Monthly Archives: Octombrie 2010

Maxima zilei(XII) Cea mai de pret comoara

„Sanatatea e comoara cea mai pretioasa si cea mai usor de pierdut; totusi cel mai prost pazita.” E Augier

O saptamana din calendar mai putin fasta, cel putin pentru mine, e pe punctul de a se incheia. Joi ati fost martorii unei specii de delir destul de neobisnuit, cu accente agravante pe alocuri, provenit din combinarea mai multor factori de natura medicala si sentimentala, stopat la timp cu ajutorul unor persoane surprizator de competente. 🙂 Daca acum am dovada indubitabila ca pana si cel mai mistuitor dor poate fi stins sau cel putin temperat, nu am aceeasi convingere cand vine vorba de suferinta fizica acutizata. In ultimele zile am apelat la o gama variata de  medicamente: antinevralgic, ketonal, augmentin, paracetamol sinus, nevralmed, in scopul imblanzirii uneia din cele mai crancene dureri de masea ce s-a abatut vreodata asupra mea, insotita si de o infectie pe masura, responsabila pentru o stare febrila , dureri puternice de cap si, mai nou, de stomac. Pentru cele din urma nu am leac, asa ca ma vad nevoita sa ajung la medicul de familie pentru un set de analize. Ma simt din ce in ce mai rau, sunt convinsa ca m-am imbolnavit de stomac, nu e nevoie sa fiu medic ca sa pun acest diagnostic.

Intrebarea mea este: voi cum procedati cand sunteti bolnavi, luati medicamente dupa capul vostru, incercati sa va tratati singuri, asa cum am actionat eu, sau va duceti urgent la medic?

Tot saptamana asta, poate pentru a-mi atenua putin tristetea, Ada si Vlady s-au gandit sa-mi trimita un dar  sub forma de leapsa mai deosebita. O sa vedeti imediat de ce.  Citește în continuare

Ostracizarea. Ce-au in comun cochilia si politicul?

A ostraciza = a exclude pe cineva din viata publica, dintr-un grup (din fr. Ostraciser) Sursa: NDULR

Bun. Sa zicem ca am inteles ce vrea sa spuna cuvântul cu pricina, dar de unde provine? Ne lamureste Larousse-ul. In editia 1973 din care citez cu mândrie ori de câte ori am ocazia, nu exista „ostraciser”, dar exista „ostracisme”. Substantiv care provine din grescescul „ostrakon”, care inseamna „cochilie”. Asa. Siiiiiiii??? Mergem mai departe, nu ne dam batuti.

Legatura e ca, in democratia ateniana, Adunarea locala avea dreptul sa condamne la exil pentru o perioada de 10 ani (in principiu) pe cel care s-a facut vinovat (in ochii lor) de tendinte dictatoriale sau de tot felul de alte matrapazlâcuri considerate delicte grave. In locul buletinului de vot erau … cochiliile. Mai curat, mai ecologic, mai performant.

Daca v-ar sta in putere….care ar fi persoana pe care ati … ostraciza-o?

Incep eu. Citește în continuare

Protejat: Rugaminte

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Pasiune

” Most Wanted Blog” ne-a fost oferit zilele trecute de Alexandra.  Initiatorul premiului a conditionat insa preluarea acestuia de postarea unui banner pe blog. Pentru ca intotdeauna mi-am dorit un site aerisit, minimalist, pentru ca deja prima pagina a blogului este foarte incarcata, ma oboseste si pe mine, si sunt convinsa ca si pe cei care ne viziteaza, ma vad nevoita sa declin calduroasa invitatie.

Si tot recent am primit din partea Adei un mic simbol al toamnei.

Si la ora actuala, desi au trecut, iata, mai bine de trei ani de zile, bloggingul a ramas  marea mea pasiune. Si va rog sa nu confundati blogul cu bloggingul. O sa intelegeti imediat de ce fac aceasta precizare.

Ce bloguri imi place sa citesc? Citește în continuare

Cinci Venetii

A trai inseamna sa faci din tine insuti opera de arta

Terra, posibil cea mai norocoasa planeta din Univers. Speciala,  probabil irepetabila. Singura care pulseaza de viata, unica pe care traiesc fiinte superioare, sociale inzestrate cu ratiune, inteligenta si imaginatie.  6, 5 miliarde de oameni. 6,5 miliarde de suflete, de personalitati distincte. Fiecaruia dintre noi ii place sa-si imagineze ca este diferit, deosebit de restul, original prin felul cum arata, cum gandeste, cum se poarta. In fata celorlalti  declaram raspicat si extrem de convingator ca nu suntem altceva decat oameni obisnuiti, nici mai buni nici mai rai, nici mai frumosi nici mai urati,  banali(chiar si celebritatile afirma asta in interviuri) dar in sinea noastra ne consideram altfel, incomparabili, inegalabili, exceptii. Cunosc pe cineva care se autointituleaza extraterestru. 🙂

Recent am schimbat locul de munca, iar in prima zi am avut neplacuta surpriza sa constat ca toata lumea se uita la mine ca la o fantoma. Macar daca lucram la opera… M-am lasat studiata, analizata in cel mai mic detaliu, deh, nu aveam ce face, si nu mi-a  ramas decat sa primesc cu zambetul pe buze  verdictul lor final: „vai dar ce bine semeni cu Citește în continuare

Number 9

Unu. In viziunea lui Pitagora semnifica Divinitatea, Soarele, Barbatul. Pentru ca unu este comun tuturor numerelor, el este adesea vazut ca fiind originea tuturor lucrurilor , reprezentand perfectiunea, absolutul. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu nr.1. Nu prima la scoala, nu sufletul petrecerilor, nu lidera sau sefa la job, ci  numarul unu in inima ta. Sa nu existe alta vreodata. Gandurile, visurile, dorurile tale sa fie cu si despre mine. In versurile tale sa ma canti doar pe mine.  Sa ma lasi sa zbor, sa nu-mi dai voie sa plec. Sa-ti ascult doar eu soaptele, suspinele si sa-ti alin doar eu tristetea. Sa-ti alung temerile si sa-ti inveselesc diminetile reci de toamna. Sa fiu primavara ta eterna, astfel incat in sufletul tau sa nu ajunga niciodata vantul aspru al iernii. In ochii tai mari si negri sa nu se oglindeasca decat chipul meu , iar cheia inimii tale sa fie mereu doar in posesia mea.

Doi.  Este echivalentul Diavolului, al Lunii, al Femeii, intruchipand caracteristile feminine. Poate avea mai multe intelesuri, reprezentand fie parteneriatul si interactiunea cu ceilalti, fie disensiunea si polaritati precum alb si negru, bine si rau, masculin si feminin, stanga si dreapta. Pe mine, numarul doi ma duce instantaneu cu gandul la Yin si Yang, cele  doua  principii complementare, unul simbolizand Citește în continuare

Inimaginabil. Cine supravietuieste dezastrelor si de ce.

Autor: Amanda Ripley

Editura House of Guides, 2008

Partea a treia. Eroii

Acest articol ar fi trebuit sa apara mai de demult, dar s-a intâmplat ca Nice sa aiba un articol pe tema asta si ceva asemanator am vazut si pe blogul Anei. Prin urmare, asa cum scrie in codul de bune maniere al bloggerului, publicat de M11, am zis sa mai astept un pic, sa nu se creada ca ma „inspir”.

Cine sunt eroii? Ce-i „mâna pe ei in lupta”? Dupa intense cercetari, sociologul Samuel Oliner concluzioneaza: „Nu exista nicio explicatie pentru faptele eroice ale oamenilor”. De ce oare unii prefera sa stea pe margine, in timp ce eroii actioneaza?

Amanda a reusit sa traga niste concluzii. Eroii au relatii mai strânse si mai sanatoase cu parintii lor (in principiu, in copilarie au fost lasati sa ia singuri decizii) si sunt empatici.

Asta sa fie tot? Nu. In ultimul secol, foarte putin cunoscuta Comisie a Fundatiei pentru Eroi Carnegie a acordat peste 9.000 de distinctii si ajutoare voluntarilor care si-au riscat viata in mod exceptional ca sa-i salveze pe altii. In aceste conditii, Fundatia are o foarte interesanta baza de date cu informatii despre eroi, intrucât Comisia nu acorda medalii fara sa cerceteze in amanunt fiecare caz in parte. Prin urmare, s-ar putea face un profil al eroului. Cum arata acesta? Citește în continuare