Prima mea poveste

Cea de-a treia temă la literatura română a fost, poate, și cea mai mare și frumoasă provocare a acestui an. O poveste! O poveste pentru copii. Problema e că eu nu scrisesem niciodată povești pe blog. Invenții. Bazaconii. Am ales să relatez mereu întâmplări reale din viața mea, să îmi fac publice gândurile, trăirile, emoțiile, dorințele, tocmai pentru că mi s-a părut mult mai ușor decât să născocesc ceva, să inventez, să-mi imaginez. De data asta trebuia să fiu creativă. Și, poate că totul ar fi fost mult mai facil dacă nu ni s-ar fi impus un anume titlu pentru respectiva poveste. Cerința suna astfel: „scrieţi o poveste despre un băiat, un stâlp de iluminat şi un borcan cu miere. Nu uitaţi că o poveste reuşită are nevoie de un fir logic, de concizie şi de investiţia voastră afectivă în rândurile scrise.” Și, ca orice poveste, trebuia să conțină și o morală.

Inițial am fost bulversată. Năucită. Cum să scriu despre un stâlp de iluminat și un borcan cu miere? Este aberant, nu au nicio legătură, mi se părea imposibil să brodez ceva pe marginea unui asemenea „subiect ofertant”.

Jurnalul Anei din Moara cu noroc

Final de (prim) an universitar, final de an de muncă și iată cum, mult așteptata vacanță îmi dă șansa să fiu ceva mai activă în mediul online. N-am mai scris pe blog pentru că am scris pentru facultate: teme, proiecte, lucrări. De fapt de aici mi-a și venit ideea celei de-a doua facultăți, una la care îmi imaginam că voi face mai multe referate și voi da mai puține examene clasice (așa cum s-a întâmplat la prima facultate): hai să văd dacă mă pot folosi de tot ce am învățat până acum din experiența de blogger pentru a face față cu brio unei noi provocări. Oare dacă pot scrie articole, n-aș putea să scriu (cu succes) și proiecte pentru o nouă facultate? Și a fost exact cum mi-am închipuit eu, bine, infinit mai greu și mai stresant, dar practic în asta constă evaluarea, examenul: în redactarea unor teme/referate.

Cred că v-am mai povestit eu, literatura română a fost materia mea de suflet în școală și liceu. Nimic nu a putut vreodată întrece dragostea mea pentru literatură. Însă, pentru prima facultate, am ales alt domeniu, total diferit. La cea de-a doua facultate, româna este una din cele mai importante discipline. Poate cea mai importantă. Și pentru că am decis mai demult să-mi public temele pe blog (am așteptat notele mai întâi) voi începe azi cu una din temele de la literatura română. Evident, voi posta doar temele la care am obținut notă maximă tocmai pentru a inspira viitorii studenți care, presupun, se vor simți la fel de pierduți ca și mine la vederea cerințelor neașteptate.

Ne-am mutat!!!

De azi inainte ne gasiti pe http://www.summerday.ro

Acest blog va fi inchis  si mai apoi sters. Va asteptam!

And the winner is…

Later edit:

Noul site este gata. Va invit ca de acum inainte sa postati pe http://www.summerday.ro

Blogroll-ul este in curs de completare. Va rog sa modificati si voi noua adresa a blogului.

http://www.summerday.ro!!!

Aceasta va fi noua adresa a blogului. De ce summer day? Pentru ca…

Help! Cautam nume pentru domeniu!

Later edit: Lusio a venit cu o idee geniala: rightside.ro. Ce ziceti?

Febrilitate, entuziasm, speranta . Iata auspiciile sub care a debutat o duminica fantastica de iarna. O zi marcata de o iluzie frumoasa, aceea ca visele se pot transforma in realitate, ca daca iti doresti ceva cu adevarat, tot universul conspira pentru indeplinirea obiectivului tau. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu cunosc odihna pana ce nu-mi vad visul cu ochii. Emotia, nerabdarea, tumultul interior sunt colosale, incerc sa le domolesc, dar tot ce reusesc este  canalizarea intregii energii spre obtinerea lucrului mult ravnit. Nimic nu ma poate abate din drumul meu, nimic nu-mi poate schimba parerea, nu mai exista cale de intoarcere, din acel moment restul cade in derizoriu, iar gandurile imi sunt concentrate intr-o singura directie. Sunt doar eu cu el. Iar dezideratul poate lua forma unei perechi de pantofi,  unei  bijuterii, unui  job, unui  barbat sau unui domeniu propriu.

Asa cum anuntam pe articolul precedent, primul punct al listei mele de prioritati pe 2011 il reprezinta achizitionarea unui domeniu pentru blog. Si pentru a va demonstra ca sunt omul faptelor nu al vorbelor, toata dimineata am cautat un nume potrivit pentru el, sarcina extrem de dificila in conditiile in care am descoperit ca cel vizat, nice.ro, este indisponibil. Va supun atentiei o serie de nume alese de mine:

Sa vina vacanta cu trenul din Franta!

 

Pentru ca e inceput de an, pentru ca se apropie ziua mea si pentru ca am vazut ca se poarta, am decis sa intocmesc si eu pentru prima data in viata o lista de prioritati(to do list) pentru 2011. Asadar:

1. Sa trecem pe  domeniu propriu. I-am gasit pana si numele. Asteptam ofertele.

2. Sa nu mai intarzii la serviciu. Pentru ca se intampla zilnic si e stresant. Astept solutii.

3. Sa adopt un stil sanatos de viata care presupune renuntarea definitiva

2010 revine in forta!

Credeati ca in 2011 am scapat de cele mai apreciate, delicioase si asteptate articole din blogosfera? Ei bine nu, inca din prima zi a anului, Lilly si Vacitim s-au hotarat sa inaugureze oficial noul sezon de lepsute.

Raspunsuri Dragos:

1. Care a fost cel mai funny moment din 2010?

Golul lui Andrei Cristea (de 2-0, in meciul cu Steaua), atunci când Zapata a sutat atât de violent pe lânga minge de m-am trezit „cu piciorul lui in sufragerie”.

2. Care a fost cel mai nasol moment din 2010?

Prefer sa trec sub tacere acest aspect, ca e cam jenant. Sunt eu deschis – dar nici chiar asa!

3. Care a fost filmul anului 2010?

Merry Christmas 2010 and Happy New Year 2011

Ne gasim in perioada dintre Craciun si Revelion, doua momente unice in an, poate cele mai indragite si mai asteptate, doua evenimente cu semnificatii pe cat de profunde, pe atat de diferite. Daca in perioada  Craciunului ne  orientam catre lumina din interior, pentru a ne redescoperi pe noi insine,  cautand  sa  ne focalizam atentia asupra acelor aspecte ale noastre pe care le constientizam mai putin, altfel spus, in timp ce sarbatoarea Nasterii Mantuitorului indeamna la introspectie si armonie,  Anul Nou este un moment marcat de veselie, optimism, dorinte si spectacol. Acesta ramane in esenta o sarbatoare a trecerii, in timpul careia constiinta umana inregistreaza la unison credinta si speranta ca viitorul va aduce cu sine ceva mai bun, mai imbelsugat,  mai frumos, eminamente pozitiv.

Dincolo de simboluri si semnificatii, sfarsitul de an presupune si realizarea de clasamente de tot felul. Voi incerca si eu un astfel de top, de data asta cu melodiile de Craciun si Anul Nou cele mai dragi sufletului meu.

Sunt un pacatos, Parinte !!!

Trista si deprimata ca inca nu a venit si la mine Mosu’ (cu multe cadouri), decisa sa inchid calculatorul si sa merg sa platesc ultimele facturi din an, am mai intrat o data pe mail. Ei bine, aici ma astepta o poezioara tare simpatica, care m-a binedispus instant. Stiam eu de ce-mi place Minulescu. Iata despre ce e vorba:

SUNT UN PACATOS, PARINTE !!!

I. Minulescu

La parintele Vintila
Vine-Arvinte, cam sfios
Si se roaga: – Fie-ti mila
De un suflet pacatos!

Chiar in saptamina mare
Cind tot omul e smerit
Si posteste cu-ndurare,
Uite, am pacatuit !

-Ai furat ? intreaba popa
-Nu, prea sfinte! Fara vrere
M-am dat raului si hopa
In gradina c’o muiere !

Vis de Craciun

Ada ne-a lansat o provocare sub forma de leapsa. Sau de concurs. Ne-a pus la dispozitie 10 melodii, iar noi, pe baza uneia dintre ele, la alegere, trebuia sa realizam o mica povestire(peste 10 randuri). Iata-o pe a mea, sub forma de vis.

O lumina diafana  inunda incaperea. Ca prin vis aud vocea ta soptindu-mi ceva, o ignor si incerc sa adorm la loc. Nu reusesc insa, raze vioaie de soare ma alinta delicat pe obraz, sperand sa ma trezeasca, sa le vad si sa le culeg pe fiecare in parte si sa ma bucur de ele ca de un cadou nesperat. Ce nazdravane sunt astea mici, imi spun si deschid ochii mari, negri, cautandu-te cu privirea, incercand sa imi amintesc ce imi comunicasei putin mai devreme. In linistea adanca ce se instalase de ceva timp in camera incetinesc respiratia, imi aud gandurile navalind nebuneste, incerc sa le alung, ma ridic brusc din pat si ma indrept spre fereastra imensa prin care admir in fiecare dimineata Manhattanul.

Imi lipesc fruntea de geam, privesc staruitor cum

Dulce vs sarat

Dintotdeauna mi-au placut dulciurile, in special cele care contineau ciocolata sau crema de cacao.  Cand eram copil preferam ciocolata  din care nu consumam mai mult decat cantitatea recomandata pentru a avea un efect benefic asupra organismului, adica maximum 50 de grame(echivalentul a unei jumatati de tableta) pe zi. Rar faceam excese, recunosc ca s-a intamplat intr-o vacanta la Tusnad si de atunci m-am cam ferit de ea. Asa ca mi-am concentrat atentia asupra prajiturilor de casa, torturilor, inghetatei, checului, toate din cacao. Tot atunci am realizat  ca nu suport gustul prea dulce, ca imi provoca o stare de rau, pe care incercam pe cat se poate s-o atenuez cu apa din  belsug. Pana acum vreo doua luni simteam nevoia sa consum ceva dulce in fiecare zi. Uneori trebuia sa ma multumesc cu un fruct, un mar sau strugure, preferatele mele. La mijlocul acestei toamne,  din lipsa de timp, am renuntat la a mai gati acasa. Am realizat ca e mai ieftin si mai distractiv sa imi cumpar ceva din oras, mi-am gasit si un (fel de) restaurant pe gustul meu, si de atunci, aproape zilnic ma opresc sa servesc cina sau masa de pranz intr-o atmosfera calda, primitoare, relaxanta. Am incercat diverse feluri de mancare, dar niciodata nu am fost tentata de un desert. Rar de tot cand imi cumparam un croissant cu ciocolata. Imi era din ce in ce mai evident, se instalase dezinteresul pentru dulciuri. Care ar putea fi explicatiile acestui fenomen:

Horoscop 2011

Curioasa sa stiu cum imi va merge anul viitor, am innebunit cautand pe net un horoscop pentru 2011. Pana la urma am primit pe mail unul destul de complet. Iata asadar ce ne asteapta:

Berbec

2011 va fi un an foarte interesant – in cel mai bun fel – pentru cei nascuti in aceasta zodie. Si aceasta schimbare vine in cel mai bun moment, pentru ca in ultimii ani Berbecii au avut probleme si lucrurile au parut sa stagneze in mai toate zonele importante ale vietii. Iar in 2011 acesti nativi vor avea prilejul de a descoperi ca toate eforturile lor n-au fost in zadar. Un an foarte important pentru cariera si venit, in care acesti nativi se vor bucura de toate schimbarile. Evident, Berbecii vor trebui sa acorde o si mai mare importanta aspectelor pe care vor sa le imbunatateasca, dar asta nu va fi o problema pentru acestia.

Cariera

Asteptand primavara…europeana

Emotii coplesitoare, agonie si extaz, pasiune si speranta, asteptare…

Inca 45 de minute si marele meu vis se indeplineste. Vine primavara! 🙂  Dar nu orice fel de primavara, ci  poate cea mai frumoasa, cea mai dorita, cea mai asteptata: cea europeana, la fotbal.  Inca 45 de minute si cucerim Vezuviul si chiar si Monte Bianco!   La Napoli e inca 0-0. Steaua e pe cale de a transforma in realitate visul a milioane de romani: o calificare istorica in saisprezecimile Europa League. Se poate! Ce frumos e sa visezi… Sa ti se ofere ocazia…  O minune se prefigureaza la orizont.

Amintiri printre brazi

Ger, haine groase,  sarbatori, colinde, arome de cozonac si vin fiert, Anul Nou, dorinte si artificii.  Iarna ne ofera  toate astea si ceva in plus. Anotimpul alb mai inseamna si vacanta, abundenta de omat, peisaje de vis,  relaxare sau, dimpotriva, senzatii tari,  distractie maxima, evadarea din cotidian, ocazia a trai momente unice inspirand aerul rece si curat de munte, pe versanti inzapeziti, printre brazi, cabane calduroase si primitoare, telecabine si teleschi. Buna dispozitie, optimism, adrenalina, pe scurt,  sporturile de iarna.

Nu am fost niciodata genul sportiv, dar mi-a placut de mica fotbalul(doar sa ma uit), apoi mi-am indreptat atentia spre gimnastica, patinaj, handbal, baschet, schi si nu in ultimul rand, tenis. Cel mai mult am iubit tenisul, pe care l-am practicat timp de 4 ani la diverse cluburi din capitala, dar cele mai frumoase amintiri mi-au fost oferite de schi-ul alpin. In Predeal, pe partia de la Clabucet, am experimentat cele mai neobisnuite  senzatii din viata mea

2010, bun sau rau?

Zapada pe carari de munte, seri romantice langa semineu, sfinte sarbatori cu mosi darnici si buni, indelung asteptati, cadouri sub brad, petreceri zgomotoase cu artificii si dorinte fierbinti, mese copioase garnisite cu mult umor si buna dispozitie. Decembrie inseamna toate astea si ceva in plus: bilantul de sfarsit de an.

E momentul analizelor, evaluarilor si promisunilor, iar  scurgerea inexorabila a timpului devine acum mai evidenta si mai dureroasa ca de obicei. Ultima luna din an nu presupune doar distractie si goana dupa cadouri, euforia si speranta unui nou inceput, ea ne provoaca la

Anticipare

Emotia primului fulg de nea asezat sfios pe pamantul sterp, pe ramura unui copac batran si desfrunzit sau in palma fierbinte de copil. In timp ce isi asteapta nerabdator fratiorii jucausi, prinsi in hora magica a celei dintai  ninsori, mediteaza la soarta sa efemera si la bucuria  oamenilor pentru care a coborat din cer.

De cateva zile iarna s-a instalat confortabil in jiltul sau incrustat in diamante si se pregateste sa ne indeplineasca cea mai arzatoare dorinta: prima zapada din an. Asadar, la noapte va ninge. Intre timp, frigul mi-a patruns in fiecare ungher al sufletului, iarna mi-a invadat intreaga fiinta, inghetandu-mi dragostea si sperantele. Soarele a disparut definitiv de pe cer si a luat cu el si pofta mea de viata, bucuria de a trai. Cum voi reusi sa supravietuiesc pana la primavara?

Sunt atatea motive pentru care nu iubesc iarna…

1. E prea frig.

Detest gerul, temperaturile negative si nu ma imbrac niciodata gros. Nu port

Meteodependenta

Bucuresti, 13 noiembrie, 21 de grade Celsius

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge  sa scriu articole. Dar cum viata e plina de surprize, am fost  pusa in fata faptului implinit si a trebuit sa ma descurc intr-un fel sau altul. Initial am fost reticenta, buimaca, neinspirata, complet debusolata. Pornisem pe un drum despre care nu stiam mai nimic si pe care nu-l dorisem.  La capatului lui, cu putin noroc, ma putea astepta insa  o uriasa recompensa: insusirea de noi informatii, utile pentru viata. Am realizat destul de rapid ca pot  folosi  acest blog cu un scop precis: acela de a invata. Iar procesul este in plina desfasurare…

Desi la prima vedere nu pare tocmai un jurnal, blogul acesta cuprinde toata gama de stari si sentimente care m-au incercat pe parcursul anului 2010. Toate dilemele, nemultumirile si frustrarile mele se regasesc in randurile asternute pe paginile lui virtuale. Eu scriu despre ce simt si despre ce ma pasioneaza la un moment dat. Fiecare articol are povestea lui, are un loc special in sufletul meu, e o bucatica din inima mea, pentru ca nimic nu a fost facut la intamplare, iar daca merg cumva in urma pentru a le reciti, ma incearca o cumplita nostalgie.  Daca iubesc, scriu despre

Weird

Raspunsuri Dragos:

1. Esti intr-o situatie unde drepturile individului nu exista. Trebuie sa alegi intre Umilinta si Bataie. Tu ce alegi si de ce?

Depinde din partea cui vine situatia. Daca e o femeie, aleg umilinta. Daca e un barbat, aleg bataia.

2. 3+4= 5 este posibil?

Da

3.Daca cineva maine iti pune pe masa 1 milion de euro si iti spune sa omori pe cel mai bun prieten/a, ai face-o?

Hmmmm….in acest moment cel mai bun prieten al meu merita o corectie, dar nici chiar asa. Deci raspunsul acum e „nu”. Mâine, nu se stie….

4. Spui intotdeauna adevarul?

Nu.

5. Esti la un pas sa iti realizezi cel mai mare vis al tau. Pentru a reusi trebuie sa faci un compromis pe care in mod normal nu l-ai face. De retinut e ca de nu faci acel compromis s-a zis cu visul tau pentru todeauna. Ce faci?

Nu. Si asta nu pentru ca n-as dori compromisul, ci pentru ca sunt inca in cautarea visului.

6. Ai inselat, furat vreodata?

Da.

7. Ce parere ai despre zicala: Creeaza-i unui om DORINTA si se va “…” pe ele principii, vise etc

Face parte din categoria zicalelor nule, ca si aia cu „Ziua buna se cunoaste de dimineata” sau „Cine se scoala de dimineata, departe ajunge”. Aiureli.

8.Ti s-a facut vreodata o observatie negativa in pat? Daca da care a fost aceasta.

„Tu nu te mai opresti odata?”

9. Esti in situatia de a decide intr-o situatie fara iesire. Trebuie sa ordoni moartea a unui milion de oameni pentru a salva alti 5 miliarde. Daca nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toti. Care e decizia ta?

Un weekend de tot rasul! Partea I

Zilele astea, printre lacrimi de dor, dezamagiri si deceptii sentimentale, revelatii surprinzatoare, suferinta fizica si munca asidua la serviciu, am cautat un medicament, un soi de panaceu. Ceva care sa ma faca sa redevin copil, sa-mi reimprospateze exteriorul si sa-mi vindece interiorul, sa ma faca sa uit de durere, sa-mi imbunatateasca sanatatea mentala si cea generala. L-am identificat fara prea mari eforturi: cel mai bun medicament este rasul, responsabil pentru producerea de endorfine, substante chimice naturale  care alina durerea fizica si produc un sentiment de euforie, ceea ce ajuta la reducerea stresului fizic si mental. Efectele psihologice ale acestuia nu sunt de neglijat, iar faptul ca determina  scaderea tensiunii arteriale, reglarea batailor inimii, relaxarea muschilor si realizarea eficienta a  schimbului de oxigen, este un lucru demonstrat stiintific, japonezii recurgand deja la terapia prin ras in vederea imbunatatirii sanatatii.

Potrivit expertilor, oamenii nu mai rad atat de mult cum o faceau acum sute de ani si nici chiar precum acum 50 de ani. Prin anii ’50 oamenii radeau aproximativ 18 minute in fiecare zi. In prezent, aceasta perioada s-a redus la

White, Green or Black?

L-am evitat cu obstinatie  toata viata.  L-am redescoperit in septembrie, atunci cand o persoana draga s-a intors din vacanta cu mai multe sortimente si mi le-a oferit in dar. M-am bucurat ca un copil de primirea zecilor de plicutele, de parca tineam in maini o nepretuita comoara. Si cu cea mai nedisimulata curiozitate am hotarat ca trebuie sa le incerc pe toate. Si tot din acel moment am inceput sa visez la realizarea unui material complet despre acest subiect…

Ca si in cazul cafelei, nu ma atragea gustul sau. Si nici faptul ca trebuia consumat fierbinte. Pur si simplu imi facea rau. La fel cum si laptele imi provoca o stare ciudata, dar macar avea gust bun. Nu am avut niciodata cultul ceaiului, dar citind mai multe despre efectele sale benefice, am realizat ca poate n-ar fi fost o idee rea. Asa ca am trecut la testarea principalelor tipuri de ceai: verde, negru si alb.

Pasiune

” Most Wanted Blog” ne-a fost oferit zilele trecute de Alexandra.  Initiatorul premiului a conditionat insa preluarea acestuia de postarea unui banner pe blog. Pentru ca intotdeauna mi-am dorit un site aerisit, minimalist, pentru ca deja prima pagina a blogului este foarte incarcata, ma oboseste si pe mine, si sunt convinsa ca si pe cei care ne viziteaza, ma vad nevoita sa declin calduroasa invitatie.

Si tot recent am primit din partea Adei un mic simbol al toamnei.

Si la ora actuala, desi au trecut, iata, mai bine de trei ani de zile, bloggingul a ramas  marea mea pasiune. Si va rog sa nu confundati blogul cu bloggingul. O sa intelegeti imediat de ce fac aceasta precizare.

Ce bloguri imi place sa citesc?

Number 9

Unu. In viziunea lui Pitagora semnifica Divinitatea, Soarele, Barbatul. Pentru ca unu este comun tuturor numerelor, el este adesea vazut ca fiind originea tuturor lucrurilor , reprezentand perfectiunea, absolutul. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu nr.1. Nu prima la scoala, nu sufletul petrecerilor, nu lidera sau sefa la job, ci  numarul unu in inima ta. Sa nu existe alta vreodata. Gandurile, visurile, dorurile tale sa fie cu si despre mine. In versurile tale sa ma canti doar pe mine.  Sa ma lasi sa zbor, sa nu-mi dai voie sa plec. Sa-ti ascult doar eu soaptele, suspinele si sa-ti alin doar eu tristetea. Sa-ti alung temerile si sa-ti inveselesc diminetile reci de toamna. Sa fiu primavara ta eterna, astfel incat in sufletul tau sa nu ajunga niciodata vantul aspru al iernii. In ochii tai mari si negri sa nu se oglindeasca decat chipul meu , iar cheia inimii tale sa fie mereu doar in posesia mea.

Doi.  Este echivalentul Diavolului, al Lunii, al Femeii, intruchipand caracteristile feminine. Poate avea mai multe intelesuri, reprezentand fie parteneriatul si interactiunea cu ceilalti, fie disensiunea si polaritati precum alb si negru, bine si rau, masculin si feminin, stanga si dreapta. Pe mine, numarul doi ma duce instantaneu cu gandul la Yin si Yang, cele  doua  principii complementare, unul simbolizand

Sa ne cunoastem mai bine!

Raspunsuri Dragos:

1. Cât e ceasul ?

18:46 PM

2. Numele tău este?

Dragos

3.Poreclă:

Bobec

4. Ai tatuaje?

Nu. De ce, ar trebui?

5. Culoarea ochilor?

Caprui

6. Locul în care te-ai născut?

Bucuresti

7. Mâncare favorită?

Ciorba de burta

8. Ai fost vreodată în USA?

Sunday I’m in love

„Vineri seara e cea mai frumoasa zi.. urmata de sambata .. Duminica deja incepem sa avem depresii ca vine celebrul.. iarasi luni „

Afirmatia de mai sus apartine unui prieten drag al acestui blog, Lusio. Ea m-a inspirat in realizarea acestui articol. Nu fac discriminare intre zilele saptamanii, toate imi plac in mod egal, ziua de luni, guvernata de Luna, este favorabila initierii de noi proiecte si genereaza armonie in relatiile cu parintii(in special cu mama), martea, zi guvernata de Marte, incerc sa ignor cele trei ceasuri rele si sa nu cumpar obiecte taioase, miercurea, zi inchinata de romani zeului si planetei  Mercur, este o zi excelenta pentru comert, calatorii si asimilarea de informatii, joia, guvernata de Marele Benefic este cea mai norocoasa zi din saptamana, fiind ziua increderii, comunicarii, a relationarii in comunitate, dar si a valorificarii tuturor resurselor, talentelor, cunostintelor si a experientei. Vinerea, guvernata de Venus,  considerata cea mai importanta zi din saptamana dupa duminica, este excelenta pentru relatiile sentimentale,

Evenimentul toamnei: Franta-Romania

 

Si Mihai Eminescu, dar si Eugen Barbu au scris despre a simti si a trai astfel incat sa poti constientiza iarba crescand. In aceste momente eu nu o pot vedea, dar ii pot simti mirosul. Simt miros de iarba. Mai sunt putine clipe pana cand va incepe meciul de fotbal Franta-Romania. Nu imi mai irosesc cuvintele pentru a spune ca nimeni nu ne da nicio sansa. Nu-i bai! Nu a facut-o nimeni, nici in 1475 la Vaslui, nici la Calugareni in 1595, nici inainte de ianuarie 1859, nici in 1918 si nici cand invingeam Argentina in 1994 sau Anglia in 1998 si 2000.

Cand scriu aceste randuri, milioane de suflete de romani din intreaga lume asteapta cu infrigurare sa inceapa meciul.Noi suntem romani si nimic altceva. Nu suntem cei mai frumosi, cei mai bogati, cei mai destepti dintre oameni. Insa, acum, mai mult decat oricand, trebuie sa demonstram tuturor cine suntem noi, romanii. Da, sunt mandru ca sunt roman.