Sa ne cunoastem mai bine!

Raspunsuri Dragos:

1. Cât e ceasul ?

18:46 PM

2. Numele tău este?

Dragos

3.Poreclă:

Bobec

4. Ai tatuaje?

Nu. De ce, ar trebui?

5. Culoarea ochilor?

Caprui

6. Locul în care te-ai născut?

Bucuresti

7. Mâncare favorită?

Ciorba de burta

8. Ai fost vreodată în USA?

Maxima zilei(X) Memories- Albena and Sharm el Sheikh 2010

„Sa astepti oricat, sa astepti orice. Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.” O. Paler

_

Amintiri de la Marea Neagra(Albena 2010)

Albena – una dintre cele mai moderne statiuni de pe litoralul Marii Negre, situata in nord-estul Bulgariei,  la 12 km de Balcic si 30 de Varna,  are un stil arhitectonic unitar si unic, hoteluri situate chiar pe plaja, nisip fin, apa curata si multa verdeata. Numele statiunii provine de la numele unui personaj dintr-o povestire a scriitorului bulgar Yordan Yovkov: Albena, simbol al frumusetii si  puritatii.

Amintiri de la Marea Rosie (Sharm el Sheikh 2010)

Asezata la poalele muntilor Sinai, pe malul cel mai de sud al peninsulei cu acelasi nume, inconjurata de apele marii, strajuita de salba recifelor de coral, statiunea Sharm el Sheikh este cea mai exotica, cea mai frumoasa si cea mai eleganta statiune de la Marea Rosie.

Dor de tine…dor de noi

De cateva zile tot aman din varii motive realizarea lepsutei despre lucrurile de care-mi este cel mai dor, primita de la strumfita cu esarfa.  Azi insa nu mai am niciunul, asa ca, sa vedem ce-o iesi.

1. Momentan imi lipseste apa calda, care de obicei in blocul meu se opreste cand ti-e lumea mai draga(adica atunci cand vrei sa-ti faci un dus) asa ca pentru un timp sunt blocata in casa. 😦 Ghinion as aprecia, pentru ca aveam planuri grandioase pentru ziua de azi. 😛

Deocamdata imaginea asta ramane un vis frumos…iar gandul ma duce instantaneu catre asa ceva:

2.  De cand si-au propus sa strabata lumea larga-n lung si-n lat, imi lipsesc nespus parintii. Trebuie sa recunosc ca viata cu ei era mult mai simpla si mai amuzanta. Imi este dor sa fiu iar fetita lor obraznica si rasfatata. 👿

3. De asemenea imi este teribil de dor de toate prietenele mele care au parasit pentru totdeauna Romania. Si nu sunt deloc putine, practic majoritatea. Drumurile nostre nu se vor mai intersecta niciodata, dar eu le voi purta mereu in suflet. Daca din intamplare citesc acest blog, poate se incumeta sa dea un semn de viata.

4.  De curand m-am despartit de un prieten drag, un om extraordinar, o persoana care mi-a fost alaturi timp de foarte multi ani. Relatia noastra nu mai poate fi refacuta, nu ne-am certat, dar pur si simplu am simtit ca fiecare isi dorea ceva de la celalat, exact acel lucru pe care nu eram in stare sa-l mai oferim. Poate rabdare, poate intelegere, poate… Iar vina imi apartine in intregime, abia acum realizez cat de mult imi lipseste.

Dragonul de mare

Sa fi fost el? Sau doar un nevinovat arici de mare?

Probabil nu voi sti niciodata. Oricat ne-am stradui sa descoperim adevarul, unele lucruri sunt menite sa ramana pe veci un mister neelucidat. Asa si cu animalutul care m-a intepat pe mine in urma cu 5 ani pe cand inotam linistita in apele caldute ale Marii Egee. Pana azi am considerat ca autorul teribilei agresiuni a fost un aventurier arici de mare. Dar azi, citind acest articol, am mai descoperit un posibil suspect: nimicitorul dragon de mare, ce a speriat intreg litoralul romanesc si a pus pe fuga sutele de mii de turisti ce-l luasera cu asalt.   Oamenii sunt nedumeriti, nu au mai auzit niciodata de acest peste de marimea unui guvide, care are pe partea dorsala patru spini orientati inainte, ce patrund sub piele si al carui venin este destul de puternic, actionand atat asupra sistemului nervos, dar si al sangelui.

Intepaturile in spinii dorsali sau ai operculului devin periculoase, uneori mortale datorita veninului injectat. Acest venin are actiune toxica asupra sistemului nervos si hemolitica asupra sangelui. In prima faza, durerile sunt foarte mari pot dura cateva ore si pot fi cazuri mortale pentru persoanele cardiace. Persoanele care au venit in contact cu spinii acestui peste pot prezenta palpitatii, delir, stari vomitive, febra, iar intensitatea acestora este in functie de cantitatea de venin injectata, dar si de rezistenta celui accidentat.

Dar cu adevarat suspect mi se pare faptul ca pe litoralul romanesc nu e niciodata liniste, in fiecare an trebuie sa apara ceva nou, trebuie sa se intample ceva, astfel incat activitatea turistica sa fie serios perturbata. Suntem noi paranoici sau chiar exista o intreaga conspiratie indreptata impotriva Romaniei?

De ce Summer – un nou inceput

Pentru ca este anotimpul meu preferat, desi nascuta in mijlocul iernii, dintotdeauna am avut o slabiciune pentru vara cea calda, verde,  plina de aventura si mistere. Pentru ca cele mai frumoase amintiri sunt legate de vara, pentru ca imi este mereu dor de campurile de maci rubinii, pentru ca vara ma simt ca o copila, libera, fara griji, pentru ca vara incep cele mai frumoase povesti de dragoste, pentru ca valurile marii sunt mai prietenoase vara, chemandu-te sa te pierzi in racoarea si spuma lor sidefie, si doar vara nisipul incins iti frige talpile, iar scoicile te ademenesc sa le culegi si sa ti le prinzi in siraguri drept talismane. Pentru ca vara fructele sunt mai dulci, ciresile mai coapte si pepenii mai rosii, frappe-ul e mai rece si mai imbietor ca niciodata, terasele sunt pline de viata pana tarziu in noapte, prietenii mai buni si mai calzi. Pentru ca miresmele verii sunt unice, irepetabile, iar culorile  ei magice. Pentru ca oricat ai incerca sa gasesti motive pentru a declara iarna, toamna sau primavara pe gustul tau, nimic nu se va putea compara vreodata cu anotimpul iubirii: vara.

De azi inainte voi posta sub acest nick: Summer.

Si blogul are de azi un nou nume: Summerwine forever. Summer – eu, Wine – pentru ca asa i-a placut lui Dragos. Initial ma gandisem la Summertime, dar cum blogul ii apartine si lui Dragos… asa se cuvine, in plus e si mai haios. 🙂

Bun venit pe Summerwine Forever!

Aventurile Nicei prin blogosfera

Inca o leapsa buclucasa. De data asta de la Madalina.

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai?

Am descoperit ca-mi plac ploile de vara. As vrea sa vad rasaritul pe o plaja din Hawaii, sa ma plimb cu felucca pe Nil si sa inot printre coralii si pestisorii viu colorati din Marea Rosie.

2. Ai porecle? Care?

Nu am. Acum se poarta nick-urile.  😛

3. O melodie trista, una perfecta şi 3 care îti plac muuult

Melodie trista:

Melodie perfecta:

O melodie care-mi place:

:

4. Ai animal de casa? Care?

Intotdeauna mi-am dorit unu’ din asta mic, dragalas, care pare o jucarioara. Periculos catel. 😛

5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?

Aventurile Nicei prin blogosfera. :)) Ar face furori. Acum mai imi trebuie un buget pe masura  si un regizor. Se ofera cineva?

6. Primul citat care iti vine în minte. Nu trisa, fara Google!

„Viata e prea scurta s-o irosim cu regrete”. E tare ca mi-a venit tocmai asta in minte,  nu ma caracterizeaza deloc.  🙂   😦

7. Desenul animat preferat din copilarie.

Simbad Marinarul, Aladin si lampa fermecata.

8. Iti place înghetata?

Cu conditia sa fie de ciocolata.

9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?

Ambra.

10. Zi-mi un banc!

Nu-mi plac bancurile si nici  cei care invata bancuri. Apreciez foarte mult spontaneitatea.

Merge mai departe la: Dragos FRD, Andreea Calin, Nora, Alexandra, Black Angel, DianaEmma, Happygirls, Chocolatfollie, Adakiss, Un nou sens, Orry, Danny, Iulia Mihai.

I was happy with…(III)

Azi voi pune  punct final  calatoriei  mele printre amintirile catalane. Cu ceva vreme in urma preluasem o leapsa de la  NightOn, iar  daca in primele doua episoade v-am plimbat prin Girona, Barcelona, Andorra la Vella, azi o sa trec in revista ultimele locuri din clasamentul destinatiilor spaniole imprimate pentru totdeauna  in sufletul meu.

8. Figueres . Situat in extremitatea nord-estica a Spaniei, cu o populatie de 42.000 de locuitori, Figueres este cel mai mare oras de la granita cu Franta si totodata un loc plin de atractii turistice. O fortareata de dimensiuni impresionante, castelul  Sant Ferran(unul din cele mai mari din Europa si din lume) vegheaza inca din secolul al 18-lea din varful unui deal asupra orasului catalan care mi-a cucerit inima de cum am intrat in el. A fost dragoste la prima vedere, asa cum se intamplase si cu Salonicul cu multi ani in urma. Centrul istoric  este delimitat de ruinele zidurilor ridicate in Evul Mediu pentru a apara orasul, iar locuri bine conservate din perioada medievala, cum ar fi Plaza de Ayuntamiento, remodelata in stil neoclasic sau Carrer Magre unde se afla vechiul cartier evreiesc contribuie din plin la farmecul inegalabil al regiunii. Aici m-am simtit intr-o alta lume, una magica, fara cusur, una din care nu as mai fi plecat niciodata. Teatrul-Muzeu Dali, Biserica de Sant Pere(construita in stil romanesc), Muzeul Catalan de Papusi care expune o mare varietate de papusi din diferite timpuri si civilizatii cat si Emporda Museum unde poti patrunde in istoria si arta tarii completeaza un oras cu puternice traditii catalane, Figueres fiind locul de nastere al „sardana” dansul traditional catalan. Inima orasului si tototdata principalul loc de promenada, La Rambla concentreaza cele mai ambitioase proiecte arhitectonice din secolele 19 si 20 dintre care ar trebui mentionate : Casa Cusi, Casa Puig-Soler, Casa Salleras construite in stil modernist si Casa Bonaterra, Casa del Cafe Progres si Casa Polideseia in stil neoclasic. Atins de geniul lui Dali, Figueres nu are cum sa te lase rece. Costa Brava ar fi infinit mai saraca fara una din comorile sale cele mai de pret. Nu-l ratati daca ajungeti in Spania. 🙂

Stradutele de care va tot vorbeam eu: inguste, romantice, misterioase

Bar din Figueres unde am servit o cafea delicioasa

9. Callela este capitala turistica a Costei Maresme fiind situata la 50 de kilometri de Barcelona.  Alegerea pentru vizitarea acestei statiuni mi-a apartinut in intregime, a fost o hotarare spontana, dar pana la urma s-a dovedit a fi usor neinspirata pentru ca Lloret del Mar(a doua optiune pentru ziua de sambata) de pe Costa Brava o intrece in spectaculozitate si celebritate. Regretele nu-mi folosesc insa la nimic, asa ca nu voi face altceva decat sa va arata cateva fotografii sugestive  pentru Callela.

Aceasta a fost Callela in imagini. Un orasel turistic cu stradute pe gustul meu 😛 cu magazine interesante, cu cladiri frumoase, in care am ratacit pret de jumate de zi.

10. Catalunya, regiune autonoma a Spaniei, cuprinde un teritoriu foarte variat. Marginita de marea Mediterana, fasia maritima acoperind aproape 600 de km din care mai bine de o treime o constituie plajele, reprezentand una din destinatiile ideale pentru iubitorii de soare, mare si sporturi nautice, plina de munti ale caror culmi par perfecte pentru schi si sporturi extreme, cu vegetatie formata din paduri de stejar, fag, rasinoase , cu o clima in general suava, Catalunya nu-ti poate ramane indiferenta. Se imparte in patru provincii (Barcelona, Gerona, Lerida si Tarragona), 41 de tinuturi si mai mult de noua sute de asezari urbane. Guvernul autonom de Catalunia, cu destula competenta pentru a decide politica sa, se numeste Generalitat de Catalunia, fiind o prestigioasa institutie ce exista de la inceputul secolului XIII. Capitala regiunii  este Barcelona, un oras mereu asociat   modernismului si avangardismului; un oras cosmopolit ce se pune in relief prin amestecul de rase si culturi, prin geniul arhitectului modernist Antoni Gaudi , prin importantul club de fotbal Futbol Club Barcelona, „Barça”, cunoscut in lumea intreaga si prin inovatia muzicala a lui Barcelona Sound, spre exemplu. Barcelona a fost, de la sfarsitul secolului XIX, culmea modernitatii literare si artistice ce a proiectat Catalunia în lumea intreaga. In 1992 a fost sediul Jocurilor Olimpice care i-au consolidat faima mondiala, asa cum o dovedeste multitudinea de turisti ce a vizitat-o, atrasa de insemnatatea sa.

Autor: Nice

Standing On The Edge Of The World

Sa ne imaginam ca omul de pe stanca alege sa faca un pas inainte, cum ati defini in acest caz actul sau, curaj sau lasitate?

Cu Nice prin Santa Susana-Costa Maresme2010(II)

Mi-e dor de Spania! Pare incredibil, dar imi este dor  pana si de Santa Susana! De ce incredibil, poate va veti intreba? Pentru ca statiunea, asa cum am mai spus intr-un articol precedent, a constituit o mare dezamagire. Nu-ti face iluzii, ca sa nu ai deziluzii, se spune, doar ca ce am gasit acolo nu a corespuns deloc cu locul de vacanta imaginat si visat de mine intr-o tara precum Spania, atat de laudata si apreciata pentru ce are de oferit din punct de vedere turistic. Da, daca mergeam in Albania sau Kazahstan, poate nu aveam deloc pretentii…dar asa?

Santa Susana, aflata la cca 65 de Kilometri de Barcelona si la 14 kilometri sud de cea mai faimoasa statiune de pe Costa Brava, Lloret del Mar,  e mica si mult prea linistita pentru gustul meu. Nu are nimic din agitatia si farmecul statiunilor cautate de iubitorii de soare, mare si aventura. E intruchiparea monotoniei si a simplitatii, nu e nici romantica sau boema, nici multicolora si ofertanta pentru viata de noapte. A, in schimb  e o adevarata Mecca pentru iubitorii de odihna, de relaxare. Poate sunt eu prea exigenta, dar in afara de strada principala, cateva hoteluri de 3 si 4 stele, plaja si mare nu ai ce mentiona. Poate imensul camp cu ciulini care troneaza la loc de cinste in mijlocul statiunii? Da, l-am putea si pe el incadra la obiective turistice, pentru ca rar iti este dat sa vezi asa ceva intr-o  statiune moderna cum se doreste a fi Santa Susana. Singurul lucru pitoresc pe care ni-l pune zona la dispozitie este dealul impadurit de pe care vegheaza vechiul oras fortificat Santa Susana, plin de stradute pietruite si case varuite, restaurante cu specific catalan si magazine de artizanat local.

Nici nu ajung eu bine in statiune, cobor din autocar in fata hotelului si raman perplexa.  „Unul mai urat nici ca se putea!”, exclam  dezamagita si ma gandesc ca asta e doar inceputul. Aveam sa constat mai apoi cat ma inselasem, chiar in fata lui se afla unul si mai si, aflat insa in renovare. O sa-l vedeti mai jos in fotografii. Ridicat in 1988, hotelul „meu” parea desprins din pozele cu litoralul romanesc comunist. Da, era urat pe dinafara, dar inside era minunat! 🙂 Iar cele patru stele nu-i erau atribuite doar de forma, serviciile fiind ireprosabile, iar personalul hotelului deosebit de amabil, surprinzandu-ma in mod placut cu o excelenta engleza, intalnita de altfel si la comerciantii din statiune, absolut toti raspunzadu-mi in aceasta limba dupa incercarile mele disperate de a ma face inteleasa in spaniola. Ceva de genul : Eu „Ola, cuanto questa?” ei, privindu-ma cu un amestec de indulgenta si uimire ” Hello, what do you want?” Deci inca un  mit spulberat, spaniolii vorbesc engleza si o fac chiar foarte bine. Spaniolii chiar se pricep la turism, nu degeaba Spania este de ceva timp a treia destinatie turistica a lumii(dupa Franta si SUA).

Santa Susana vazuta din balconul hotelului

Hotel Maritim -unul dintre cele mai frumoase din statiune

Orasul vechi insirat pe dealuri

Romanii nu se dezmint nici macar in concediu, nici macar in Spania. Prima destinatie: hipermarketul Carrefour

In gradina hotelului „Royal Sun”

Restaurantul hotelului

Mic dejun

Cina catalana

Desert catalan

Noapte buna Santa Susana…I miss you.

Autor: Nice

Another Rainy Day

Oh! It’s another Rainy Day,
Another excuse for me to hide away,
Fog on the window I write your name,
Oh! It’s another Rainy day.
Outside a cloud is forming,
In my heart the rain is pouring down, Endlessly
The Sky is Gray Just like me,Just like me.
Oh its another Rainy Day
The sun isn’t out to scare the Dark away
Step outside to try to wash you away,
Oh its another rainy day,
Outside a cloud is forming,
In my heart the rain is pouring down, Endlessly
The Sky is Gray Just like me,
All my Tears Flood the streets,
The sky is gray just like me, Just like me.
Well its cold & its gloomy,
What are you doing to me?
is the storm ever breaking
If Only you could make it stop raining
Outside a cloud is forming,
In my heart the rain is pouring down, Endlessly
The Sky is Gray Just like me
All my tears flood the streets
the sky is gray just like me, Just like me.
Oh its another rainy day, Just like me.
Just like Oh its another rainy day…

Imi cer scuze pentru usoara apatie demonstrata in discutiile purtate pe articolul precedent. Le multumesc tuturor celor care si-au lasat o opinie, in mod special celor noi pe blog, m-am straduit sa ma ridic la inaltimea asteptarilor voastre si simt ca am esuat. Azi a fost una din acele zile imposibile, greu de descris in cuvinte, o zi in care dezamagirea a luat locul fericirii, in care speranta a murit pentru totdeauna, in care m-am prabusit brusc si dureros din al noulea cer unde pluteam de ceva timp, direct pe pamant, lund contact cu nemiloasa realitate. Am cautat niste versuri pentru a va descrie ele exact ce si cum simt si le-am gasit pe cele de mai sus.

Nu am uitat de Invatatorul si a lui rugaminte. Sper sa fie satisfacut, nu stiu daca este chiar ceea ce el astepta, daca cumva descrierea nu este pe placul sau, promit sa o refac! 😛

I’m the sun, the moon, the stars, the sky, the sea, the summer, the world. (I’m all the love in the Universe!) Am trisat putin, sper sa gasesc ingaduinta necesara. 🙂

La plaja cu Nice- Costa Maresme 2010(I)

Se apropie vara…iar vacanta mea tocmai s-a sfarsit. 😦  Dar nu va impacientati, daca toate decurg conform planului, va mai urma una, prin august. Pentru mine se anunta o vara de foc(la figurat), pentru voi(presupun) una fierbinte, la propriu. Deja ati inceput sa va faceti planurile de concediu/vacanta, deja visati la mare, valuri si mult, mult soare(sper).

Inaugurez azi o serie de articole despre Costa Maresme, despre calatoria mea in Spania, iar in prima parte m-am gandit sa va invit la plaja(pentru ca asta am facut si eu in prima zi dupa ce am ajuns in statiune). Una deloc pe gustul meu, imi imaginam  golfulete idilice si peisaje salbatice,  stanci imense  si paduri de pini, apa limpede si nisip fin si cand colo am dat de o plaja lata, monotona, cu nisip granulat. Putin mai rau ca la Mamaia… Apa era cumplit de rece, nu am rezistat mai mult de 10 secunde in ea.

Plaja vazuta din camera hotelului:

Piscina hotelului meu:

Piscina hotelului Maritim(favoritul meu):

Piscina hotelului Tahiti(al doilea in topul preferintelor mele):

Ce plaje preferati, aglomerate sau pustii? Stancoase , cu golfulete sau intinse, late?  Unde va place sa va petreceti vacantele, pe litoralul romanesc sau in strainatate? Care este statiunea voastra favorita? Unde mergeti anul asta in concediu?

Ola amigos! Que tal?

Nu, nu voi incepe firesc, adica cu inceputul. Cel care m-a marcat cu adevarat a fost sfarsitul. In plus il am mult mai proaspat in memorie. Iar trecerea brusca de la Plaça d’Espanya, Casa Battlo si El Prat la Otopeni, Pipera, D-na Ghica si Pantelimon e inimaginabil de cruda. Complet interzisa cardiacilor. 😛

Jurnal de calatorie- ultima zi la polul( catalan, spaniol si european al) ploilor

4 mai 2010, ora 7:30 AM –  Santa Susana, Costa Maresme: ploaie, vant, frig 😦

ora 10 AM – Tunel del Cadi

(5026 de metri, al treilea ca marime din Spania): ninsoare, vant, zero grade, turisti zgribuliti de frig  in slapi si maieuri, inarmati cu ochelari de soare si multe vise spulberate prematur,  savureaza un capuccino incalzit printr-o originala metoda(cea a agitarii sarii) 😦  😦  😦 , ora 12: Andorra la Vella, Andorra

: soare, frig, turisti veseli si optimisti 🙂 , shopping(sau doar window shopping), ora 20:30 PM – Santa Susana

: ploaie, frig, vant, same old story 😦  😦  , 5 mai 2010, ora 4:10 PM Bucuresti, Romania– aeroportul Henri Coanda: soare, cald, 25 de grade, vreme de plaja, oameni relaxati in tricouri si pantaloni scurti!! 😦  😦  😦

Culmea turismului: sa pleci in Spania la mare, in mai, si in loc de costum de baie sa ai nevoie de costum de schi! 😦

Pozele luate(momentan) de pe net vor fi inlocuite cat de curand cu unele facute(sunt peste 2000)  la” locul crimei” de turistul dezamagit.

Bine v-am regasit sanatosi!

PS

In prima poza puteti vedea in premiera hotelul unde am fost cazata pe durata a 8 zile. Este al doilea din dreapta,  situat chiar pe plaja.

Coasta neimblanzita

Cu ceva timp in urma anuntam pe blog ca voi pleca in Spania. Si iata ca momentul „mult visat” a sosit.  Veti intelege catre sfarsit rostul ghilimelelor. De azi intr-o saptamana voi fi in Costa Brava. Zona din nordul Barcelonei care cuprinde Costa Brava si Costa Maresme este definita cel mai bine de cuvantul diversitate. Nci vorba de  peisaje uniforme sau un anume tip de vegetatie. O multitudine de imagini diferite: golfulete, plaje izolate, paduri de pini, zone stancoase se succed pe masura ce turistul avanseaza intr-o directie sau alta pe coasta.

Lloret de Mar este cea mai mare si mai animata statiune de pe Costa Brava si este renumita pentru numeroasele posibilitati de distractie si viata de noapte. Calella este una dintre primele statiuni turistice din Catalunia si capitala turistica a Costei Maresme. Plaja larga cu nisip granulat, echipamente adecvate si proximitatea orasului Barcelona fac din aceasta statiune locul ideal de petrecere a vacantei. Santa Susana este una dintre cele mai noi statiuni de pe Costa Maresme si  ofera o plaja larga, o atmosfera moderna si cele mai noi si mai confortabile hoteluri.

Intalnirea cu toate aceste locuri, cu Spania insasi, ma lasa indiferenta, nu-mi provoaca nici cea mai mica emotie.  Tarmurile dantelate cu golfulete limpezi nu-mi spun nicio poveste, stancile maiestoase nu-mi dau fiori, iar coastele salbatice scaldate de soare nu ma ispitesc sa ma odihnesc pe nisipul auriu. Castelele romantice nu ma invita sa le trec pragul, marea, in diferitele ei ipostaze, fie rostogolindu-se bland si suspinand pe tarm, fie spumegand in furia furtunii, altadata o sursa a vietii, va fi acum o sursa de  nemarginita tristete si desertaciune. Nici briza nu va reusi sa-mi alunge gandurile istovitoare si nici soarele sa-mi incalzeasca sufletul impietrit. Doar la 60 de km distanta, Barcelona lui Gaudi, atat de laudata si admirata, desemnata cel mai frumos oras european,  nu va reusi sa-mi straneasca interesul, iar farmecul ei va incanta alte inimi. Ironia sortii, altadata terifiata de posibilitatea zborului cu avionul, aceasta perspectiva ma lasa acum rece. Am devenit dintr-o data mult prea curajoasa sau prea indiferenta, gata de a infrunta senina moartea.

Sunt curioasa care va fi discursul la intoarcere…

Ganduri necenzurate

Home, sweet home. 🙂  Tocmai  m-am intors dintr-o scurta plimbare.  Am dat o raita prin  blogosfera. 😀  Initial am intrat  pe un blog pe care-l stiam, dar pe care nu-l mai vizitasem de ceva timp. Cel mai recent articol facea reclama desantata altor bloguri, lucru care nu m-a incantat peste masura. Am dat click pe unul din numele ridicate in slavi de autor, dorind sa ma conving daca laudele sunt exagerate sau nu. Ei bine, trebuie sa recunosc ca am avut o surpriza de proportii, pe langa faptul ca posesoarea blogului e de o frumusete rapitoare, pozele expuse la tot pasul stand marturie in acest sens, articolele sale constituie adevarate opere de arta. Fata asta scrie atat de frumos, incat aproape ca mi-a fost jena sa citesc… simteam ca locul meu nu este acolo,  iar primul impuls a fost sa parasesc in graba micul ei univers. Ma coplesea talentul  uluitor, stilul  sofisticat ce trada o femeie moderna, mondena, complexa, trista, plina de ganduri si intrebari, atat de sincera…  Am retinut  pasiunea ei pentru literatura/scris, cosmetice si pentru…mare. Si in opinia mea marea este  singurul loc unde iti poti gasi linistea. Poate pentru ca acolo altcineva se framanta in locul tau, alt zbucium e mai pregnant… Doar acolo,  hipnotizat de  furia valurilor in nemarginirea marii , de  neclintirea albastra a cerului, tolanit in sezlong,  poti scapa  de noianul de ganduri ce dau navala in fiecare secunda, ce te macina , te chinuie si  nu-ti dau pace in restul timpului.

Deci da, mi-a placut la nebunie, dar nu m-as mai intoarce. De ce? Din multiple motive. Primul si cel mai important este ca fundalul negru pe care sunt asternute ideile distinsei domnisoare nu e tocmai pe gustul meu, desi e (non)culoarea mea preferata cand  e vorba de haine, desi denota eleganta si stil, cand vine vorba de bloguri, negrul este deprimant, apasator, obositor. Pai nu sunt eu suficient de demoralizata, la ce-mi trebuie un motiv in plus? In al doilea rand pentru ca nu prea exista variatie, tema articolelor pare a fi mereu aceeasi. Si pentru ca fata are un stil care te tine la distanta. Prea multa pretiozitate strica. Trebuie sa stii sa faci in asa fel incat sa ajungi rapid la inima cititorilor tai. Altfel scrii pentru tine. Exclusiv.

Am parasit blogul ei cu mii de impresii si regrete. Am poposit apoi, e drept doar pentru foarte scurt timp, pe un blog ceva mai placut ochiului meu, unde  atentia mi-a fost atrasa de lungimea nefiresc de mare a articolelor, care insa nu  dezbateau teme filozofice, religioase sau culturale, ci, spre stupoarea mea, unele mult prea puerile, care nu ar merita sa fie tratate atat de aprofundat. In fine, mi-am spus, omul poate abera ore in sir despre orice vrea el, problema e a celui ce sta sa-si piarda timpul cu asa ceva…

Hai ca risc sa ma lungesc si eu si sa va plictisesc. In esenta, ce as vrea  sa aflu de la voi este ce anume va face sa reveniti pe un blog pe care l-ati descoperit prima data. Dupa ce va ghidati  in alegerea blogurilor pe care le includeti in blogroll? Care sunt criteriile voastre de selectie? De ce anume  tineti cont cand va hotarati sa frecventati un blog? De ce scrie la „about”, de tema blogului, de calitatea articolelor, de mesajul transmis, de aspectul fizic al proprietarului blogului respectiv, de lungimea articolelor, de stilul familiar sau  de buna dispozitie si optimismul ce transpira prin toti porii blogului?