Tag Archives: vacanta

Anticipare

Emotia primului fulg de nea asezat sfios pe pamantul sterp, pe ramura unui copac batran si desfrunzit sau in palma fierbinte de copil. In timp ce isi asteapta nerabdator fratiorii jucausi, prinsi in hora magica a celei dintai  ninsori, mediteaza la soarta sa efemera si la bucuria  oamenilor pentru care a coborat din cer.

De cateva zile iarna s-a instalat confortabil in jiltul sau incrustat in diamante si se pregateste sa ne indeplineasca cea mai arzatoare dorinta: prima zapada din an. Asadar, la noapte va ninge. Intre timp, frigul mi-a patruns in fiecare ungher al sufletului, iarna mi-a invadat intreaga fiinta, inghetandu-mi dragostea si sperantele. Soarele a disparut definitiv de pe cer si a luat cu el si pofta mea de viata, bucuria de a trai. Cum voi reusi sa supravietuiesc pana la primavara?

Sunt atatea motive pentru care nu iubesc iarna…

1. E prea frig.

Detest gerul, temperaturile negative si nu ma imbrac niciodata gros. Nu port Citește în continuare

Reclame

Descatusare

23 noiembrie. Incordare maxima, concentrare, sobrietate. Credinta, speranta, asteptare. 24 noiembrie. Temeri inabusite, nerabdare…dezamagire. Amanare.

25 noiembrie. Satisfactie sufleteasca, gratitudine(pentru ca exista oameni buni, corecti, care-ti apreciaza onest munca si talentul), eliberare. Deznodamant fericit. Incepe sa se faca lumina si sa realizez ca tot raul e de cele mai multe ori spre bine. Ca amanarea a fost benefica, pentru ca azi a iesit perfect, asa cum nu s-ar fi intamplat ieri de exemplu. Atunci de ce ma simt atat de ciudat, parca sleita de puteri? De ce nu topai de fericire, de ca nu cant, de ca nu rad?  E ca atunci cand astepti indelung sa ti se intample ceva frumos, intuiesti ca va iesi bine, stii precis ca nu ai voie sa dai gres si sa te dezamagesti pe tine insati in primul rand, dar cand ti se intampla nu mai ai puterea sa te bucuri de succesul obtinut. Oboseala asteptarii te-a invins. Nu realizezi ca s-a terminat, ca in sfarsit esti un om liber. Ajung sa-i dau dreptate celui care spunea ca fericirea este tocmai Citește în continuare

Cinci Venetii

A trai inseamna sa faci din tine insuti opera de arta

Terra, posibil cea mai norocoasa planeta din Univers. Speciala,  probabil irepetabila. Singura care pulseaza de viata, unica pe care traiesc fiinte superioare, sociale inzestrate cu ratiune, inteligenta si imaginatie.  6, 5 miliarde de oameni. 6,5 miliarde de suflete, de personalitati distincte. Fiecaruia dintre noi ii place sa-si imagineze ca este diferit, deosebit de restul, original prin felul cum arata, cum gandeste, cum se poarta. In fata celorlalti  declaram raspicat si extrem de convingator ca nu suntem altceva decat oameni obisnuiti, nici mai buni nici mai rai, nici mai frumosi nici mai urati,  banali(chiar si celebritatile afirma asta in interviuri) dar in sinea noastra ne consideram altfel, incomparabili, inegalabili, exceptii. Cunosc pe cineva care se autointituleaza extraterestru. 🙂

Recent am schimbat locul de munca, iar in prima zi am avut neplacuta surpriza sa constat ca toata lumea se uita la mine ca la o fantoma. Macar daca lucram la opera… M-am lasat studiata, analizata in cel mai mic detaliu, deh, nu aveam ce face, si nu mi-a  ramas decat sa primesc cu zambetul pe buze  verdictul lor final: „vai dar ce bine semeni cu Citește în continuare

Past Tense

O lepsuta primita (tot) de la Ada:

Raspunsuri Dragos

1. I: Cat de mult ai dormit ?

R: A fost o perioada in care am dormit timp de vreo 4 zile…cu mici intreruperi.

2. I: Cat de mult ai stat afara fara sa ajungi acasa ?

Cred ca in timpul manifestatiilor din Piata Universitatii, aprilie-mai 1990. De la facultate ma duceam in Piata si acasa ajungeam a doua zi la ore nu prea mici. Având in vedere ca nu a fost o singura zi…..

3. I: Cat de mult ai stat treaz ?

R: Asta as putea spune cu certitudine. Inaintea examenului de stat am dormit in total 6 ore. In ultimele 7 zile premergatoare examenului.

4.I: Cat de multe absente ai avut la scoala ?

R: Mediu. Nimic iesit din comun.

5. I: Care a fost cea mai placuta vacanta a ta ?

R: 2008, Bulgaria. Am fost cu niste prieteni, a fost vreme frumoasa, ne-am distrat si, mai ales, m-am odihnit.

6. I: Inca mai tii legatura cu prietenii din copilarie ?

Citește în continuare

Câteva zile in Ardeal

–         Ai mai slabit….

–         E un efect secundar al curei pe care am tinut-o, zic.

Cumnata mea are principii ferme. Daca nu esti macar un pic dolofan, e semn clar de boala si trebuie sa te tratezi imediat. Ma uit la sirul de cârnaciori, salamuri, brânzeturi si tot felul de alte preparate de gen. E dimineata. E cald. Abia am ajuns in Alba Iulia.

–         Nu vrei si niste tuica?

–         Ba da, multumesc.

In sfârsit!, ceva cu care ma pot confrunta fara mustrari de constiinta. Mâncam si discutam. Vorbim aproape saptamânal la telefon, dar când ne vedem discutam iar cu orele. Urmeaza masa de prânz. Ciorba de burta, cu un ardei iute din care am mâncat toata saptamâna, si sarmalute. Sunt delicioase. Sunt mâncarurile mele preferate si au vrut sa-mi faca o surpriza. Simt ca explodez.

Dam o tura prin oras.

–         Stai aici, imi zice Ioana si intra in magazin. Iar eu ma postez cuminte, ca un catel rosu ce sunt, in fata usii.

Ma uit in intersectie.  Pe trecerea de pietoni traverseaza strada un batrânel. Incet. Foarte incet. Atât de incet incât ma enerveaza pâna si pe mine, care n-am alta treaba decât sa ma uit la el. Il asteapta, cuminti, 3 masini. Un Mercedes, un BMW si o Dacie. Soferii sunt tineri, pâna in 20 de ani. Toti poarta ochelari de soare. E sapte seara si soare nu prea mai e. De fapt, n-a prea fost toata ziua. Sunt calmi, se uita si ei dupa trecator cu o intelegere mai degraba concilianta. Dupa ce batrânelul reuseste sa traverseze, masinile pornesc incet. Nicun semn de nervozitate, nicio turare exagerata a motorului in semn de „protest” pentru incetineala pietonului. Am mai vazut o intâmplare un pic mai devreme in piata, când doua cucoane s-au apucat sa vorbeasca in mijlocul drumului. Soferul automobilului care trecea pe acolo le-a lasat sa termine discutia. N-a claxonat frenetic, n-a scos capul pe geam sa le reproseze ceva damelor. Privesc mirat. Nu inteleg. In piata am fost sa cumpar niste tuica. „Dar nu gustati?”, ma intreaba vânzatoarea. Pai, n-ar trebui sa am incredere? „Pai daca nu va place? Sa stiti ca, daca nu gustati, nu va vând” imi raspunde, cu o hotarâre care ma face sa ma execut imediat. Citește în continuare

Maxima zilei(X) Memories- Albena and Sharm el Sheikh 2010

„Sa astepti oricat, sa astepti orice. Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.” O. Paler

_

Amintiri de la Marea Neagra(Albena 2010)

Albena – una dintre cele mai moderne statiuni de pe litoralul Marii Negre, situata in nord-estul Bulgariei,  la 12 km de Balcic si 30 de Varna,  are un stil arhitectonic unitar si unic, hoteluri situate chiar pe plaja, nisip fin, apa curata si multa verdeata. Numele statiunii provine de la numele unui personaj dintr-o povestire a scriitorului bulgar Yordan Yovkov: Albena, simbol al frumusetii si  puritatii.

Amintiri de la Marea Rosie (Sharm el Sheikh 2010)

Asezata la poalele muntilor Sinai, pe malul cel mai de sud al peninsulei cu acelasi nume, inconjurata de apele marii, strajuita de salba recifelor de coral, statiunea Sharm el Sheikh este cea mai exotica, cea mai frumoasa si cea mai eleganta statiune de la Marea Rosie. Citește în continuare

Dor de tine…dor de noi

De cateva zile tot aman din varii motive realizarea lepsutei despre lucrurile de care-mi este cel mai dor, primita de la strumfita cu esarfa.  Azi insa nu mai am niciunul, asa ca, sa vedem ce-o iesi.

1. Momentan imi lipseste apa calda, care de obicei in blocul meu se opreste cand ti-e lumea mai draga(adica atunci cand vrei sa-ti faci un dus) asa ca pentru un timp sunt blocata in casa. 😦 Ghinion as aprecia, pentru ca aveam planuri grandioase pentru ziua de azi. 😛

Deocamdata imaginea asta ramane un vis frumos…iar gandul ma duce instantaneu catre asa ceva:

2.  De cand si-au propus sa strabata lumea larga-n lung si-n lat, imi lipsesc nespus parintii. Trebuie sa recunosc ca viata cu ei era mult mai simpla si mai amuzanta. Imi este dor sa fiu iar fetita lor obraznica si rasfatata. 👿

3. De asemenea imi este teribil de dor de toate prietenele mele care au parasit pentru totdeauna Romania. Si nu sunt deloc putine, practic majoritatea. Drumurile nostre nu se vor mai intersecta niciodata, dar eu le voi purta mereu in suflet. Daca din intamplare citesc acest blog, poate se incumeta sa dea un semn de viata.

4.  De curand m-am despartit de un prieten drag, un om extraordinar, o persoana care mi-a fost alaturi timp de foarte multi ani. Relatia noastra nu mai poate fi refacuta, nu ne-am certat, dar pur si simplu am simtit ca fiecare isi dorea ceva de la celalat, exact acel lucru pe care nu eram in stare sa-l mai oferim. Poate rabdare, poate intelegere, poate… Iar vina imi apartine in intregime, abia acum realizez cat de mult imi lipseste.

Citește în continuare

Cum sa ai intotdeauna dreptate

Motto: Eternitatea este intervalul de timp care-ti este necesar pentru a invata in mod corect limba germana (proverb „austriac”)


Cum sa ai intotdeauna dreptate (sau inutilitatea orgoliului intr-o disputa – nota mea)

Hannes Stein

Editura Nemira, 2009

Cine zicea ca nemtii n-au umor? Da, stiu ce vreti sa spuneti….ca Hannes nu e chiar neamt, el crescând in Salzburg, chiar daca s-a nascut in Munchen….Iar austriecii nu sunt nemti, asa cum bine mi-au dat de inteles niste prieteni nemti când a fost vorba de … austrieci. Oricum ar fi, Hannes da dovada nu numai de un umor irezistibil, ci si de o atitudine general impaciuitoare careia te predai neconditionat: gata cu certurile! De-acum incolo avem un ghid care ne invata cum sa avem intotdeauna dreptate, indiferent de care parte a baricadei ne situam, indiferent de domeniu (ma rog, aproape – are si cartea limitele ei).

Ca un mare fan al luptelor de guerilla gen  „a fost ofsaid clar!” / „nici urma de ofsaid”, pur si simplu am devorat aceasta lucrare.

E buna o dieta care sa inglobeze carnea? E perfecta! Dar, daca nu suntem de acord, intoarcem pagina si avem argumente imbatabile in favoarea unei diete vegetariene.

Totul se duce de râpa? Pe dracu’! Lucrurile stau din ce in ce mai bine!, ambele variante explicate foarte competent. Citește în continuare

Maxima zilei(VII)- Holiday

“Cel care pleaca intr-o calatorie nu este niciodata acelasi cu cel care se intoarce.”
Proverb chinezesc

Doi scotieni in compartimentul unui tren: -Stiti, sunt in voiaj de nunta, fac o calatorie in Italia, spune unul. – Dar sotia dv. unde este? intreaba celalalt. – A, pe sotie am lasat-o acasa, ea a mai fost maritata si a mai vazut Italia! :mrgreen:

„O vacanta este asemeni dragostei : anticipata cu placere , traita cu disconfort si amintita cu nostalgie.”

„Vacanta trebuie sa fie indeajuns de lunga ca seful tau sa iti simta lipsa , si indeajuns de scurta ca el sa nu observe ca se poate descurca si fara tine.”

„Nimeni nu are mai mare nevoie de o vacanta precum acela care abia si-a terminat-o.” Elbert Hubbard Citește în continuare

Maxima zilei (VI)

Prietenia este firul de aur care leagă inima întregii lumi. John Evelyn

De vreo cateva zile o stranie senzatie nu-mi da pace. Exact cand doream sa anunt ca m-am intors din „vacanta”, am constatat cu mare uimire si tristete ca ati plecat voi. Majoritatea blogurilor sunt abandonate, proprietarii au disparut fara urma, iar cele care inca mai functioneaza dau si ele semne de profunda oboseala si dezinteres. Asa va fi pana la sfarsitul verii?? Ma rog, profit de ocazie si declar public: love you guys, really miss you! 😦

P.S.  Pana si colegul de blog  m-a parasit. 😦  😦  😦

Aventurile Nicei prin blogosfera

Inca o leapsa buclucasa. De data asta de la Madalina.

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai?

Am descoperit ca-mi plac ploile de vara. As vrea sa vad rasaritul pe o plaja din Hawaii, sa ma plimb cu felucca pe Nil si sa inot printre coralii si pestisorii viu colorati din Marea Rosie.

2. Ai porecle? Care?

Nu am. Acum se poarta nick-urile.  😛

3. O melodie trista, una perfecta şi 3 care îti plac muuult

Melodie trista:

Melodie perfecta:

O melodie care-mi place:

:

4. Ai animal de casa? Care?

Intotdeauna mi-am dorit unu’ din asta mic, dragalas, care pare o jucarioara. Periculos catel. 😛

5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?

Aventurile Nicei prin blogosfera. :)) Ar face furori. Acum mai imi trebuie un buget pe masura  si un regizor. Se ofera cineva?

6. Primul citat care iti vine în minte. Nu trisa, fara Google!

„Viata e prea scurta s-o irosim cu regrete”. E tare ca mi-a venit tocmai asta in minte,  nu ma caracterizeaza deloc.  🙂   😦

7. Desenul animat preferat din copilarie.

Simbad Marinarul, Aladin si lampa fermecata.

8. Iti place înghetata?

Cu conditia sa fie de ciocolata.

9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?

Ambra.

10. Zi-mi un banc!

Nu-mi plac bancurile si nici  cei care invata bancuri. Apreciez foarte mult spontaneitatea.

Merge mai departe la: Dragos FRD, Andreea Calin, Nora, Alexandra, Black Angel, DianaEmma, Happygirls, Chocolatfollie, Adakiss, Un nou sens, Orry, Danny, Iulia Mihai.

I feel good

Sunt intr-o binemeritata vacanta de blogging, ma simt excelent si, sincer, ma bate gandul sa renunt definitiv la aceasta activitate ce creeaza o dependenta bolnavicioasa. Visez cu ochii deschisi la recuperarea independentei mele de odinioara, cand nu auzisem de bloguri, iar pe net intram o ora pe saptamana sa-mi verific mailurile. Ce vremuri…ce viata!!! 😦

Totul a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos raboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator,  urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii dinamovisti, rapidisti, ceferisti, din care am iesit de multe ori sifonata, dar distractia a fost de fiecare data la cote maxime. Mai ales ca semnam  cu nick neutru, nimeni nu stia ca in spatele acestuia se afla o fata. Nopti nedormite la calculator, tone de cafele dimineata pentru a putea face fata la job, si iata cum o alta dependenta se prefigura la orizont: cofeina.

Trei ani de zile…

Azi imi sunt straine toate: si fotbalul, si fostii aliati sau adversari, si certurile, ura,conflictele, si acele bloguri. Il am pe al meu si vreau sa renunt la el. Intr-un fel, simt ca si acest blog face parte din trecut. Un trecut la care ma uit senina si caruia nu-i port resentimente.

Should I do that? Can I do that? Time will tell…

Voi cand v-ati apucat de blogging? Si poate mai important, de ce ati facut-o? V-ati gandit vreodata sa abandonati? Sunteti dependenti de blogul vostru?

Nu obisnuiesc sa fac asa ceva, e prima data cand procedez astfel, dar am gasit cateva articole minunate pe care vreau sa vi le recomand si voua. Le gasiti aici, aici si aici.  Demult nu am citit un articol atat de frumos si sensibil  precum cel al DianeiEmma.

Exercitiu de Imaginatie

Exercitiu de imaginatie(hai ca nu-i greu, nu o sa va pun sa-mi descrieti planeta dupa un eventual al treilea razboi mondial, topirea calotei glaciare antarctice sau  invadarea si ocuparea ei de catre extraterestri): zi caniculara de iunie(pana aici nimic neobisnuit), va luati prietenii si iesiti la o terasa(daca vor sa se desprinda de net), ce aveti chef sa comandati:

1. Cafe Frappe

2. Inghetata

3. O bere rece

Stiati ca in lume exista 20.000 de tipuri de bere, imbuteliate in 180 de feluri? Cu toate acestea, berea se imparte in doua mari caregorii Lager si Ale. Berile de tip „Ale” sunt berile „proaspete”, obtinute prin fermentare rapida. Ele sunt fabricate, in mod traditional, la temperaturi ridicate, care pot ajunge pana la 15 – 20 grade Celsius. Drojdia se ridica, astfel, la suprafata si da berii un aspect tulbure.”Lager-urile” se prepara prin fermentatie mai lenta, la temperaturi ceva mai scazute, intre 5 si 9 grade Celsius. Ele isi capata gustul final dupa o minima „imbatranire” la rece. Sunt mai deschise la culoare, mai slab alcoolizate si mai spumoase.

Ce tip de bere preferati? Dar marca?

4. Apa plata cu lamaie

5. Suc. Pe care il preferati? Pe cel de mere, de portocale, de ananas, de capsuni sau multifruct?

6. Sau poate alegeti un cocktail

7. Sau poate o salata de fructe

Asadar? Ce anume din toate astea va tenteaza sa consumati azi la terasa?

UPDATE

Pana la urma bautura a fost din partea casei. Vrand-nevrand am consumat asta:

🙂  🙂  🙂

I was happy with…(III)

Azi voi pune  punct final  calatoriei  mele printre amintirile catalane. Cu ceva vreme in urma preluasem o leapsa de la  NightOn, iar  daca in primele doua episoade v-am plimbat prin Girona, Barcelona, Andorra la Vella, azi o sa trec in revista ultimele locuri din clasamentul destinatiilor spaniole imprimate pentru totdeauna  in sufletul meu.

8. Figueres . Situat in extremitatea nord-estica a Spaniei, cu o populatie de 42.000 de locuitori, Figueres este cel mai mare oras de la granita cu Franta si totodata un loc plin de atractii turistice. O fortareata de dimensiuni impresionante, castelul  Sant Ferran(unul din cele mai mari din Europa si din lume) vegheaza inca din secolul al 18-lea din varful unui deal asupra orasului catalan care mi-a cucerit inima de cum am intrat in el. A fost dragoste la prima vedere, asa cum se intamplase si cu Salonicul cu multi ani in urma. Centrul istoric  este delimitat de ruinele zidurilor ridicate in Evul Mediu pentru a apara orasul, iar locuri bine conservate din perioada medievala, cum ar fi Plaza de Ayuntamiento, remodelata in stil neoclasic sau Carrer Magre unde se afla vechiul cartier evreiesc contribuie din plin la farmecul inegalabil al regiunii. Aici m-am simtit intr-o alta lume, una magica, fara cusur, una din care nu as mai fi plecat niciodata. Teatrul-Muzeu Dali, Biserica de Sant Pere(construita in stil romanesc), Muzeul Catalan de Papusi care expune o mare varietate de papusi din diferite timpuri si civilizatii cat si Emporda Museum unde poti patrunde in istoria si arta tarii completeaza un oras cu puternice traditii catalane, Figueres fiind locul de nastere al „sardanadansul traditional catalan. Inima orasului si tototdata principalul loc de promenada, La Rambla concentreaza cele mai ambitioase proiecte arhitectonice din secolele 19 si 20 dintre care ar trebui mentionate : Casa Cusi, Casa Puig-Soler, Casa Salleras construite in stil modernist si Casa Bonaterra, Casa del Cafe Progres si Casa Polideseia in stil neoclasic. Atins de geniul lui Dali, Figueres nu are cum sa te lase rece. Costa Brava ar fi infinit mai saraca fara una din comorile sale cele mai de pret. Nu-l ratati daca ajungeti in Spania. 🙂

Stradutele de care va tot vorbeam eu: inguste, romantice, misterioase

Bar din Figueres unde am servit o cafea delicioasa

9. Callela este capitala turistica a Costei Maresme fiind situata la 50 de kilometri de Barcelona.  Alegerea pentru vizitarea acestei statiuni mi-a apartinut in intregime, a fost o hotarare spontana, dar pana la urma s-a dovedit a fi usor neinspirata pentru ca Lloret del Mar(a doua optiune pentru ziua de sambata) de pe Costa Brava o intrece in spectaculozitate si celebritate. Regretele nu-mi folosesc insa la nimic, asa ca nu voi face altceva decat sa va arata cateva fotografii sugestive  pentru Callela.

Aceasta a fost Callela in imagini. Un orasel turistic cu stradute pe gustul meu 😛 cu magazine interesante, cu cladiri frumoase, in care am ratacit pret de jumate de zi.

10. Catalunya, regiune autonoma a Spaniei, cuprinde un teritoriu foarte variat. Marginita de marea Mediterana, fasia maritima acoperind aproape 600 de km din care mai bine de o treime o constituie plajele, reprezentand una din destinatiile ideale pentru iubitorii de soare, mare si sporturi nautice, plina de munti ale caror culmi par perfecte pentru schi si sporturi extreme, cu vegetatie formata din paduri de stejar, fag, rasinoase , cu o clima in general suava, Catalunya nu-ti poate ramane indiferenta. Se imparte in patru provincii (Barcelona, Gerona, Lerida si Tarragona), 41 de tinuturi si mai mult de noua sute de asezari urbane. Guvernul autonom de Catalunia, cu destula competenta pentru a decide politica sa, se numeste Generalitat de Catalunia, fiind o prestigioasa institutie ce exista de la inceputul secolului XIII. Capitala regiunii  este Barcelona, un oras mereu asociat   modernismului si avangardismului; un oras cosmopolit ce se pune in relief prin amestecul de rase si culturi, prin geniul arhitectului modernist Antoni Gaudi , prin importantul club de fotbal Futbol Club Barcelona, „Barça”, cunoscut in lumea intreaga si prin inovatia muzicala a lui Barcelona Sound, spre exemplu. Barcelona a fost, de la sfarsitul secolului XIX, culmea modernitatii literare si artistice ce a proiectat Catalunia în lumea intreaga. In 1992 a fost sediul Jocurilor Olimpice care i-au consolidat faima mondiala, asa cum o dovedeste multitudinea de turisti ce a vizitat-o, atrasa de insemnatatea sa.

Autor: Nice

Cu Nice prin Santa Susana-Costa Maresme2010(II)

Mi-e dor de Spania! Pare incredibil, dar imi este dor  pana si de Santa Susana! De ce incredibil, poate va veti intreba? Pentru ca statiunea, asa cum am mai spus intr-un articol precedent, a constituit o mare dezamagire. Nu-ti face iluzii, ca sa nu ai deziluzii, se spune, doar ca ce am gasit acolo nu a corespuns deloc cu locul de vacanta imaginat si visat de mine intr-o tara precum Spania, atat de laudata si apreciata pentru ce are de oferit din punct de vedere turistic. Da, daca mergeam in Albania sau Kazahstan, poate nu aveam deloc pretentii…dar asa?

Santa Susana, aflata la cca 65 de Kilometri de Barcelona si la 14 kilometri sud de cea mai faimoasa statiune de pe Costa Brava, Lloret del Mar,  e mica si mult prea linistita pentru gustul meu. Nu are nimic din agitatia si farmecul statiunilor cautate de iubitorii de soare, mare si aventura. E intruchiparea monotoniei si a simplitatii, nu e nici romantica sau boema, nici multicolora si ofertanta pentru viata de noapte. A, in schimb  e o adevarata Mecca pentru iubitorii de odihna, de relaxare. Poate sunt eu prea exigenta, dar in afara de strada principala, cateva hoteluri de 3 si 4 stele, plaja si mare nu ai ce mentiona. Poate imensul camp cu ciulini care troneaza la loc de cinste in mijlocul statiunii? Da, l-am putea si pe el incadra la obiective turistice, pentru ca rar iti este dat sa vezi asa ceva intr-o  statiune moderna cum se doreste a fi Santa Susana. Singurul lucru pitoresc pe care ni-l pune zona la dispozitie este dealul impadurit de pe care vegheaza vechiul oras fortificat Santa Susana, plin de stradute pietruite si case varuite, restaurante cu specific catalan si magazine de artizanat local.

Nici nu ajung eu bine in statiune, cobor din autocar in fata hotelului si raman perplexa.  „Unul mai urat nici ca se putea!”, exclam  dezamagita si ma gandesc ca asta e doar inceputul. Aveam sa constat mai apoi cat ma inselasem, chiar in fata lui se afla unul si mai si, aflat insa in renovare. O sa-l vedeti mai jos in fotografii. Ridicat in 1988, hotelul „meu” parea desprins din pozele cu litoralul romanesc comunist. Da, era urat pe dinafara, dar inside era minunat! 🙂 Iar cele patru stele nu-i erau atribuite doar de forma, serviciile fiind ireprosabile, iar personalul hotelului deosebit de amabil, surprinzandu-ma in mod placut cu o excelenta engleza, intalnita de altfel si la comerciantii din statiune, absolut toti raspunzadu-mi in aceasta limba dupa incercarile mele disperate de a ma face inteleasa in spaniola. Ceva de genul : Eu „Ola, cuanto questa?” ei, privindu-ma cu un amestec de indulgenta si uimire ” Hello, what do you want?” Deci inca un  mit spulberat, spaniolii vorbesc engleza si o fac chiar foarte bine. Spaniolii chiar se pricep la turism, nu degeaba Spania este de ceva timp a treia destinatie turistica a lumii(dupa Franta si SUA).

Santa Susana vazuta din balconul hotelului


Hotel Maritim -unul dintre cele mai frumoase din statiune

Orasul vechi insirat pe dealuri

Romanii nu se dezmint nici macar in concediu, nici macar in Spania. Prima destinatie: hipermarketul Carrefour :mrgreen:

In gradina hotelului „Royal Sun”

Restaurantul hotelului

Mic dejun

Cina catalana

Desert catalan

Noapte buna Santa Susana…I miss you.

Autor: Nice

La plaja cu Nice- Costa Maresme 2010(I)

Se apropie vara…iar vacanta mea tocmai s-a sfarsit. 😦  Dar nu va impacientati, daca toate decurg conform planului, va mai urma una, prin august. Pentru mine se anunta o vara de foc(la figurat), pentru voi(presupun) una fierbinte, la propriu. Deja ati inceput sa va faceti planurile de concediu/vacanta, deja visati la mare, valuri si mult, mult soare(sper).

Inaugurez azi o serie de articole despre Costa Maresme, despre calatoria mea in Spania, iar in prima parte m-am gandit sa va invit la plaja(pentru ca asta am facut si eu in prima zi dupa ce am ajuns in statiune). Una deloc pe gustul meu, imi imaginam  golfulete idilice si peisaje salbatice,  stanci imense  si paduri de pini, apa limpede si nisip fin si cand colo am dat de o plaja lata, monotona, cu nisip granulat. Putin mai rau ca la Mamaia… Apa era cumplit de rece, nu am rezistat mai mult de 10 secunde in ea.

Plaja vazuta din camera hotelului:

Piscina hotelului meu:

Piscina hotelului Maritim(favoritul meu):

Piscina hotelului Tahiti(al doilea in topul preferintelor mele):

Ce plaje preferati, aglomerate sau pustii? Stancoase , cu golfulete sau intinse, late?  Unde va place sa va petreceti vacantele, pe litoralul romanesc sau in strainatate? Care este statiunea voastra favorita? Unde mergeti anul asta in concediu?

I was happy with… (I)

Am preluat leapsa de la NightOn si am decis s-o abordez intr-o maniera originala. Despre ce este vorba? Trebuia sa mentionez 10 lucruri care ma fac fericita, dar voi enumera acele aspecte(deocamdata doar cinci, urmeaza si partea a doua a articolului) ale excursiei in Spania care mi-au placut in mod deosebit.

1. Primul lucru care m-a facut fericita a fost anuntul unei insotitoare de bord  la aterizarea pe „El Prat”. Suna cam asa: in acest moment la Barcelona se inregistreaza 25 de grade. Anunt urmat de aplauzele noastre furtunoase, evident. 😛 Deja ma imaginam la umbra unui palmier pe o plaja aurie, savurand un cocktail intr-un sezlong confortabil. Urmarea o cunoasteti…

2. Parcul Guell. Mai frumos decat mi-am imaginat, decat vazusem pe net, Parcul Guell a fost prima opera a lui Gaudi vizitata. Pentru o clipa m-am simtit contemporana cu Hansel si Gretel si casuta cu turta dulce. Arhitectura parcului Gaudi este unica in lume, iar gradinile sunt impresionante cu multa verdeata si flori dintre cele mai diverse.  Zona bancilor realizate din mici bucati de ceramica colorata este ca un platou imens inconjurat de palmieri.

3. Girona, al doilea oras al Cataluniei, a fost exact cum ma asteptam: romantic, medieval, fermecator, inconjurat de turnuri si ziduri romane incarcate de istorie, cu stradute vechi, inguste, canale ce traverseaza orasul si reflecta in apa lor cladirile cu o cromatica uluitoare. Mi-a adus aminte de Bruges…  Am vizitat imensa Catedrala din Girona, Baile Arabe si am facut o lunga plimbare pe „Micul Zid Gironez” (un fel de  Marele Zid Chinezesc la alte dimensiuni) care ne-a lasat direct pe Rambla, mult mai frumoasa si mai linistita decat cea din BCN.

Despre Girona voi face un material separat, orasul merita descris intr-un articol, mai ales ca se numara printre favoritele mele. Pastrez pentru acel moment restul de poze.

4. In Lumea lui Dali m-am simtit coplesita. De arta si nebunia artistului, de geniul sau(„dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul”, spunea el), de arhitectura inedita a Muzeului-Teatru Dali, de cele mai mari obiecte suprarealiste din lume, rupte parca dintr-o lume ireala,  de frumusetea orasului natal al pictorului, Figueres. Mie mi-au placut tablourile sale, chiar daca nu le-am inteles, chiar daca inainte de plecare nu stiam mare lucru despre arta lui Dali, viata si personalitatea sa excentrica, extravaganta(se spune ca se autoapela Divinul cand vorbea despre el si ca obisnuia la plimbare sa agite un clopotel pentru a atrage privirile celor din jur, pur si simplu nu suporta ideea de a trece neobservat de cineva), la fata  locului parca nimic din toate astea nu au mai contat, iar surpriza a fost neasteptat de placuta. Atractia muzeului a constituit-o fara doar si poate pictura reprezentativa a lui Dali : Gala Nude Watching the Sea which, at a Distance of 20 meters, Turns Into the Portrait of Abraham Lincoln ( Gala dezbracata privind marea care , la o distanta de 20 m se transforma in portretul lui Abraham Lincoln ).

La fel de impresionanta a fost si sala „Mae West” : o canapea sunt buzele, doua tablouri ochii si un semineu nasul. Ca toata camera sa se transforme in imaginea lui Mae West trebuie sa te urci pe o scara si sa te uiti printr-o lupa. La sfarsit mi-am achizitionat si o vedere de pe Rambla (a costat 1 euro) cu aceasta incredibila sala.

La magazinul de suveniruri al Muzeului, un breloc cu buzele-canapea costa in jur de 4 euro. Acum regret ca nu mi-am cumparat si de acolo ceva.

Ar mai fi atatea de spus, inchei insa cu la fel de celebra camera „Palace of the Wind”, unde pe tavan sunt pictati cei doi, Dali si sotia sa Gala, vazuti ca niste uriasi aflati deasupra lumii.

Evident ca prezenta unui ghid intr-un astfel de tur este vitala. Nu am avut parte de el si am ramas cu multe nelamuriri. Oricum, orasul merita vizitat!

5. Sagrada Familia mi-a placut in mod deosebit, dar mai mult decat biserica in sine, m-a impresionat  sacrificiul lui Gaudi. Un om foarte bogat  ramas fara sustinere financiara pentru proiectul sau, celebrul arhitect si-a folosit intreaga avere pentru terminarea constructiei. Nu a reusit, a murit sarac si uitat, calcat de un tramvai, iar biserica nu va fi gata, din pacate, nici in anul  2030. Acelasi motiv, lipsa banilor.