Goodbye 2010, Welcome 2011!

 

Ada mi-a cerut un cuvant. Unul prin care sa rezum un intreg an. Si l-am gasit: eliberare. Un suflet chinuit, prins in capcana unui iubiri devastatoare, incercand zadarnic sa se strecoare printre coloanele  de marmura alba ale durerii. O nefericire cronica care-ti paralizeaza simturile si  ratiunea, iti distruge increderea in tine, iti submineaza pofta de viata, entuziasmul. O dragoste mistuitoare care te arunca fara mila in abisul disperarii.  Dupa doi ani imensi cat o eternitate, in care am experimentat forta distructiva a unei  iubiri fara limite si fara sens, mi-am dat seama ca trebuie sa lupt. Si am fost ajutata sa inving. Obiectivul era clar, fara echivoc, iar pentru atingerea lui eram in stare sa trec si prin foc. Si am trecut… Si am comis greseli pentru a indrepta o alta greseala. Dar este prima oara in viata cand nu regret nimic.

In asteptarea Craciunului

Ce este Craciunul? Este o nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranta pentru viitor. Este o dorinta ferventa ca fiecare ceasca a vietii sa fie plina de binecuvantari bogate si eterne si ca fiecare drum sa duca catre pace. Agnes Pharo

 

E atat de aproape de noi incat ii simtim lumina sfanta. Mai sunt cateva ore si caldura sa va cobori in inimi inghetate de gerul iernii si apasate de suferinte si tristeti, va picura stropi de speranta in suflete amortite de atata asteptare a unui cer mai senin, iar iubirea lui divina, ca o ninsoare naiva, va aduce cu ea bucuria Nasterii Mantuitorului.

E dimineata speciala de Mos Ajun. Se aud colindatorii, aromele de cozonaci ne inunda casele, iar globuletele din brazi ne soptesc povesti despre un Mos Craciun darnic, venit tocmai din Laponia pe saniuta sa trasa de reni. Le ascultam fermecati si copilaria e parca mai aproape ca niciodata…

Si pana la miezul noptii avem timp sa visam la un Craciun alb, feeric, vrajit. La un Craciun plin de dragoste, liniste sufleteasca si curaj. Un Craciun sfant si bun care sa ne aduca mai aproape de sufletele celor dragi, sa ne gaseasca mai curati, mai drepti si mai frumosi.

Am petrecut alaturi de voi toti clipe de vis  dintr-un an minunat, cu adevarat unic, asa cum nu mi-as fi imaginat niciodata ca va putea exista,

Poveste de dragoste in vremuri de criza

Pamflet.

Autorul moral e Ada. Nu eu!

Flavius si Andrada se iubesc in oraselul lor curat si cochet din inima judetului Dolj. Chiar daca se iubesc, fortele intunericului se arunca asupra tinerilor indragostiti luând forma parintilor. Caci Alexandru, membru PSD, tatal lui Flavius, nu se mai intelege cu Ion, tatal Andradei, chiar daca si el a fost membru PSD, actual membru PDL. In urma “tradarii” lui Ion, Alexandru i-a facut un scandal monstru lui Flavius si i-a interzis sa se mai vada cu “cracanata aia bruneta”. Chiar daca bruneta nu era si cracanata.
In sprijinul celor doi insa intervine Stefan, fratele lui Alexandru si fostul iubit al Soniei, mama Andradei, sotia lui Ion. Ei doi fusesera demult, in zorii fesenismului, amanti.

Vis de Craciun

Ada ne-a lansat o provocare sub forma de leapsa. Sau de concurs. Ne-a pus la dispozitie 10 melodii, iar noi, pe baza uneia dintre ele, la alegere, trebuia sa realizam o mica povestire(peste 10 randuri). Iata-o pe a mea, sub forma de vis.

O lumina diafana  inunda incaperea. Ca prin vis aud vocea ta soptindu-mi ceva, o ignor si incerc sa adorm la loc. Nu reusesc insa, raze vioaie de soare ma alinta delicat pe obraz, sperand sa ma trezeasca, sa le vad si sa le culeg pe fiecare in parte si sa ma bucur de ele ca de un cadou nesperat. Ce nazdravane sunt astea mici, imi spun si deschid ochii mari, negri, cautandu-te cu privirea, incercand sa imi amintesc ce imi comunicasei putin mai devreme. In linistea adanca ce se instalase de ceva timp in camera incetinesc respiratia, imi aud gandurile navalind nebuneste, incerc sa le alung, ma ridic brusc din pat si ma indrept spre fereastra imensa prin care admir in fiecare dimineata Manhattanul.

Imi lipesc fruntea de geam, privesc staruitor cum

2010, bun sau rau?

Zapada pe carari de munte, seri romantice langa semineu, sfinte sarbatori cu mosi darnici si buni, indelung asteptati, cadouri sub brad, petreceri zgomotoase cu artificii si dorinte fierbinti, mese copioase garnisite cu mult umor si buna dispozitie. Decembrie inseamna toate astea si ceva in plus: bilantul de sfarsit de an.

E momentul analizelor, evaluarilor si promisunilor, iar  scurgerea inexorabila a timpului devine acum mai evidenta si mai dureroasa ca de obicei. Ultima luna din an nu presupune doar distractie si goana dupa cadouri, euforia si speranta unui nou inceput, ea ne provoaca la

Cel mai frumos loc din Romania

Leapsa  aceasta a circulat acum ceva timp prin blogosfera(in vara mai precis), dar am asteptat momentul potrivit pentru a o realiza si eu. Pentru ca de-a lungul vremii v-am tot adresat diverse intrebari legate de tara voastra preferata, orasul vostru favorit din Europa, cea mai indragita regiune din lume, iar la un moment dat am adus in discutie cel mai frumos loc de pe Terra in opinia mea, era normal ca dupa o zi de sarbatoare nationala sa va lansez o provocare  legata de tara noastra. Asadar, care este locul cel mai frumos din Romania in viziunea voastra? Sau altfel spus, locul cel mai apropiat sufletului vostru, unde va place sa va petreceti timpul liber, concediile, vacantele, unde reveniti cu drag ori de cate ori aveti posibilitatea, fie pentru ca va leaga amintiri frumoase de el, fie ca il considerati realmente grandios, impresionant, unic in lume.

Recunosc ca a fost o alegere grea, Romania are prea multe locuri fermecatoare pentru a nominaliza unul singur. Inital ma gandisem la

Poveste de duminica

Cine mai are chef de povesti in plin secol 21? Dar asta nu e o poveste oarecare, ci una adevarata. Iar naratorul sau este o ea.  Nu vroia o iubire banala, ci una totala, neconventionala, devastatoare, unica, incomoda, surprizatoare, absurda. O iubire care s-o conduca prin lumi ascunse, pe taramuri nestiute, printre vise si stele, ceruri cotropite de furtuni si tainice genuni.  S-a nascut in timp, in urma unor interminabile discutii condimentate cu rasete, certuri stupide, glume si sperante.

Emotii

Astept ziua de 24 noiembrie 2010 inca de cand m-am intors la serviciu. Stiam ca va veni si banuiam ce va implica ea. S-o numim ziua certitudinii si eliberarii, pentru ca maine voi sti exact ce se va intampla cu cariera mea profesionala, practic, cu viitorul meu.

Si normal ar fi fost sa ma incerce un amalgam  de emotii datorate apropierii marelui eveniment: teama, neliniste, neincredere, entuziasm, curaj, speranta, acceptare. Insa, o intamplare cu totul si cu totul neprevazuta a facut sa uit definitiv de cariera si sa-mi  experimentez emotia „preferata”, cea care a reusit sa fie omiprezenta pe parcursul intregii mele vieti:

Painful Things

Idealista, visatoare, vesnic nemultumita si, implicit,  foarte rar fericita, nu am fost  nicidecum ocolita de cumplitele deceptii sentimentale. Am identificat mai jos cele mai grele si mai dureroase lucruri cu care se confrunta uneori sufletele noastre:

10. Sa stii ca trebuie sa renunti, dar sa nu poti deoarece astepti ca imposibilul sa se produca.

9. Amintirea vremurilor bune de altadata…cand prezentul e searbad, trist si  lipsit de speranta.

8. Dragostea adevarata venita exact la momentul inoportun(nepotrivit).

7. Incercarea disperata de a ascunde ceea ce simti cu adevarat.

6. Intrebarile de genul: ce-ar fi fost daca…

Meteodependenta

Bucuresti, 13 noiembrie, 21 de grade Celsius

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge  sa scriu articole. Dar cum viata e plina de surprize, am fost  pusa in fata faptului implinit si a trebuit sa ma descurc intr-un fel sau altul. Initial am fost reticenta, buimaca, neinspirata, complet debusolata. Pornisem pe un drum despre care nu stiam mai nimic si pe care nu-l dorisem.  La capatului lui, cu putin noroc, ma putea astepta insa  o uriasa recompensa: insusirea de noi informatii, utile pentru viata. Am realizat destul de rapid ca pot  folosi  acest blog cu un scop precis: acela de a invata. Iar procesul este in plina desfasurare…

Desi la prima vedere nu pare tocmai un jurnal, blogul acesta cuprinde toata gama de stari si sentimente care m-au incercat pe parcursul anului 2010. Toate dilemele, nemultumirile si frustrarile mele se regasesc in randurile asternute pe paginile lui virtuale. Eu scriu despre ce simt si despre ce ma pasioneaza la un moment dat. Fiecare articol are povestea lui, are un loc special in sufletul meu, e o bucatica din inima mea, pentru ca nimic nu a fost facut la intamplare, iar daca merg cumva in urma pentru a le reciti, ma incearca o cumplita nostalgie.  Daca iubesc, scriu despre

Sase zile in Rai

Nu mai stiu cum am ajuns aici, dar nu are nicio importanta. Ma aflu pe malul unui lac de munte, iar din fundal se aude o muzica reggae divina. Apa e cristalina si nu ma mai satur privind-o. Drept in fata mea, dincolo de lac, este un munte cu vârful plin de zapada. In stânga si in dreapta lacului – paduri de brazi. Si, mai in dreapta, un râu de lapte, unul de miere, unul de vin rosu si unul de vin alb se varsa in lac, prin intermediul unor cascade minunate. Cerul e senin si imi e tocmai bine. Ma intind lenes pe iarba verde si catifelata…nici urma de gâze enervante…si exact atunci apare din cascada de lapte o negresa. Are trupul zvelt, buzele carnoase, picioarele lungi si drepte, sâni rotunzi si tari, un abdomen sculptural si ochi albastri. Sau verzi, intotdeauna am incurcat….Parul ca abanosul ii ajunge pâna la soldurile fermecatoare. Si e goala, bineinteles. Ma apuca un tremur de placere. Se aseaza lânga mine si facem cunostinta. O cheama Consuela. O intreb unde suntem. In Rai, fireste. In Raiul meu in care voi sta o eternitate. Si ea cine e? Ingerul meu insotitor, nu mi-am dorit eu asa ceva? Hmmm…nu tin minte  ca  o negresa cu ochi albastri si cu nume de telenovela sa-mi fi bântuit imaginatia, dar cine sunt eu sa stiu ce mi-am dorit si ce nu? O sorb din priviri pe Consuela. Arata extraordinar si nu ma intreb care o fi Raiul ei, conteaza ca ea e in al meu!

Sa ne cunoastem mai bine!

Raspunsuri Dragos:

1. Cât e ceasul ?

18:46 PM

2. Numele tău este?

Dragos

3.Poreclă:

Bobec

4. Ai tatuaje?

Nu. De ce, ar trebui?

5. Culoarea ochilor?

Caprui

6. Locul în care te-ai născut?

Bucuresti

7. Mâncare favorită?

Ciorba de burta

8. Ai fost vreodată în USA?

Vis de toamna

Rataceste absent printr-un parc  fermecat

Dorul mistuindu-l cu fiecare pas pe care-l face pe aleile lui pustii

Degetele-i danseaza in ritmul strengar al vantului

Asteptand nerabdatoare atingerea ei

Imaginandu-si silueta diafana a fetei

Aude fosnetul frunzelor vestede; Se intoarce brusc asteptand s-o vada aparand

Se opreste in acel loc special, creat parca doar pentru ei doi

Sprijinandu-se de trunchiul unui copac batran

Se trezeste cateva momente mai tarziu

In soapte suave

Senzatia il face sa zambeasca

Acum stie ca ea nu-l va parasi niciodata.

Toamna este anotimpul visarii si al nostalgiei. 

Kiss the rain

Kiss the rain

Whenever you need me

Kiss the rain

Whenever I’m gone too long

Kiss the rain

If your lips

feel lonely and thirsty

Kiss the rain

and wait for the down

Keep in mind

We’re under the same sky

and night…

as empty for you as for me

If you feel you can’t wait till morning

Kiss the rain

_

Melodia(preferata mea) este pentru toti cei care iubesc, pentru cei tristi, dar curajosi, pentru cei pe care dorul a incercat sa-i rapuna, sa le sece puterile, sa le arda simturile, dar si-au gasit in stropii de ploaie alinarea, pentru cei al caror zbucium sufletesc se confunda cu o furtuna de vara, iar amintirile sunt atat de dureroase, de clare, de prezente, de asemenea, este si  pentru cei pentru care fericirea nu este doar o himera, pentru cei care nu si-au pierdut credinta si speranta, iar viata are un sens.

Maxima zilei (IX)- My favourite poem

Poezia este o revarsare spontana de sentimente puternice. Se bazeaza pe emotiile rememorate in cea mai profunda liniste. William Wordsworth

_

I wandered lonely as a cloud
That floats on high o’er vales and hills,
When all at once I saw a crowd,
A host of golden daffodils;
Beside the lake, beneath the trees,
Fluttering and dancing in the breeze.

Continuous as the stars
that shine and twinkle on the Milky Way,
They stretched in never-ending line
along the margin of a bay:
Ten thousand saw I at a glance,
tossing their heads in sprightly dance.

The waves beside them danced; but they
Out-did the sparkling waves in glee:
A poet could not but be gay,
in such a jocund company:
I gazed – and gazed – but little thought
what wealth the show to me had brought:

For oft, when on my couch I lie
In vacant or in pensive mood,
They flash upon that inward eye
Which is the bliss of solitude;
And then my heart with pleasure fills,
And dances with the daffodils.

_

William Wordsworth a scris „Daffodils” intr-o furtunoasa zi de primavara, in timpul unei plimbari pe malul Lacului Ullswater din Anglia.

“Remember me” si “Legenda pianistului 1900” sau fă domnule un pas inainte

Motto: „Tot ceea ce vei face va fi insignifiant, dar este foarte important sa faci” Gandhi

_

The same old story. Sau una dintre ele. Cum sa trecem de fricile dobândite? Putem sa trecem? Merita sa incercam?

_

Legenda pianistului numit 1900
Regizor: Giuseppe Tornatore
Scenariul: Alessandro Barrico & Giuseppe Tornatore
Studio Medusa Film

El (“Pianistul 1900”, Danny, interpretat fabulos de Tim Roth, intr-un rol pozitiv de data asta) a fost abandonat inca de foarte mic la bordul unui transoceanic si gasit de un fochist de culoare chiar la inceputul anului 1900. Incetul cu incetul, isi croieste si el un rost pe vas: devine pianist de geniu. Dar…are o problema: nu poate cobori pe uscat. S-a nascut pe vas, a trait pe vas, nu intelege uscatul si ii e teama groaznica de numarul imens de strazi. N-o face nici macar pentru fata de care, desi o vede o perioada foarte scurta de timp, se indragosteste. N-o va face niciodata.
Secventa cea mai frumoasa, cu nimic mai prejos decât secventa tango-ului din “Parfum de femeie”, este duelul la care e provocat de talentatul, orgoliosul si ingâmfatul inventator al jazz-ului, Jelly Roll Morton. Desi, ca dovada suprema a ingenuitatii sale spirituale, Danny isi admira sincer oponentul, la indemnul prietenului lui, Max, pianistului nostru nu-i ramâne decât alternativa de a da un concert magnific, care lasa asistenta cu gura cascata si care il umileste pe Jelly.
Chiar daca poate calatori pe aripile imaginatiei si ale muzicii in mod liber, descriind in cântecele sale privelisti pe care nu le-a vazut, Danny nu poate calatori, fizic, dincolo de vasul pe care a trait.

_

Remember me
Regizor: Allen Coulter
Scenariul: Will Fetters

Ea (Ally, e interpretata de Emilie de Ravin; a jucat in Lost si in Public Enemies) nu vrea altceva decât sa duca o viata normala. Dominata de fantasmele trecutului (pe vremea când avea 10 ani, cu 10 ani inainte de inceperea povestii, a asistat la asasinarea mamei sale in timpul unui jaf la metrou), intre un tata politist frustrat de faptul ca n-a putut sa-si salveze sotia si cel care vrea sa-i câstige prietenia in mod interesat in urma unei intelegeri cu un amic, Ally incearca sa-si construiasca un drum care, pe cât posibil, sa nu mai duca la metrou, in care nu mai are curaj sa urce.

Pls, just smiley faces!

Pictorul cel mai celebru si cel mai talentat din cati au existat vreodata l-a ademenit intr-o dimineata de sfarsit de mai cu iluzia unei narcise galbene. L-a prins si i-a compus din pensula-i vrajita un strai mai viu si mai  colorat ca niciodata. Cateva picaturi de rosu, cateva de albastru, putin galben si o tusa de verde si vesmantul cel nou al fluturelui parea rupt dintr-un magic curcubeu. Se dezmetici cu greu, isi intinse aripile si zbura grabit pana la cea mai apropiata picatura de roua pentru a-si oglindi noul chip in limpezimea frematanda de candoare si prospetime. Minunandu-se de propria-i metamorfoza, trei lacrimi de fericire ii cazura pe aripi, iar in razele soarelui acestea capatara sclipiri de safire si rubine. Incotro ma indrept acum?, se intreba fluturele incurcat, oare am cu cine  sa impartasesc toate sentimentele astea coplesitoare? Lumea trebuie sa ma vada si sa-mi afle povestea, gandi el plin de speranta. Mereu a fost tentat sa dezlege  tainele  uriasului „ocean verde” cu a sa lume de o opulenta nemaivazuta, combinatie de intuneric si lumina, plina de vraji, cu cararile semanate de capcane naturale si incadrate de o vegetatie exuberanta. Sa cunoasca mai bine fiecare specie de arbore, fiecare planta ce-i aparea in cale, sa le guste secretele si sa le intuiasca dorurile. Cu tolba plina de zambete, sperante si vise isi croi cu dificultate drum prin hatisurile selvasului. Primul pe care-l zari de departe  a fost un viguros castan de Para, cu origini braziliene, cu seminte bogate in substante hranitoare si inaltimi ametitoare. Poposi pe o ramura, isi  trase sufletul si dupa ce ii lasa un zambet strengar, porni mai departe atras de ceva ce semana cu  un urias evantai crescut din solul lateritic, jilav al selvasului.  Zambind candid, involuntar, realiza ca nu era altceva decat feriga de smarald, febletea sa, care-l primi bucuroasa si-i asculta fermecata povestea. Fluturasul nu se mai simtea acum singur, si dupa ce isi lua ramas bun de la feriga, isi continua bucuros drumul prin misterioasa padure vesnic verde. O suava orhidee, cu petale pestrite, ii aparu brusc in cale. El ii savura parfumul, o atinse bland cu aripile sale diafane  de teama sa n-o raneasca. Ii lasa si ei un zambet vioi  si pleca mai departe, mai fericit ca niciodata. Avea chef de joaca si se folosi in acest scop de cateva liane lemnoase, unduitoare, care-l purtara pana in inima padurii. Wow, dar ce multi sunt!, exclama fluturasul impresionat de varietatea copacilor tropicali. Si ce de zambete o sa impart cu ocazia asta… Pretiosi si exotici, arborii  gazduira cu mare drag micuta insecta, care facu astfel cunostinta cu mahonul cel rezistent, abanosul cel tare, greu si negru, cu arborele de cafea cu florile sale albe si frunzele verzi-lucioase si cu fructe ce seamana cu ciresile, cu palisandrul cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn este mirositor, foarte tare si dens, de culoare neagra-violeta, cu  Lapuna, arborele care se ciocaneste ca sa aduca ploaia, cu toate diversitatile de palmieri si nu in ultimul rand cu celebrul bananier. Zabovi cu ei aproape intreaga zi, ii cunoscu mai bine pe fiecare in parte, lasandu-le in dar cate un mic zambet prietenos.

Summer Love

Nu cred ca exista cineva care sa nu fi trait o aventura de un sezon.  Idile putem avea toamna, iarna, primavara, dar parca anotimpul predestinat celor mai frumoase povesti de dragoste ramane vara.  Este  momentul ideal pentru iubiri efemere, principii ignorate si amoruri pasionale.

Datorita unor  mecanisme hormonale  de neinteles, suntem mai nonconformisti vara, mai liberi, prin aceasta schimbare temporara de atitudine ne permitem sa actionam asa cum in restul timpului nici nu am concepe.  Asadar, pro sau contra aventurilor de-o vara?

No Ordinary Love

Primisem cu ceva timp in urma o leapsa muzicala pe care a tratat-o  Dragos intr-o maniera originala. Acum a venit si randul meu. Trebuie sa aleg 5 melodii vechi care in ciuda timpului sunt si azi apreciate de iubitorii de muzica. Adica oldies but goldies. Nu stiu de altii, dar cu siguranta cele de mai jos imi plac si acum(si mai mult decat pentru muzica le-am ales pentru versurile care spun totul despre   felul cum percep eu  dragostea, de fapt titlul articolului e destul de sugestiv in acest sens):

1. Tony Braxton – Breath Again

2. Sade – No ordinary love

3. Tony Braxton – He wasn’t man enough

4. Angela – Fortissimo

5. Ambra – T ‘ Appartengo

Daca e joi…e leapsa!

Vi s-a intamplat vreodata sa cutreierati blogosfera si sa intalniti oameni care sa va surprinda cu anumite filosofii de viata, conceptii, ganduri identice cu ale voastre? Sa coincida atat de tare ideile exprimate intr-un articol cu propria viziune despre o tema anume sau despre viata in general incat sa exclamati uimit: hm, parca as fi scris eu asta!  Sa va regasiti total in raspunsurile unui strain la intrebarile dintr-o leapsa? Exact asta am patit eu cand am ajuns din intamplare pe blogul unei tinere, atrasa de pozele acesteia realizate cu ocazia vizitei la un spa din alt oras.  Rasfoind acest blog, am dat peste o leapsa pe care nu o mai vazusem niciodata si la care raspunsurile  pareau  date de mine. Mai sa fie!, imi zic, si ma gandesc la o posibila preluare a lepsei pentru a fi tratata(evident diferit) si  aici pe blog. Ceea ce se  si intampla acum, pentru ca respectiva chiar indemna pe toti eventualii doritori sa faca acest lucru. Asadar:

Zodia: Capricorn – Concretizez material toate gandurile creatoare utile revelatiei functiei mele interioare si mi le asum cu toata libertatea.

As vrea: sa fiu mereu senina ca o zi de vara

Pastrez: toate cursurile, cartile si caietele din facultate

Mi-as fi dorit: un drum mai drept, mai lin, fara atatea piedici si obstacole

Nu-mi place: sa fiu judecata, criticata

Ma tem: de tot si de nimic, de curgerea ireversibila a timpului

Aud: furia valurilor marii cand se sparg de stanci, fosnetul vantului printre trestii, chemarea inimilor frante, poezia nescrisa a amurgurilor violete

Imi pare rau: cand raman incremenita intr-un proiect falimentar

Imi place: sa-mi indeplinesc visuri pe care le credeam irealizabile, la care nici nu indrazneam sa ma gandesc.

Nu sunt: o fata rea si regret enorm

Dansez: rar

Niciodata: sa nu te lasi doborat, invins, sa nu renunti la idealuri

Par: ceea ce nu sunt

Plang: de nervi(uneori), de ciuda, de dor

Nu-s intotdeauna: hotarata

Nu-mi place la mine: delasarea

Sunt confuza: cand ma trezesc brusc dimineata din somn, cand sunt pusa in fata faptului implinit, cand cineva imi face o surpriza neplacuta

Am nevoie: de dragoste, intelegere, sprijin, afectiune

Ar trebui: sa nu gandesc niciodata negativ

Evident ca nu puteam da aceleasi raspunsuri ca fata de la care am preluat  leapsa. Pentru conformitate va arat acum originalul(unde ma regasesc in proportie de 95%).

Zodia: rac… capul in nori si privirea inainte sau inapoi.

As vrea: sa ma bucur..de tot.

Pastrez: amintiri.

Mi-as fi dorit: sa fiu mai curajoasa.

Nu-mi place: cand lucrurile nu ies cum vreau eu

Ma tem: de esec

Aud: doar o parte.si de multi ori ce vreau.

Imi pare rau: cand lucrurile se termina.

Imi place: sa ma incalzeasca soarele, sa simt marea aproape, sa merg desculta pe nisip, sa citesc o carte, sa am un brat de lalele, sa petrec timpul cu oamenii dragi, sa ma bucur de lucruri mici.

Nu sunt: power puff girl,dar mai incerc.

Dansez: in fiecare zi, in camera mea.

Niciodata: niciodata sa nu spui niciodata;

Par: cateodata aroganta sau prea independenta,altadata un copil.

Plang: de dor si atunci nu stie nimeni..

Nu-s intotdeauna: puternica.

Nu-mi place la mine: ca ma iau prea in serios.

Sunt confuza atunci cand trebuie sa imi dau seama ce vreau.

Am nevoie: de oameni si de dragoste.

Ar trebui: sa fiu mai relaxata decat sunt acum.

Mi-ar placea sa aflu de ce anume au nevoie si de ce se tem urmatorii: Dragos FRD, Happygirls, Black Angel, Un nou sens, Danny, Orry, Alina, ChocolatFollie, KirstDay, Diana, Ada Pavel, Strumfita cu esarfa, EuropeanDeity

Autor: Nice

Casatoreste-te cu mine!

Happygirls a pus o intrebare pe blogul ei. Acesta este raspunsul meu.

O persoana care nu stie ce vrea nu ajunge prea departe. Eu cred ca asta e valabil inclusiv in dragoste. Seductia are regulile ei, scrise sau nu. Insa, oricare ar fi, ele se „muleaza” pe caracterul fiecaruia. Dar ce am putea numi caracter ? As zice ca el este reprezentat de o insumare de valori morale, atat de bine incorporate in personalitatea individului, incat sunt evidentiate prin practica. Iar „Practice makes perfect”, cum se spune.

Orice intreprindere a unei persoane se bazeaza pe o fantasma. Fantasma evolueaza in  functie de actiunea sa, a celuilalt, in  functie de imprejurari si se poate transforma sau nu in realitate. Dar ce faci atunci cand nu mai stii care e fantasma si care e realitatea ? Ce faci cand una pare a fi cealalta ? Cand nu mai esti sigur de nimic din ce se intampla, cu tine, in jurul tau.

Probabil asta este una din problemele pe care si le ridica cele care ajung sa joace rolul de amanta in viata unui barbat. De multe ori e vorba despre un barbat inaccesibil. Oricare ar fi situatia, un lucru e cert : amandoi stiu de fapt ce isi doresc. Doar ca de cele mai multe ori la un nivel inconstient.

El, sex. Ea, un strop de afectiune. El, validarea masculinitatii sale. Ea, sa fie sedusa. Exemplele acestea sunt alese la intamplare si descriu obiective individuale. Ei pot avea tot felul de dorinte. Dintre acestea, sunt semnificative pentru relatie, evident, cele comune. Poate le place sa se joace. Poate vor sa „creasca” impreuna. Poate se stimuleaza reciproc.

Inconstientul poate afecta de asa natura viata unor persoane, incat ele nu stiu ce decizie sa ia. Femeia vrea sa se desparta de un anume barbat, dar nu poate. Si aici nu ma refer la dependenta. Nu, dependenta e cu totul altceva. Unele femei vor intr-adevar sa renunte la o relatie despre care simt ca le influenteaza negativ, dar nu sunt capabile. Ceva le trage inapoi.

Acel „ceva” este de multe ori inconstientul, o forta de care nu ne putem dezminti niciunul dintre noi. Cat de departe poate merge inconstientul in a prelua controlul ? Aceste femei fac eforturi sa renunte la astfel de relatii. Insa mai mereu esueaza. Cele „ambitioase” continua sa se lupte cu inconstientul, dar in felul asta isi epuizeaza, adesea inutil, resursele. Care este in final soarta lor ?

Femeia care nu e in stare sa isi defineasca obiectivele este o marioneta in mana altora. Altii vor decide pentru ea. Orice fel de relatie se bazeaza pe consimtamantul partilor si pe un joc de roluri. In cazul de fata, ea accepta sa fie manipulata si se lasa furata de o fantasma. Un lucru primejdios, pentru ca a nega realitatea e un simptom care indica faptul ca nu mai faci parte din realitate. Nu mai traiesti realitatea.

Alunecarea spre fantasma se face usor, iar femeia isi da seama prea tarziu de ceea ce se petrece. Mai poate iesi din capcana ? Cata forta trebuie sa aiba Eul ei pentru a putea evada dintr-o asemenea legatura ? Pentru ca intr-o parte a ei, chiar daca realizeaza tot ce se intampla, fantasma actioneaza mult mai puternic decat dorinta ei de a abandona relatia.

O situatie des intalnita este cea in care ea isi imagineaza ca pastrandu-se pe sine in aceasta legatura se vor casatori. Nu conteaza ca el este intr-o relatie stabila cu altcineva, ca poate este casatorit si are 5 copii, iar pe ea o foloseste doar pentru placerea furnizata, ori pentru a-si potenta masculinitatea ori poate pentru  dorinta sa de a o vana din vreme in vreme, atunci cand ea il „paraseste”.

Scenariul jucat de amandoi cere ca ea sa faca asta, iar fantasma ei de a iesi din relatie sa aiba suficienta consistenta, cat sa ii permita o indepartare chiar si pentru cateva zile, timp in care el ii simte lipsa, reanalizeaza relatia si isi doreste sa o recucereasca. Conditia esentiala este ca barbatul sa stie mai bine decat femeia ce isi doreste de la ea, de la relatie si, totodata, sa ii fie teama ca intr-adevar ea va rupe relatia.

Pana la urma, cate femei sunt capabile sa puna punct unor astfel de relatii ? Cert este ca ele stau ani si ani in acelasi loc, sperand ca vor fi „alese”, frustrate, intr-o perpetua stare de asteptare. Oare nu cumva acest chin le furnizeaza o placere ? Am intalnit pe undeva ipoteza care mi se pare plauzibila ca nu exista iubire adevarata pana cand nu se trece de faza sado – masochista. Dar daca cei doi parteneri nu-si doresc cu adevarat sa se maturizeze ? Ci le place si isi doresc sa ramana in continuare copii ?

Articolul de fata nu urmareste sa judece pe nimeni in niciun fel. Nici pe ea, nici pe el. Doar sa aduca in prim plan o ipostaza cu care se confrunta multe femei care isi plang de mila, complacandu-se in genul asta de relatii. Ele confera fara nicio indoiala ambilor unele avantaje, de aici dorinta lor de a continua legatura. Nu aducem aici in discutie nici moralitatea, nici macar legitimitatea rolurilor pe care le joaca cei doi, ci fantasma din spatele legaturii lor.

Pentru ca, oricare ar fi ea, va castiga de multe ori cea mai puternica. Cu toate acestea, as afirma ca nu fantasma este elementul decisiv intr-o astfel de poveste – fantasma reprezentand doar o tendinta, nu si o directie definitiva – ci capacitatea Eului de a integra realitatea si de a actiona tinand cont de un nivel de asteptari concret definit.

sursa aici

Another Rainy Day

Oh! It’s another Rainy Day,
Another excuse for me to hide away,
Fog on the window I write your name,
Oh! It’s another Rainy day.
Outside a cloud is forming,
In my heart the rain is pouring down, Endlessly
The Sky is Gray Just like me,Just like me.
Oh its another Rainy Day
The sun isn’t out to scare the Dark away
Step outside to try to wash you away,
Oh its another rainy day,
Outside a cloud is forming,
In my heart the rain is pouring down, Endlessly
The Sky is Gray Just like me,
All my Tears Flood the streets,
The sky is gray just like me, Just like me.
Well its cold & its gloomy,
What are you doing to me?
is the storm ever breaking
If Only you could make it stop raining
Outside a cloud is forming,
In my heart the rain is pouring down, Endlessly
The Sky is Gray Just like me
All my tears flood the streets
the sky is gray just like me, Just like me.
Oh its another rainy day, Just like me.
Just like Oh its another rainy day…

Imi cer scuze pentru usoara apatie demonstrata in discutiile purtate pe articolul precedent. Le multumesc tuturor celor care si-au lasat o opinie, in mod special celor noi pe blog, m-am straduit sa ma ridic la inaltimea asteptarilor voastre si simt ca am esuat. Azi a fost una din acele zile imposibile, greu de descris in cuvinte, o zi in care dezamagirea a luat locul fericirii, in care speranta a murit pentru totdeauna, in care m-am prabusit brusc si dureros din al noulea cer unde pluteam de ceva timp, direct pe pamant, lund contact cu nemiloasa realitate. Am cautat niste versuri pentru a va descrie ele exact ce si cum simt si le-am gasit pe cele de mai sus.

Nu am uitat de Invatatorul si a lui rugaminte. Sper sa fie satisfacut, nu stiu daca este chiar ceea ce el astepta, daca cumva descrierea nu este pe placul sau, promit sa o refac! 😛

I’m the sun, the moon, the stars, the sky, the sea, the summer, the world. (I’m all the love in the Universe!) Am trisat putin, sper sa gasesc ingaduinta necesara. 🙂

Muzichia – o placere

Multumesc pentru leapsa pe care am primit-o de la KirstDay. Totodata sunt profund incurcat, intrucât nu am cum, pur si simplu nu am cum sa numesc doar 5 melodii fara remuscari serioase.

De asemenea, ce-o fi insemnând „muzica veche”? M-am facut ca nu pricep si am bagat si ceva mai „recent”.

Sa incercam totusi o clasificare:

6. One bourbon one scotch one beer – John Lee Hooker

5. Bei mir bist du schon – Keely Smith & Louis Prima

4. No more bolero – Gerard Joling

3.  Look what they’ve done to my song – Melanie

2. Bird on a wire – Neville Brothers

Si ceva extra, cadou pentru leapsa primita:

El vals del obrero – Ska-P

Prietenii stiu de ce!

Leapsa merge mai departe la toti cei care sunt dispusi sa-si impartaseasca pe blog preferintele in materie de muzica veche.

Maxima zilei (IV) – Cugetari despre sex

„Cunoasteti privirea aceea pe care o au femeile cand vor sa faca sex? Nici eu!” Steve Martin

„Clinton a mintit. Un barbat poate uita unde parcheaza sau chiar unde locuieste, dar nu uita niciodata o partida de sex, indiferent cat de nereusita a fost.” Barbara Bush

„Potrivit unor cercetari recente, femeile spun ca se simt mai comfortabil daca se dezbraca in fata unui barbat, decat daca ar face-o in fata unei femei. Aceasta din cauza ca femeile sunt foarte critice, in timp ce barbatii sunt doar recunoscatori.” Robert DeNiro

„Se zice ca ar fi aparut un nou scandal in lumea medicala. Doctorii semnaleaza faptul ca barbatii au reactii alergice la prezervativele din latex. Acestea provoaca umflarea puternica a penisului. Si, care-i problema?” Dustin Hoffman

„Sexul este ereditar. Daca parintii tai nu au facut, nici tu nu vei face..” Anonim

„Femeile au nevoie de un motiv ca sa faca sex.. Barbatii au nevoie numai de un loc unde s-o faca..” Billy Crystal

„Mama mea n-a sesizat niciodata nimic ironic in a ma numi ‘son-of-a-bitch’.” Jack Nicholson

„Femeile sunt capabile sa mimeze orgasmul. Barbatii pot mima o intreaga relatie.” Sharon Stone

„Exista cateva dispozitive care cresc dorinta sexuala, in special la femei. Cel mai important dintre acestea este Mercedes-Benz 500 SL.” Lynn Lavner

„Vedeti, problema e ca Dumnezeu i-a dat barbatului un creier si un penis, dar nu i-a dat suficient sange pentru a le folosi pe amandoua deodata.” Robin Williams

„Iubirea este raspunsul, dar in timp ce astepti raspunsul, sexul ridica niste intrebari bunicele.” Woody Allen

„Cand am ajuns in America , nu stiam sa vorbesc engleza, dar viata mea sexuala era perfecta. Acum engleza mea e perfecta, dar viata mea sexuala e groaznica.” Julio Iglesias

„Ultima data cand am fost inauntrul unei femei a fost cand am vizitat Statuia Libertatii.” Woody Allen

„Sunt un amant atat de bun, pentru ca exersez foarte mult singur.” Woody Allen

„Sexul si golful sunt singurele doua lucruri de care te poti bucura fara sa te pricepi la ele.” Kevin Costner – Tin Cup

„Bisexualitatea dubleaza automat sansele de a avea o intalnire sambata noaptea.” Rodney Dangerfield

„Este mai bine sa nu fii fidel, decat sa fii fidel fara sa ti-o doresti.” Brigitte Bardot

„Daca Dumnezeu nu ar fi dorit ca noi sa ne masturbam, ne-ar fi facut bratele mai scurte.” George Carlin

„Il iubesc mai mult pe Mickey Mouse decat pe orice femeie pe care am cunoscut-o.” Walt Disney

„Sexul este unul din cele noua motive pentru reincarnare. Celelalte opt n-au importanta.” George Burns

„Sexul la 90 de ani este ca si cand ai juca biliard cu o funie.” George Burns

„Nimeni nu va castiga razboiul sexelor; se fraternizeaza prea mult cu inamicul.” Henry Kissinger

„Personal, nu stiu nimic despre sex, deoarece am fost maritata tot timpul.” Zsa Zsa Gabor

„Marea diferenta dintre sexul platit si sexul gratis este ca sexul platit costa mai putin.” Brendan Francis

„De ce ar trebui sa primim sfaturi despre sex de la Papa? Daca stie ceva despre sex, nu ar trebui sa stie!” George Bernard Shaw

„In America sexul este o obsesie, in alte parti ale lumii este o realitate.” Marlene Dietrich ”

„Pentru a avea succes la sexul opus, spune-i ca esti impotent. Va face tot posibilul sa iti demonstreze contrariul.”

Cary Grant „Munca de programator este ca si sexul. O singura greseala si trebuie sa platesti pentru ea tot restul vietii.” Michael Sinz

„Prietena mea rade intotdeauna in timp ce facem sex, indiferent de ceea ce citeste.” Steve Jobs (fondator Apple Computers)

Articol inspirat de comentariile frumos argumentate lasate pe blog de Vlad.   👿

Cine a ucis romantismul?

Nu se stie in ce moment exact se naste dragostea. Tot ce stim este momentul in care realizam ca e prezenta in noi si acea clipa este la fel de pretioasa ca cea in care stim fara nicio indoiala ca dragostea ne este impartasita. Nu negam existenta romantismului in aceasta etapa a vietii noastre. Orice gest facut de cel iubit si orice semn de complicitate sunt tot atatea dovezi ale dragostei noastre si ale prezentei romantismului.

Refuzam sa mai credem in romantism sau chiar in dragoste atunci cand masca furiei urateste trasaturile partenerului nostru, atunci cand indiferenta oglindita in ochii celuilalt ne impietreste. Atunci ajungem, pentru a mia oara, la concluzia ca romantismul e o iluzie a timpurilor moderne, ca dragostea cantata de poeti nu mai exista sau nu a existat niciodata.
Romantismul este fie asociat cu o dragoste ideala, pe care cei mai multi dintre noi nu o intalnesc niciodata si care ne da impresia ca nu ne este ingaduit accesul intr-o lume distincta, fie cu ceva depasit, iesit de mult din uz si fara niciun folos.

Cine mai are nevoie de romantism?

Barfit si negat, romantismul si valorile sale nu au un renume bun in acesti ani. Pare o slabiciune, iar oamenilor din aceste vremuri slabiciunile le „miros urat”. In alte perioade istorice romantismul tinea mai mult de comportamentul afisat, public: flori, plimbari, ritualuri. Societatea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, e vorba de o dezvoltare fireasca. Atunci si romantismul a prins alte forme. E mult mai interiorizat, pastrat cumva la nivelul intim al comunicarii intre cei doi indragostiti. Fiecare cuplu dezvolta un cod al sau, ritualuri care sunt romantice fara a urma acel scenariu clasic cu micul dejun la pat, trandafirul la fiecare intalnire sau lumanarile la cina. Astazi pare ca romantismul tine de inteligenta comunicarii (jocul cuvintelor din sms sau messenger) si de rapiditatea tastarii: un apel pe mobil, un mesaj, o scurta discutie pe internet, o cafea intr-o pauza de pranz etc.

Suspectul nr. 1: feminismul!

Barbatii si o parte dintre femei au ajuns la concluzia ca evolutia femeilor din ultimele decenii este motivul pentru care barbatii nu mai sunt romantici.

Dar feminismul face parte tot din evolutie si nu inseamna ca a crede in principii feministe este ca si cum ai respinge total sensibilitatea, afectiunea. Poate femeilor nu le mai place atat de mult sa aiba tot felul de diminutive sau porecle dragalase, dar asta nu inseamna ca nu pot aprecia o comunicare afectuoasa, care sa valorizeze calitatile lor.

Suspectul nr. 2: viteza cu care traim!

Dar viteza cu care se deruleaza viata fiecaruia dintre noi? Credeti ca felul in care alegem sa ne traim viata este motivul pentru care romantismul nu mai ocupa un rol important in vietile noastre? Cand viata iti inchide usi pentru a nu te abate de pe culoar, iti deschide altele pentru a te motiva in continuare. Iar daca ceaiurile dansante, trandafirii si cutiile de bomboane nu mai sunt la moda, in prezent au aparut alte metode de cucerire. Acum, un cadou romantic poate insemna un audiobook sau o rama foto digitala.

Suspectul nr 3: tehnologia!

Putem da vina pe tehnologie pentru diminuarea importantei romantismului? Putem spune ca o poezie soptita prin telefon sau prin webcam sunt mai putin romantice decat cele rostite -traditional- fata in fata? Tehnologia ajuta pentru ca ofera doar o platforma de comunicare, nu suprima, nu inlocuieste comunicarea. Oamenii pot folosi diverse cuvinte sau alte mijloace de comunicare a romantismului avand un suport. Desigur, daca dai un mesaj de felicitare la toata agenda nu e romantism, dar daca stii sa scrii cateva cuvinte telefonul e cel mai bun mijloc de a le transmite, ele raman, ele pot fi recitite.

Verdict: a murit sau nu romantismul?

Daca intelegem romantismul ca un limbaj comun, unic, subiectiv dezvoltat de cei doi parteneri atunci relatia nu poate exista fara romantism. Romantismul este cumva esenta afectiunii, comunicarii emotionale. Romantismul nu are cum sa existe doar in povesti sau in istoriile amoroase ale adolescentilor. Romantismul nu este un atribut al naivitatii si nici „ceea ce ne baga filmele cu happy-end si cartile siropoase in cap”. Nu e un ideal greu de atins. Romantismul este o componenta a iubirii. Iar dragostea, dupa cum stiti deja, imbraca multe forme!

sursa aici