Monthly Archives: August 2010

Autumnal Emotions

Later edit:

Incredibil, dar adevarat, calculatorul meu a inviat din morti. Un simplu sfat de la un amic binevoitor si totul s-a rezolvat. 🙂 O curiozitate, care este relatia voastra cu calculatorul din dotare, la cine apelati cand se defecteaza ceva la el, la propriile cunostinte in domeniu sau la prieteni, specialisti etc? Cum reactionati cand constatati ca al vostru calculator nu mai da semne de viata, intrati in panica sau reusiti sa va controlati emotiile?

Inevitabilul s-a produs chiar mai repede decat prevedeam. Melodia  de mai sus ii este dedicata calculatorului meu…mort. Macar am scapat de-o grija. 😦

Dar am si o frumoasa surpriza pentru voi, un articol deosebit, ca de altfel toate scrise de el. Aici.

Anunțuri

Sweet friends

Lucruri stranii, aproape incredibile, peste puterea mea de intelegere, s-au intamplat azi.  Enigme peste enigme, niciuna dezlegata pana la ora asta. Derulez in minte filmul evenimentelor de sute de ori si tot nu reusesc sa gasesc o explicatie verosimila, care sa ma scoata din starea de soc. Poate sunt doar paranoica- as da orice sa fie adevarat in cazul de fata. Poate am halucinatii. Tot ce se poate, nu putem exclude amprenta  anotimpului mohorat, antipatic, deprimant, in speta toamna, asupra psihicului meu fragil. Nu. Trebuie sa fi visat, asta nu mi se poate intampla tocmai mie. Orice, numai asta nu.

In aceasta dimineata am inchis calculatorul pentru o scurta perioada de timp, iar cand l-am redeschis, dupa vreo 5 secunde, un mesaj inexplicabil(cel putin pentru mine) a aparut pe ecran. Niciodata nu mai primisem asa ceva. Groaza mi s-a strecurat in suflet, sangele mi-a inghetat in vine, pentru ca suna cu adevarat infricosator: „altcineva s-a logat pe calculatorul tau”, bineinteles mesajul era in engleza si era urmat de un „inchide calculatorul” scris cu portocaliu pe fond negru. Am dat click si a aparut un alt mesaj, in care eram anuntata ca daca voi inchide, acea persoana va pierde documente importante din calculatorul meu. Cu ultimele forte am inchis calculatorul, dupa care m-am indreptat spre locul unde zacea mobilul, cu intentia de a da un sms. Si atunci, ceva la fel de socant s-a intamplat. Dupa ce am scris texul cu pricina, am dat trimitere si am asteptat, doar ca inapoi mi-a venit tot un mesaj si anumle”barat”. Si tot pentru prima data…

Si pentru a contrazice legea lui Murphy, care spune ca orice lucru care incepe bine se termina prost si orice lucru care incepe prost se termina si mai prost, spre seara, o surpriza de proportii, placuta de data asta, ma astepta pe doua din blogurile mele favorite: tot pentru prima data, nu unul, ci trei premii dulci si colorate mi-au fost oferite de Space Dust si Paul. Citește în continuare

Steaua in Europa League. We`ll never walk alone!??

Later edit: S-a stabilit programul Stelei in Europa League. Incepem pe Anfield!

16 SEP Liverpool – STEAUA 22:00
30 SEP STEAUA – Napoli 20:00
21 OCT Utrecht – STEAUA 20:00
4 NOI STEAUA – Utrecht 22:00
2 DEC STEAUA – Liverpool 20:00
15 DEC Napoli – STEAUA 22:00

Dupa o calificare norocoasa, venita in urma unei prestatii catastrofale, cel putin in meciul de la Zurich, Steaua a fost crunt lovita de cel mai cumplit ghinion la tragerea la sorti pentru grupele Europa League. Pe gazonul din Ghencea vor poposi din nou Steven Gerrard si Ryan Babel, la nici 10 luni de la  ultima lor prezenta in Bucuresti, cu ocazia mansei secunde a 16-imilor Europa League in compania Unirii Urziceni. Da, este o certitudine, cea mai iubita echipa straina din Romania va intalni Steaua, iar temutii Fernando Torres, Milan Jovanovic si  Dirk Kuyt se vor distra cu nevinovatii Emeghara, D. Stoica sau S. Anghelov si  iar ne vom ruga sa nu primim prea  multe si sa iesim nu foarte sifonati din infruntarea cu gigantii fotbalului european.  Parca nu ne mai saturam sa fim umiliti. Nici italienii de la Napoli sau olandezii de la Utrecht nu par adversari mai accesibili pentru nivelul actual al Stelei(adica undeva sub nivelul marii). A, si sa nu uit, Mihaita Nesu se intoarce acasa! 🙂

Asadar, sa trecem in revista grupele Europa League

Grupa A
Juventus
Manchester City
Red Bull Salzburg
Lech Poznan

Grupa B
Atletico Madrid
Leverkusen
Rosenborg
Aris Salonic

Grupa C
Sporting Lisabona
Lille
Levski
Gent

Grupa D
Villarreal
FC Bruges
Dinamo Zagreb
PAOK
Citește în continuare

Va place noua tema a blogului?

Later edit: Cu ajutorul lui Vacitim am reusit sa repun blogrollul in functiune. De azi blogul are o noua tema si un nou antet. Am considerat ca este timpul pentru o schimbare deoarece aveam tema precedenta inca de la deschiderea blogului, adica din septembrie 2009. 😦 Ce parere aveti? Va place noul aspect al blogului? Sau cel vechi se potrivea mai bine?

Am incercat sa-mi schimb tema, mi-am pierdut blogrollul, am revenit la vechea tema, dar am descoperit ca nici aici nu-l mai am. Cine ma poate ajuta sa-l postez iar pe pagina principala?

Multumiri anticipate! 🙂

“The Joneses” sau “Cu marketingul am rezolvat-o. Dar iubirea unde e?”


Motto: “Do like Jones”.

_

Prima data am citit sintagma “Do like Jones” in “Nebunul din Brent”. Pe atunci eram copil si mi-a trebuit ceva vreme sa inteleg ca spiritul de turma nu e valabil doar in cazul americanilor. Dar e destul de pregnant la ei. Pe atunci rolul de smecheri care sa te faca sa cumperi tot felul de chestii nefolositoare doar pentru ca asa face si vecinul sau pentru ca, vezi Doamne!, intruchipeaza “the american dream”, le revenea in mod exclusiv barbatilor. Actiunea se desfasura in perioada interbelica. Ehhhh…intre timp a existat un razboi mondial, turnurile gemene au fost construite si darâmate, Basescu a primit un al doilea mandat de presedinte iar acum ne aflam in plina si fierbinte actualitate. Femeile s-au instalat in mod hotarât la “butoane”.

“Unitatea” Jones, sub aspectul unei familii implinite, compusa din barbat, sotie, un adolescent si o adolescenta are misiunea de a-i face pe cei din cartierul luxos in care se stabileste sa cumpere tot felul de produse. Avem de-a face cu un “prosper om de afaceri” (iar când zici asa ceva vizualizezi un individ atletic cu privirea patrunzatoare, nu ca la noi, unul ghebos, cefos, burtos, cu privirea intunecata si tulbure), dupa exemplul caruia vor sa se ia toti vecinii, cu minunata lui sotie, care bate saloanele de infrumusetare si se ocupa de tot felul de chestii si chestioare, cu baiatul carismatic si cu fata disponibila si aproape perfecta, care-si leagana usor funduletul in timp ce face jogging in mod total dezinteresat. “Sefa” imbârligatoare este ea, doamna Jones. Rece, calculata, lucida. Si…cum nici domnisoara nu vrea sa se lase mai prejos, roulurile de sensibilosii familiei revin barbatilor. Juniorul are un motiv in plus, deoarece e oleaca…gay.  Iar supervizorul unitatii este tot o femeie. Avem de-a face, care va sa zica, cu o inversare istorica de imagine. Visatori sunt barbatii, iar femeile sunt “mâna de fier”. Citește în continuare

Maxima zilei(X) Memories- Albena and Sharm el Sheikh 2010

„Sa astepti oricat, sa astepti orice. Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.” O. Paler

_

Amintiri de la Marea Neagra(Albena 2010)

Albena – una dintre cele mai moderne statiuni de pe litoralul Marii Negre, situata in nord-estul Bulgariei,  la 12 km de Balcic si 30 de Varna,  are un stil arhitectonic unitar si unic, hoteluri situate chiar pe plaja, nisip fin, apa curata si multa verdeata. Numele statiunii provine de la numele unui personaj dintr-o povestire a scriitorului bulgar Yordan Yovkov: Albena, simbol al frumusetii si  puritatii.

Amintiri de la Marea Rosie (Sharm el Sheikh 2010)

Asezata la poalele muntilor Sinai, pe malul cel mai de sud al peninsulei cu acelasi nume, inconjurata de apele marii, strajuita de salba recifelor de coral, statiunea Sharm el Sheikh este cea mai exotica, cea mai frumoasa si cea mai eleganta statiune de la Marea Rosie. Citește în continuare

Apa plata vs apa minerala carbogazoasa

Printre atatea lepsute si recenzii, doruri si neimpliniri,  tristeti si lacrimi, visuri si sperante, nu mi-a ramas timp  sa ridic  o problema de interes general,  mereu actuala si extrem de controversata si anume apa minerala plata sau carbogazoasa.  Apa cea atat de banala, dar totodata vitala pentru mentinerea sanatatii organismului(este bine stiut faptul ca un consum insuficient de apa are drept consecinte  scaderea tensiunii arteriale, oboseala, probleme cardiace si de circulatie a sangelui, uscarea pielii, scaderea puterii de concentrare, deoarece creierul nu este irigat suficient, constipatie, crampe abdominale, balonari).
Asadar, banuiesc eu ca apa reprezinta  subiectul  la care ne gandim zilnic cel mai frecvent. Nu stiu altii cum sunt, am citit recent ca femeile  trebuie sa consume mai multe lichide, pentru ca transpira mai mult decat barbatii, pierd mai mult lichid dar si substante minerale esentiale, de exemplu calciu, dar eu as bea apa non stop. In consecinta, recunosc, am devenit obsedata de apa. 😦 😛

Din capul locului trebuie sa mentionez ca sunt fan declarat al apei minerale carbogazoase, dar nu oricare, ci a celei care poarta eticheta de Harghita. La sticla, nu la pet(despre apa la pet am citit ca produce boli cardiovasculare, cancer la san si diabet, in fine, mai exista ceva care nu ne imbolnaveste, fizic sau psihic in ziua de azi 😦 ??). Insa, in ultimii ani, de fiecare data cand intru intr-un hipermarket, vad extrem de multa lume care-si achizitioneaza bidoane sau baxuri de apa plata. Si chiar daca nu-mi place sa recunosc, este o moda sa bei apa minerala plata, este un trend sa spui ca nu-ti place apa minerala carbogazoasa si ca-ti face rau. Tind sa cred ca romanii sunt mai nou niste snobi, altfel nu inteleg cum toti avem dintr-odata aciditate crescuta la stomac si nu putem consuma decat apa plata.  Eu  beau apa minerala carbogazoasa dintotdeauna si nu am simtit niciodata ceva suspect in urma consumului de circa 2 litri pe zi. Se considera ca apa carbogazoasa produce aciditate gastrica, mai exact, perturbari digestive si nervoase.  Femeile fug de ea pentru ca, circula vorba prin sat ca baloneaza, ingrasa si produce celulita. Pe de alta parte, apa plata este tot o apa minerala, dar nu la fel de bogata in dioxid de carbon precum cea carbogazoasa, contine magneziu si calciu, precum si alte substante, in functie de tipul de apa plata: sulfurata, iodurata, alcalina etc.  Se spune ca are proprietati terapeutice extraordinare, fiind eficiente in afectiuni precum boli ale tractului digestiv, indigestie, probleme de asimilatie a calciului, boli respiratorii (astm, bronsita), pietre la rinichi.

Pe piata din Romania exista o varietate de ape minerale, care difera in functie de continutul de ioni si minerale. Unele tipuri de apa pot fi consumate zilnic, fara limitare, in timp ce altele trebuie dozate, pentru ca sunt recomandate in tratarea unor boli. De pilda, prevenirea aparitiei cariilor si a osteoporozei poate fi facuta cu ajutorul apelor bogate in fluor (F+); hiperactivismul, precum si afectiunile renale si cardiace sunt tratate cu ajutorul apelor cu continut redus de sodiu (Na+).

Intotdeauna cand alegem apa minerala, trebuie sa fim ghidati in primul rand de compozitia si puritatea ei. Principalii parametri care trebuie urmariti sunt: gradul de mineralizare totala si compozitia specifica. Este esential ca fiecare dintre noi sa citim cu atentie etichetele apelor minerale pentru a putea evalua modul in care acestea pot genera efecte asupra organismului.

Apele minerale imbuteliate care au o mineralizare totala sub 500 mg/l sunt definite ca fiind slab mineralizate si sunt potrivite pentru consumul zilnic. Cum nu toate apele minerale pot fi insa incluse in aceasta categorie, modul recomandat pentru evitarea posibilelor probleme este alternarea consumului de apa minerala cu apa de izvor.

Specialistii recomanda alternarea diferitelor tipuri de apa, cu scopul de a oferi organismului posibilitatea de a se “odihni”, evitand astfel acumularea de minerale. Nu, nu este vorba de alternarea unui brand de apa minerala cu altul, ci alternarea unui tip de apa minerala cu unul non-mineral(apa de fantana, de masa sau provenita dintr-o sursa direct naturala. Apa de izvor are avantajul unui continut scazut in minerale, ceea ce o face potrivita pentru consumul pe termen lung. Fiind extrasa de la adancimi mici, apa de izvor are un indice de mineralizare mai mic (aproximativ 82 mg/l) decat cel al apelor minerale extrase de la adancimi mari.

Apa si efectele ei asupra organismului

Este adevarat ca trebuie sa bem 2l de apa zilnic? Citește în continuare

Parfum de femeie

Cu o mica  intarziere, datorata unor motive intemeiate, extrem de obiective(o binemeritata vacanta in munti, asa cum lui ii place), Dragos a reusit sa rezolve(intr-o maniera originala) leapsa despre carti preluata de la strumfita cu esarfa.

1. Care este ultima carte pe care ai citit-o?

Napolen, da, era polenul produs de Napolact Cluj, am auzit si eu de el. Pe lânga Napohalva (preferata mea) si Napopalinca (hait, aflata abia pe locul doi). Imi pare rau, n-am citit carti legate de polen. Dar ultima e „Cine supravietuieste dezastrelor si de ce„. Si cu siguranta nu cei care au papat polen.

2. Daca ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi si de ce?

„Germenii, mâncarea miraculoasa”. Germen de floarea soarelui. Sunt cu adevarat gustosi si miraculosi. Glumesc, Vistorini din „Oamenii Cartii”.

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai vazut pana acum?

Iar incepem?? „Parfum de femeie”, n-am marturisit decât de vreo 50 de ori in ultimele 3 luni.

4. Daca te-ai putea intalni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?

Valentin Silvestru. Dar a murit, saracu’.

5. Care e melodia ta preferata, cea pe care o asculţi fara sa te poţi satura de ea? Citește în continuare

Delincventi natafleti sau ai grija cu cine (sau ce) te pui….

Delincventi natafleti” sau ai grija cu cine (sau ce) te pui….

Autor: Traian Tandim

Editura Meditatii, 2008

_

Cartea e scrisa de un politist sadea, nu de un scriitor, prin urmare prea multe calitati literare nu are, ba din contra. E scrisa destul de prost. Totusi, trebuie sa subliniez, Traian Tandin este discipolul unuia din cei mai importanti criminalisti români, Dumitru Ceacanica, iar in meseria lui este un profesionist desavârsit.

Interesante si utile sunt insa multe din povestirile cuprinse in ea. Domnul politist ne asigura ca sunt adevarate. Si chiar e nevoie de precizarea asta, intrucât unele din ele par de-a dreptul desprinse din Mr. Bean sau Benny Hill.

In articolul trecut (cel cu The tipping point) adusesem vorba despre Bernie Goetz, care a ripostat tentativei de jaf impuscându-i pe cei 4 atacatori ai sai. Ei bine, impresionante in aceasta carte, chiar daca usor off-topic, sunt exemplele de razbunari ale fiintelor atacate de infractori lasi, care presupun ca nu au cum sa se astepte la rezistenta. Ma refer in special la femei si copii. Nu vom intra in detalii, intrucât am observat ca blogul nostru onorabil este citit si de minore (multumim, fetelor!) si nu vrem sa le dam prea multe idei.

Caz concret. Carlo Alessia comercializa droguri, la inceputul anilor `90, in scolile si liceele dintr-un cartier din Milano. Câtiva copii au murit din cauza supradozei, iar traficantul nu putea fi arestat din lipsa de probe. Era zi de zi in scolile cu pricina, vindea droguri in vazul intregii lumi iar politia nu avea probe! Puse fata in fata cu neputinta autoritatilor care ar fi trebuit sa le protejeze copiii, au intrat in actiune mamele. Razbunarea a fost suficient de dura incât sa nu-i mai treaca prin cap niciunui alt traficant sa umple golul lasat de disparitia lui Carlo in urma „evenimentelor”. Cele 6 femei care au participat la … operatiune au fost declarate nevinovate in 1993, dupa ce singurul martor al acuzarii si-a retras depozitia, din motive ramase, in mod curios,  „neclare”. Hmmmmm….bine ar fi sa nu te pui niciodata cu mamele nervoase….

Mai avem si alte povestiri. In 1994 Hillary (din Toronto) se pregatea sa-si sfârseasca obisnuita alergare zilnica de 6 kilometri. Apropiindu-se de parcul prin care trebuia sa treaca in drum spre casa, a fost atacata. Obosita, speriata si, evident, mult sub forta fizica a adversarului, Hillary parea o victima perfecta. Numai ca…tare ciudat….desi zona era pustie, parca de nicaieri au aparut doi indivizi masivi, care l-au preluat ei pe agresor si au eliberat-o pe fata. Asa ca din calau a devenit victima. Si inca ce victima…Atât de „victima” incât s-a simtit indreptatit sa depuna plângere la sectia de politie, aceeasi sectie unde era si Hillary pentru a depune plângere. Politistii l-au arestat pe individ si, e cazul s-o mai spun?, nu i-au prins niciodata pe cei doi razbunatori, desi au dat declaratii oficiale cum ca au facut tot ce le-a stat in putinta, iar legea trebuie respectata.

Macar atât sa nu faca politia….

In 1975 trei hoti au incercat sa patrunda in filiala Bancii Regale a Scotiei din localitatea Rothsay. Numai ca au ramas blocati in usa rotativa (desi exista si un anunt mare de tot ca usa respectiva e defecta), din care au fost eliberati de lucratorii bancii. Credeti ca s-au lasat pagubasi? Ei bine, nu! Au revenit peste câtva timp, in aceeasi zi. Si au incercat sa impresioneze asistenta, numai ca n-au avut cu cine sa se inteleaga. La amenintarile lor de gangsteri profesionisti, lumea a inceput sa râda. Când i s-au cerut 5.000 de lire sterline, casierul-sef a facut o asemenea criza incât era sa se prabuseasca peste ghiseu datorita hohotelor. Ca ultima forma de intimidare, unul din hoti a incercat un numar de circ: a sarit pe tejghea. Tejgheaua insa, deh!, alunecoasa…asa ca a cazut, luxându-si glezna. Rusinati, infractorii au zis ca e mai bine sa plece si pe unde credeti ca au incercat sa fuga? Prin usa rotativa! N-au mai putut fi scosi de acolo decât de politie…

Un american care da telefon la politie reclamând ca niste hoti i-au furat cultura de canabis…niste hoti din Canada care au jefuit o benzinarie din Edmonton, s-au ratacit insa in oras si au oprit la o benzinarie sa ceara informatii….numai ca era aceeasi benzinarie atacata mai devreme si politia era deja acolo…un hot care, printre alte lucruri furate dintr-o locuinta, ia si un trening, pe care-l imbraca, numai ca-si uita haina (cu actele) la locul faptei…un alt hot care jefuieste un magazin si, in afara de bani, ia si o punga cu floricele de porumb…numai ca punga era sparta si politistii n-au trebuit sa faca altceva decât sa mearga dupa dâra lasata de floricele pâna la casa infractorului…Ultima intâmplare a avut loc in Australia, dar ceva asemanator s-a intâmplat si in Africa de Sud, in Randburg, de unde fusesera furate câteva ladite cu lichior si o punga (sparta) de macese. Si sa mai zici ca „Hensel si Gretel” a fost inventie…..

Sute de povestiri, din care cel putin câteva zeci pot sta la baza unor filme reusite de comedie sau, dupa caz, de actiune.

S-au mai intâmplat si pe la noi. Prin anii `80 exista o revista publica editata de Ministerul de Interne si care se procura pe sub mâna (culmea dictaturii!). Practic nu o gaseai acolo unde se vindea in mod obisnuit presa. Se numeste „Pentru patrie” (pentru ca mai apare si acum). Acolo era descrisa o alta fata a tarii. Nu mai era cea eminamente sarbatoreasca si fericita pe care o vedeai la televizor, in „Scânteia” sau „România Libera”. Erau povestite intâmplari … hmmmm…militienesti (asa era pe atunci), iar unele din ele erau de-a dreptul amuzante. Un pensionar voia sa plece a doua zi cu trenul si le impartaseste informatia prietenilor lui din Cismigiu. Un infractor trage cu urechea, il urmareste pâna acasa si vine spre seara sa sparga locuinta. Numai ca omul nu plecase, atipise si pierduse trenul. In momentul când aude ca cineva ii umbla la incuietoare, ia tigaia din bucatarie si loveste puternic usa. De partea cealalta, hotul face stop cardiac si moare.

O alta intâmplare, tot din acea perioada. Un barbat pleaca in delegatie si (poveste veche!) se intoarce mai devreme, numai bine sa-si surprinda sotia in pat cu altul. Citește în continuare

Kiss the rain

Kiss the rain

Whenever you need me

Kiss the rain

Whenever I’m gone too long

Kiss the rain

If your lips

feel lonely and thirsty

Kiss the rain

and wait for the down

Keep in mind

We’re under the same sky

and night…

as empty for you as for me

If you feel you can’t wait till morning

Kiss the rain

_

Melodia(preferata mea) este pentru toti cei care iubesc, pentru cei tristi, dar curajosi, pentru cei pe care dorul a incercat sa-i rapuna, sa le sece puterile, sa le arda simturile, dar si-au gasit in stropii de ploaie alinarea, pentru cei al caror zbucium sufletesc se confunda cu o furtuna de vara, iar amintirile sunt atat de dureroase, de clare, de prezente, de asemenea, este si  pentru cei pentru care fericirea nu este doar o himera, pentru cei care nu si-au pierdut credinta si speranta, iar viata are un sens. Citește în continuare

Maxima zilei (IX)- My favourite poem

Poezia este o revarsare spontana de sentimente puternice. Se bazeaza pe emotiile rememorate in cea mai profunda liniste. William Wordsworth

_

I wandered lonely as a cloud
That floats on high o’er vales and hills,
When all at once I saw a crowd,
A host of golden daffodils;
Beside the lake, beneath the trees,
Fluttering and dancing in the breeze.

Continuous as the stars
that shine and twinkle on the Milky Way,
They stretched in never-ending line
along the margin of a bay:
Ten thousand saw I at a glance,
tossing their heads in sprightly dance.

The waves beside them danced; but they
Out-did the sparkling waves in glee:
A poet could not but be gay,
in such a jocund company:
I gazed – and gazed – but little thought
what wealth the show to me had brought:

For oft, when on my couch I lie
In vacant or in pensive mood,
They flash upon that inward eye
Which is the bliss of solitude;
And then my heart with pleasure fills,
And dances with the daffodils.


_

William Wordsworth a scris „Daffodils” intr-o furtunoasa zi de primavara, in timpul unei plimbari pe malul Lacului Ullswater din Anglia. Citește în continuare

My inspiration

O dimineata racoroasa de vara la munte, intr-un cadru maiestuos, ce imbina solitudinea si vesnicia crestelor cu incantarea delicata a unor bogate vai inverzite, cu pajisti alpine impanzite de flori, in aer  mireasma de crini, violete si gentiene, acompaniate de spectacolul unic oferit de irezistibile cascade de clestar ale caror ape cobora vioaie si proaspete îndreptandu-se nerabdatoare si indragostite spre lacuri de safir; plajele parasite, fie  golfuri adapostite in causul zimtat al promontoriilor de lava, fie campii intinse de nisip auriu maturat de brizele oceanice, cu stanci abrupte in fundal, marginite de talazuri, in ceas de seara cand apusul iti arde sufletul si iti coloreaza trepidant simturile; oceanul, sursa vietii, fie rostogolindu-se bland si suspinand pe tarm, fie spumegand in furia furtunii; un labirint de stradute inguste, subtiri, ale unui oras vechi, medieval, uitat parca de timpul necrutator, transformat intr-o enclava de bistrouri si galerii, inconjurat de ziduri de culoare ocru si obloane turcoaz si un mic dejun linistit pe terasa umbroasa a unei cafenele; campuri de lavanda  si nesfarsite plantatii de maslini, imbatatoare arome mediteraneene de ierburi, cimbru, rozmarin, mimoze si pini; casele cu frontoane triunghiulare, morile de vant si canalele ce alcatuiesc vestitele peisaje olandeze,  toate constituie sursele mele de inspiratie.

Dar mai presus de ele, ceea ce ma inspira cu adevarat sunt gandurile voastre, opiniile expuse zilnic, intr-un mod original, de  prietenii acestui blog. Citește în continuare

Reveal your secrets?!

Mistere… le iubim si in acelasi timp le detestam. Le adoram pentru ca ne intriga, ne fac sa visam, ne tulbura si ne aprind imaginatia, ne invita sa le dezlegam si le uram din tot sufletul pentru ca de multe ori suntem incapabili sa le elucidam si astfel ne tin legate de ele ca niste prizonieri ai propriului orgoliu sau, daca acest lucru se intampla, ori suntem dezamagiti de adevar ori de faptul ca nu a mai ramas nimic de aflat, caci ce poate fi mai plictisitor decat realitatea simpla, goala, nemistificata?

Un alt paradox ce ma caracterizeaza, in afara celui mentionat in articolul precendent, il constituie faptul ca desi iubesc adevarul, sinceritatea si corectitudinea, sunt atrasa inexorabil de secrete, de oamenii enigmatici, invaluti in mister, oameni care par a detine o taina de nepatruns, taina care de cele mai multe ori  se dovedeste a fi doar o perdea de fum, o capcana menita a distrage atentia de la banalitatea unei vieti absolut normale, fara nimic spectaculos in ea.

Dorinta nestavilita de a afla ce se ascunde in spatele aparentelor si incapatanarea proverbiala m-au determinat sa actionez nebuneste, sa comit imprudente de neiertat si sa-mi stabilesc drept unic scop in viata aflarea cu orice pret a adevarului. In ultimul timp insa, incerc sa-mi temperez curiozitatea bolnavicioasa, care  ma duce inevitabil spre pierzanie…

De asemenea, exista indivizi extrem de periculosi, care in lipsa de ocupatie se joaca cu mintea celorlati, facand din asta un adevarat hobby, pentru ca mai apoi sa ridice acest obicei nociv la rang de arta.  Imaginati-va ce poate iesi in urma intalnirii total neindicate dintre un iubitor de mistere si o astfel de persoana fara scrupule…

Si poate e bine de stiut ca nimeni nu ne poate insela, ne inselam noi asupra celorlalti.

Cu totii pastram secrete, unele mai mari, compromitatoare, pe care nu le-am dezvalui in ruptul capului, altele mai mici, pe care uneori ne induram sa le impartasim si celor mai buni prieteni, o mare greseala din punctul meu de vedere, pentru ca viata iti ofera mereu surprize si nimic nu poate fi mai periculos  decat un dusman provenit dintr-un prieten. Citește în continuare

Meloterapie

Ieri, o revelatie dezvaluita in toata splendoarea sa mi-a zdruncinat prin explicatiile sale ulterioare intreaga lume interioara. Am descoperit ca-mi place muzica clasica. „Cum este posibil?”, m-am intrebat uluita. Si intr-o fractiune de secunda, motivatia mi-a umplut sufletul  de amaraciune si tristete: am inceput sa imbatranesc.

Aveti voi una mai buna?

Ce altceva ar putea fi? Inainte, genul asta de muzica ma plictisea teribil, erau suficiente doua acorduri  de vioara ca sa-mi pierd interesul pentru orice piesa oricat de celebra si frumoasa ar fi fost considerata.  De un intreg concert nici nu se punea problema- ar fi constituit un adevarat calvar.

Nu, nu simt nevoia sa ascult muzica clasica, dar cand o fac nu ma mai deranjeaza ca inainte. Trebuie sa recunosc insa ca am gasit si cateva melodii frumoase, pe care le-as asculta de mai multe ori pe zi. Ca de exemplu asta:

care este insotita intamplator si de un mesaj inspirat parca din adancul sufletului meu si dintr-o dorinta mai veche, dar mereu la fel de actuala. Citește în continuare

The tipping point

„The tipping point” sau ce-i trebuie fluturelui care bate din aripi in Brazilia ca sa produca un uragan in Florida. Cauze mici, efecte mari.


Titlu: The Tipping point

Autor: Malcolm Gladwell

Editura Publica, 2008

_

Ce legatura este intr-o carte care se vrea de marketing si filmul „Remember me”? Exista una. „Remember me” incepe cu o drama – o mama este impuscata in timpul unui jaf in statia de metrou, in fata fiicei sale. Ei bine, intr-unul din capitolele excelentei carti „The tipping point”, se dezbate o intâmplare asemanatoare, dar in sens invers. In seara zilei de 22 decembrie 1984 Bernie Goetz a impuscat, in legitima aparare fiind, 4 tineri de culoare care au incercat sa-l jefuiasca. Toti aveau deja cazier. „Subiectul” a stârnit vâlva in epoca si, in fata presiunii uriase a opiniei publice, care ameninta cu linsajul in cazul altui verdict, justitia n-a avut alternativa si l-a declarat pe Bernie nevinovat. Lânga blocul lui Goetz  s-a organizat spontan o petrecere, in seara anuntului.

Intâmplarea face parte din capitolul „Forta contextului” si analizeaza cauzele care au dus la un acest deznodamânt, motivele pentru care Bernie a avut o asemenea sustinere populara in momentul judecatii precum si efectele (benefice) pe termen mediu si lung pe care acest eveniment l-a avut asupra sigurantei metroului din New York in special si a vietii in general. In 1984, in momentul impuscaturilor, Bernie a devenit peste noapte un erou pentru populatia tracasata si vesnic amenintata de catre infractorii care actionau nestingheriti. „Unul de-al lor” a avut tupeul sa opuna rezistenta atacatorilor. In 1996 insa, când Bernie a fost chemat la tribunal ca parte intr-un proces civil de catre una din „victime”, cazul aproape a fost trecut cu vederea de presa. Pur si simplu, nimeni nu ar mai fi putut sa priceapa in acel moment ca cineva sa traga asupra altcuiva in metrou si sa fie numit erou pentru o asemenea fapta. Meritele acestei transformari  revin criminalistului Wilson Kelling, autor al Teoriei Ferestrelor Sparte si angajat drept consultant de catre Transit Authority din New York, directorului regionalei de metrou David Gunn, care a inteles ce trebuie sa schimbe, si sefului politiei de trafic William Bratton, care a inteles cum trebuie sa schimbe. In 1994 Bratton a fost numit seful departamentului de politie din New York City de catre primarul Rudolph Giuliani si a aplicat exact aceleasi strategii in cazul intregului oras. Toti acesti oameni si-au urmarit cu indârjire scopul, desi masurile luate de ei par, la prima vedere, ridicole. Citește în continuare

France, votre amour

„Când este vorba de România şi de Franţa, e greu să separi sentimentele de raţiune”. N. Titulescu

„Rareori influenţa unui popor asupra altuia a fost mai completă, mai cuprinzătoare decât influenţa franceză în România…. Este recunoscută în toate manifestările spiritului uman, în politică cât şi în legislaţie, în literatură cât şi în organizarea administrativă sau în viaţa sociala”. P. Eliade

Va mai aduceti aminte de sondajul propus de mine in urma cu ceva timp in care va rugam sa-mi numiti tara voastra preferata? Ei bine, din cei 151 de participanti, 27 au optat pentru Franta. Pe locul doi s-a clasat Romania cu 21 de voturi. Anglia, SUA si Olanda sunt alte tari foarte apreciate de voi. Asa cum am promis atunci, tarii care va intruni cel mai mare numar de voturi ii va fi dedicat un articol. De fapt, este un material pentru toti cei implicati in sondaj, indiferent de tara aleasa drept favorita. Sper sa va placa.

_

„Unul  dintre cele mai minunate rauri din lume, ce oglindeste de la izvoare pana la varsare, o suta de cetati si cinci sute de turnuri” Oscar Wilde(1880).

Valea Loarei – chintesenta regiunilor franceze.


Loara este cel mai lung rau al Frantei, avand in jur de 1000 de km, de la izvorul sau din Ardeche si pana la varsare in estuarul St. Nazaire, pe coasta Atlanticului. Desi Loara a fost secole la rand o ruta comerciala si comunicationala importanta, astazi ea este plina de namol si putin adanca incat abia se mai poate naviga pe ea.  Regiunea Loarei este impartita in doua zone administrative: Centre si Pays de la Loire. Centre are drept capitala orasul Orleans, peisajele sale cuprinzand intinse lanuri de grau la Beauce, zona din nordul Loarei, iar in sudul raului, lacurile si padurile din Sologne, teritoriul preferat de vanatoare al regilor. Dealurile domoale din regiunea Berry reprezinta una din cele mai rurale zone ale Frantei. Touraine, vechea denumire a zonei din jurului Toursului, este inima Valii Loarei, solul sau bogat permitand cultivarea de pepeni, sparanghel, prune, capsuni precum si vita de vie.

Pays de la Loire incepe de la vest de Tours si cuprinde Angers, Le Mans, Nantes(capitala) si Vandee in sud. Anjou, fosta denumire a regiunii din jurul Angersului, a fost candva un ducat puternic, cu teritorii indepartate precum Provence si Sicilia. Chiar aici, in Valea Loarei, englezii au suferit cea mai grea infrangere, fiind invinsi de Ioana d’Arc la Oreleans, memoria acesteia fiind inca venerata in toata regiunea.

Secole la rand, poetii au ridicat in slavi la douce vie, viata dulce din aceasta vale din inima Frantei, ce separa net nordul de sud. Solul aluvionar fertil si clima extraordinar de blanda s-au asociat pentru a da nastere unor vinuri foarte bune si unui corn al abundentei de legume si fructe.

Gloria suprema a Vaii Loarei – recent integrata in patrimoniul UNESCO- este data de magnificele castele ce domina malurile raului si afluentii sai ca niste bijuterii. Loc de distractie al regilor si nobililor din Evul Mediu, valea urma sa devina leaganul exploziei artistice a renasterii franceze. Astazi, acele palate si castele somptuase si nobilele lor gradini se numara printre punctele majore de atractie ale Frantei; cele mai mici ofera chiar gazduire, astfel incat vizitatorii sa traiasca pe pielea lor la vie de chateau.

Pentru ca nu am vizitat regiunea, voi intocmi un clasament al celor mai frumoase castele de pe Valea Loarei in opinia mea, din ceea ce am observat in imagini si clipuri pe net. Fiecare prieten al acestui blog va primi azi in dar un castel. 🙂 Citește în continuare

“Remember me” si “Legenda pianistului 1900” sau fă domnule un pas inainte

Motto: „Tot ceea ce vei face va fi insignifiant, dar este foarte important sa faci” Gandhi

_


The same old story. Sau una dintre ele. Cum sa trecem de fricile dobândite? Putem sa trecem? Merita sa incercam?

_


Legenda pianistului numit 1900
Regizor: Giuseppe Tornatore
Scenariul: Alessandro Barrico & Giuseppe Tornatore
Studio Medusa Film

El (“Pianistul 1900”, Danny, interpretat fabulos de Tim Roth, intr-un rol pozitiv de data asta) a fost abandonat inca de foarte mic la bordul unui transoceanic si gasit de un fochist de culoare chiar la inceputul anului 1900. Incetul cu incetul, isi croieste si el un rost pe vas: devine pianist de geniu. Dar…are o problema: nu poate cobori pe uscat. S-a nascut pe vas, a trait pe vas, nu intelege uscatul si ii e teama groaznica de numarul imens de strazi. N-o face nici macar pentru fata de care, desi o vede o perioada foarte scurta de timp, se indragosteste. N-o va face niciodata.
Secventa cea mai frumoasa, cu nimic mai prejos decât secventa tango-ului din “Parfum de femeie”, este duelul la care e provocat de talentatul, orgoliosul si ingâmfatul inventator al jazz-ului, Jelly Roll Morton. Desi, ca dovada suprema a ingenuitatii sale spirituale, Danny isi admira sincer oponentul, la indemnul prietenului lui, Max, pianistului nostru nu-i ramâne decât alternativa de a da un concert magnific, care lasa asistenta cu gura cascata si care il umileste pe Jelly.
Chiar daca poate calatori pe aripile imaginatiei si ale muzicii in mod liber, descriind in cântecele sale privelisti pe care nu le-a vazut, Danny nu poate calatori, fizic, dincolo de vasul pe care a trait.

_

Remember me
Regizor: Allen Coulter
Scenariul: Will Fetters

Ea (Ally, e interpretata de Emilie de Ravin; a jucat in Lost si in Public Enemies) nu vrea altceva decât sa duca o viata normala. Dominata de fantasmele trecutului (pe vremea când avea 10 ani, cu 10 ani inainte de inceperea povestii, a asistat la asasinarea mamei sale in timpul unui jaf la metrou), intre un tata politist frustrat de faptul ca n-a putut sa-si salveze sotia si cel care vrea sa-i câstige prietenia in mod interesat in urma unei intelegeri cu un amic, Ally incearca sa-si construiasca un drum care, pe cât posibil, sa nu mai duca la metrou, in care nu mai are curaj sa urce. Citește în continuare