Delincventi natafleti sau ai grija cu cine (sau ce) te pui….

Delincventi natafleti” sau ai grija cu cine (sau ce) te pui….

Autor: Traian Tandim

Editura Meditatii, 2008

_

Cartea e scrisa de un politist sadea, nu de un scriitor, prin urmare prea multe calitati literare nu are, ba din contra. E scrisa destul de prost. Totusi, trebuie sa subliniez, Traian Tandin este discipolul unuia din cei mai importanti criminalisti români, Dumitru Ceacanica, iar in meseria lui este un profesionist desavârsit.

Interesante si utile sunt insa multe din povestirile cuprinse in ea. Domnul politist ne asigura ca sunt adevarate. Si chiar e nevoie de precizarea asta, intrucât unele din ele par de-a dreptul desprinse din Mr. Bean sau Benny Hill.

In articolul trecut (cel cu The tipping point) adusesem vorba despre Bernie Goetz, care a ripostat tentativei de jaf impuscându-i pe cei 4 atacatori ai sai. Ei bine, impresionante in aceasta carte, chiar daca usor off-topic, sunt exemplele de razbunari ale fiintelor atacate de infractori lasi, care presupun ca nu au cum sa se astepte la rezistenta. Ma refer in special la femei si copii. Nu vom intra in detalii, intrucât am observat ca blogul nostru onorabil este citit si de minore (multumim, fetelor!) si nu vrem sa le dam prea multe idei.

Caz concret. Carlo Alessia comercializa droguri, la inceputul anilor `90, in scolile si liceele dintr-un cartier din Milano. Câtiva copii au murit din cauza supradozei, iar traficantul nu putea fi arestat din lipsa de probe. Era zi de zi in scolile cu pricina, vindea droguri in vazul intregii lumi iar politia nu avea probe! Puse fata in fata cu neputinta autoritatilor care ar fi trebuit sa le protejeze copiii, au intrat in actiune mamele. Razbunarea a fost suficient de dura incât sa nu-i mai treaca prin cap niciunui alt traficant sa umple golul lasat de disparitia lui Carlo in urma „evenimentelor”. Cele 6 femei care au participat la … operatiune au fost declarate nevinovate in 1993, dupa ce singurul martor al acuzarii si-a retras depozitia, din motive ramase, in mod curios,  „neclare”. Hmmmmm….bine ar fi sa nu te pui niciodata cu mamele nervoase….

Mai avem si alte povestiri. In 1994 Hillary (din Toronto) se pregatea sa-si sfârseasca obisnuita alergare zilnica de 6 kilometri. Apropiindu-se de parcul prin care trebuia sa treaca in drum spre casa, a fost atacata. Obosita, speriata si, evident, mult sub forta fizica a adversarului, Hillary parea o victima perfecta. Numai ca…tare ciudat….desi zona era pustie, parca de nicaieri au aparut doi indivizi masivi, care l-au preluat ei pe agresor si au eliberat-o pe fata. Asa ca din calau a devenit victima. Si inca ce victima…Atât de „victima” incât s-a simtit indreptatit sa depuna plângere la sectia de politie, aceeasi sectie unde era si Hillary pentru a depune plângere. Politistii l-au arestat pe individ si, e cazul s-o mai spun?, nu i-au prins niciodata pe cei doi razbunatori, desi au dat declaratii oficiale cum ca au facut tot ce le-a stat in putinta, iar legea trebuie respectata.

Macar atât sa nu faca politia….

In 1975 trei hoti au incercat sa patrunda in filiala Bancii Regale a Scotiei din localitatea Rothsay. Numai ca au ramas blocati in usa rotativa (desi exista si un anunt mare de tot ca usa respectiva e defecta), din care au fost eliberati de lucratorii bancii. Credeti ca s-au lasat pagubasi? Ei bine, nu! Au revenit peste câtva timp, in aceeasi zi. Si au incercat sa impresioneze asistenta, numai ca n-au avut cu cine sa se inteleaga. La amenintarile lor de gangsteri profesionisti, lumea a inceput sa râda. Când i s-au cerut 5.000 de lire sterline, casierul-sef a facut o asemenea criza incât era sa se prabuseasca peste ghiseu datorita hohotelor. Ca ultima forma de intimidare, unul din hoti a incercat un numar de circ: a sarit pe tejghea. Tejgheaua insa, deh!, alunecoasa…asa ca a cazut, luxându-si glezna. Rusinati, infractorii au zis ca e mai bine sa plece si pe unde credeti ca au incercat sa fuga? Prin usa rotativa! N-au mai putut fi scosi de acolo decât de politie…

Un american care da telefon la politie reclamând ca niste hoti i-au furat cultura de canabis…niste hoti din Canada care au jefuit o benzinarie din Edmonton, s-au ratacit insa in oras si au oprit la o benzinarie sa ceara informatii….numai ca era aceeasi benzinarie atacata mai devreme si politia era deja acolo…un hot care, printre alte lucruri furate dintr-o locuinta, ia si un trening, pe care-l imbraca, numai ca-si uita haina (cu actele) la locul faptei…un alt hot care jefuieste un magazin si, in afara de bani, ia si o punga cu floricele de porumb…numai ca punga era sparta si politistii n-au trebuit sa faca altceva decât sa mearga dupa dâra lasata de floricele pâna la casa infractorului…Ultima intâmplare a avut loc in Australia, dar ceva asemanator s-a intâmplat si in Africa de Sud, in Randburg, de unde fusesera furate câteva ladite cu lichior si o punga (sparta) de macese. Si sa mai zici ca „Hensel si Gretel” a fost inventie…..

Sute de povestiri, din care cel putin câteva zeci pot sta la baza unor filme reusite de comedie sau, dupa caz, de actiune.

S-au mai intâmplat si pe la noi. Prin anii `80 exista o revista publica editata de Ministerul de Interne si care se procura pe sub mâna (culmea dictaturii!). Practic nu o gaseai acolo unde se vindea in mod obisnuit presa. Se numeste „Pentru patrie” (pentru ca mai apare si acum). Acolo era descrisa o alta fata a tarii. Nu mai era cea eminamente sarbatoreasca si fericita pe care o vedeai la televizor, in „Scânteia” sau „România Libera”. Erau povestite intâmplari … hmmmm…militienesti (asa era pe atunci), iar unele din ele erau de-a dreptul amuzante. Un pensionar voia sa plece a doua zi cu trenul si le impartaseste informatia prietenilor lui din Cismigiu. Un infractor trage cu urechea, il urmareste pâna acasa si vine spre seara sa sparga locuinta. Numai ca omul nu plecase, atipise si pierduse trenul. In momentul când aude ca cineva ii umbla la incuietoare, ia tigaia din bucatarie si loveste puternic usa. De partea cealalta, hotul face stop cardiac si moare.

O alta intâmplare, tot din acea perioada. Un barbat pleaca in delegatie si (poveste veche!) se intoarce mai devreme, numai bine sa-si surprinda sotia in pat cu altul. Pe individ il scoate in suturi din apartament, pe ea o unge cu miere si-i toarna pe corpul gol fulgii dintr-o perna. Dupa care o da afara din casa. „Costumata” in acest mod, femeia unde sa se duca? Suna la apartamentul vecin. Deschide o femeie in vârsta care, când vede aratarea de la usa, face stop cardiac si moare. Aratarea se apleaca asupra vecinei, incercând sa o resusciteze. Zgomotele dubioase il alarmeaza insa pe ginerele femeii care, când vede scena, si nestiind cine se ascunde sub atâtia fulgi, ia o bâta si loveste aratarea in cap. Infidela…moare. Ai zice ca e rodul unei imaginatii bolnave. Dar nu e. Revenind la „Delincventi natafleti”, trebuie sa recunosc faptul ca, in afara povestirilor haioase, am fost frapat si surprins (am mai spus-o?) de setea de razbunare a fiintelor considerate, pe nedrept, slabe. Poate ca e cam neortodox, dar macar se transmite un mesaj destul de clar potentialilor infractori: aveti grija cu cine va puneti, ca nu se stie niciodata. Nu e vorba de femei cu pregatire speciala, ci de femei absolut obisnuite care, in conditii deosebite de mediu, reactioneaza cu multa hotarâre, forta si indârjire. De unde le aveti mai fetelor, ca atunci când va strângem in brate va scapam printre degete?

Voi stiti vreo povestire mai iesita din comun cu delincventi, eventual, natafleti?

41 responses to “Delincventi natafleti sau ai grija cu cine (sau ce) te pui….

  1. Pingback: Delincventi natafleti sau ai grija cu cine (sau ce) te pui…. - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Dragos, in primul rand bine ai revenit din vacanta!🙂 Articolul tau amuzant a picat la fix, aici atmosfera e sumbra, apasatoare, din cauza celor mai recente dezvaluri marca Nice😛 , care au avut darul de a-i ingrozi si ului pe cititorii obisnuiti cu altfel de materiale. Deh, s-au terminat inghetatele colorate si cocktailurile vesele. :))
    Cat despre intrebarea ta, de intalniri cu asemenea delincventi simpatici nu am avut parte, dimpotriva, singura natafleata am fost eu. :))👿 Din pacate nu m-am hotarat inca daca sa-mi scriu sau nu memoriile.😛

  3. Salut!
    Acum vreo doua saptamani, pe undeva prin Ardeal, cred, un tip cu o tipa au jefuit ori un magazin, ori o banca, ceva de genul asta. Nu imi amintesc exact.
    S-au urcat in masina si au fugit de acolo. Intre timp martorii din sediul jefuit au anuntat politia si au spus nr masinii.
    Cretiniii, pardon natafletii, fericiti ca au dat spargerea, au depasit viteza legala si i-a prins radarul. Politistul care i-a oprit a recunoscut numarul si i-a arestat.

  4. Bine ati venit stimate domn din binemeritata vacanta. Bucuros,nu?
    Foarte dragut articolul, marca „DFRD”. Felicitari
    Nu de mult a fost la tv o femeie intre doua varste care a „altoit” bine un tinerel care voia sa jefuiasca locul unde lucra.
    Mai, poate ca femeile sunt mai obisnuite cu situatii in care trebuie sa se descurce si de aici reactiile. Cat despre mame, puterea vine din cea mai sublima dragoste.

  5. Te salut si eu Dragos,ma bucur ca te-ai intors!
    O poveste hazlie si,te asigur reala,stiu si eu despre niste delincventi de tot rasul.Pe scurt,unor cetateni de etnie roma li s-a facut pofta(maree) de niste carnita de porc.Intrucat cumpararea acesteia era o varianta mai mult decat optionala,au ajuns rapid la concluzia ca ferma de langa comuna de domiciliu are destule capete.Pentru toata lumea.
    Ceea ce-i face cu totul speciali pe acesti domni,ca altfel nu le pot spune,este ca s-au dus la locul faptei cu taxiul.Si tot cu taxiul s-au intors acasa.Ei,plus 6 purcei rotofei.Urmarea?
    Sunt in puscarie.La regim,desigur.

  6. Bine v-am regasit si multa sanatate tuturor!

    @ Nice, lasa ca vine toamna cu furtuni si ploi in fiecare zi. Am observat ca tu tinzi sa echilibrezi atmosfera. Daca afara e frumos, la tine ploua. Si invers🙂

    @ Diana🙂 multumesc de felicitari (si pentru articol, si pentru haita) si asa presupun ca este. Puterea vine din dragoste. Asta ma face sa nu uit ca ai un „copil” si la noi🙂 . Când veneam incoace m-am intâlnit cu o masina a trezoreriei: carau golul lui Gabi, sa-l bata in platina…

    @ Andreea🙂 si eu te salut, mi-a fost dor de tine!

    Foarte draguta povestirea ta cu … domnii🙂🙂🙂

    @ Vacitin, bine te-am gasit! Interesanta si povestea ta🙂 . Apropo de asta, stiu si eu o povestire, numai ca … invers. S-a intâmplat in America. In cadrul unei campanii legate de siguranta in trafic, un ziar s-a gândit sa premieze soferii disciplinati. Asa ca redactorii s-au facut detectivi si au mers cu masinile prin oras, sa vada cine respecta regulile cu sfintenie. Ce sa vezi? Premiul de cel mai disciplinat sofer a fost câstigat de cineva care, in felul asta, si-a distrus alibiul in legatura cu crima pe care o infaptuise…

    • Merci! Povestirea ta e total pe invers, intr-adevar :)). Poate reusesc sa gasesc pe net vreun link la ce am spus mai sus, cine stie!

  7. well well , forte noi dupa concediu🙂 ineteresante povestirile😀 indeajuns incat sa-mi starneasca curiozitatea ..

  8. Pingback: „Trois” – Julian Barnes « Ada Pavel's Blog

  9. Bine ai revenit!
    ”este citit si de minore ” Cine e minorele?😆
    Interesantă prezentare!

  10. @ Cris, ma bucur🙂 Dar am spus din capul locului, cartea nu e scrisa prea bine. Multe din povestiri sunt insa delicioase.

    @ Ada, bine te-am regasit si multumesc🙂 Pai…m-am gândit si la tine din moment ce in prezentarea de pe blogul tau spui ca ai 16 ani…si la Malina, care uneori mai vine si ea pe aici, si e chiar mai mica decât tine, daca-ti poti inchipui asa ceva….

    • Aha, deci pana la urma ai reusit sa intri pe blogul Adei…stiam ca sunt niste probleme in acest sens, ma bucur ca ai in sfarsit unda verde pentru a naviga linistit peste tot.

  11. Hihi! Am citit cu atenție, așa e. Mă uimesc și pe mine!😆
    Așteptăm lămurirea…

  12. Ups, era o problemă? Nu știam… Îmi pare rău. Mă bucur că s-a rezolvat. Bine, am 16 ani. știu. tocmai ce mă enervasem zilele trecute. dar de la tine se iartă. O să facm cumva să citești o poveste de-a mea, să vedem dacă mă mai excluzi atunci😆
    Dacă îți spun că și sora mea, care are 10 ani, are blog, ce mai zici?

  13. @ Ada, nu e nicio problema (ca tu n-ai nicio vina), e o legislatie🙂 Tu poti sa scrii ce vrei ca sa citesc eu (ceea ce si fac), dar invers nu se poate🙂

    Pai ce sa zic? Ce-as mai putea zice?🙂

  14. Deci, chestia cu legislația mă depășește, dar dacă acum e bine…
    http://eclipse-blogulcudetoate.blogspot.com/
    Linkul nu-i secret. Nu prea scrie, dar îl are. Acum a prins-o un site cu nu-știu-ce.
    @Dragoș: ce să mai zici? Nici eu nu mai zic nimic. A, ba da, zic, când vrea să facă blog și pe wordpress. Ce e mult, e mult, zic eu.

  15. Adevărat..multe dintre povestiri pot sta la baza unor filme de succes.. doar ca nu știu câtă disponibilitate spre inspirație din cărți mai au regizorii noștrii.
    zile liniștite

    • Aia cu infidela e trasa rau de par…cred ca individul care a scris cartea avea o imaginatie morbida. Nici nu stiu la ce categorie s-ar putea incadra un film realizat dupa acel scenariu.
      O zi frumoasa iti doresc si tie!🙂 Bine ai revenit!

  16. @ Ada🙂 Interesanta jucarioara blogul asta…m-am uitat pe el, are câteva filmulete haioase si pare grabita sa faca afaceri🙂

    @ Ioana, pai si-asa in ziua de azi e foarte dificil sa faci ceva de-a dreptul original….mai bine iei o idee din asta si o „pui in opera” intr-un mod simpatic.

    Zile linistite si tie!

    @ Nice, aia cu infidela nu e din nicio carte…e o intâmplare pe care am citit-o in „Pentru Patrie”, prin anii ’80. Poti sa faci un film dupa o asemenea povestire, dar mai imblânzesti un pic detaliile.

  17. Dragos: Da, felicitarile au fost pentru amandouai, eu am plans de-a dreptul pentru ca un scurt cadru o sec a fost pe fata lui cand a tras si am stiut ca va nimeri. Mai numai lucruri bune v-am dat si tot nu ne iubiti:))

  18. @ Nice, uneori arta bate viata…dar asta vei vedea in urmatorul articol🙂

    @ Diana🙂 normal ca a stiut, la urma urmei e câine si „miroase” instant panica pradei. Si-a infipt coltii exact când victima era mai expusa. Si, la urma urmei, si noi v-am dat lucruri bune. Ca nu doar degeaba stadionul vostru principal poarta numele unui dinamovist….

    • Arta bate viata? Sunt de-a dreptul intrigata, cum vine asta? Abia astept sa ne dezvalui misterul.😛
      M-am saturat de blogul asta, unele commenturi intra la moderare, altele nu, chiar nu mai stiu ce sa ma fac cu el.😦

      • Arta isi permite sa experimenteze acolo unde viata doar viseaza… Viata e limitata de oameni si de fricile lor, arta nu……asta la nivel teoretic

        Nice, in general ,daca dai raspunde unde deja ai comentat nu se mai asteapta moderare. Si daca i s-a dat unui utilizator la un moment dat aprobare pt publicarea comentariului lui s-a inregistrat ca un fel de aprobare generala.
        Pt restul cazurilor cand nu se aplica ce am scris eu , exista mastercard :))))

      • Pai uite cel mai bun caz, tu ai intrat acum la moderare, desi aceasta nu era activata. Cum iti explici? Si asta se intampla frecvent, chiar si commenturile mele intra mai mereu la moderare, si cred ca se observa ca folosim cu totii un limbaj decent.😦

      • Hihi :))) Am vazut si eu ca am intrat la moderare si deja ma intrebam daca am vreun mastercard in portofel😀
        Nu conteaza pana la urma…fii linistita si bucuroasa…ne gasim noi comentariile pe aici…chestiunile astea sunt amuzante, ne coloreaza blogareala :)) o face mai cool

      • Daca zici tu ca ne-o coloreaza…o sa incerc sa vad si eu la fel lucrurile. Ok, dar sa te intreb altceva, eu pe blogul tau de ce nu intru niciodata la moderare? Nici pe al tau, nici pe altele, doar la mine am parte de asemenea surprize…amuzante.😛 Intelegi de unde provine nelamurirea mea?

      • Chiar te rog….e mai frumos in culori🙂

        Pe blog-ul meu ai intrat la moderare prima data cand ai comentat. Dupa se pare ca te tine minte.

  19. Am zis „pradei”??? Scuze, am revazut „Diavolul se imbraca de la Prada” si oricum nu m-am trezit de-a binelea dupa ce era sa intru in coliziune cu cei de la Trezorerie…desigur, era vorba de „prazii”

  20. @ vacitim, arta isi permite sa experimenteze, dar ai sa vezi, in urmatorul articol probabil (zic asta sa te tin in suspans🙂 ) ca uneori s-a intâmplat si altfel: ceea ce i-a dat prin minte unui artist la un moment dat chiar s-a intâmplat in realitate ulterior. Iar un exemplu este prabusirea Turnurilor Gemene, anticipata pe coperta unui disc de muzica…revolutionara si care urma sa se lanseze in octombrie 2001. Iar in legatura cu moderarea…pai si eu intru la moderare, pe blogul unde sunt colaborator, asa ca….

    • Dragos, abia astept! Cat despre blog-uri, eu m-am trezit ca mi s-a facut inregistrare mie si primeam pe mail comentariile pe care le faceam eu pe blogul meu. Insa, cel putin nu mi se cerea sa mi le aprob. :))

  21. Amuzant articolul :)Cred ca a fost o carte perfecta pentru vacanta🙂

  22. grăbită pe afaceri:))

  23. Bun articol, buna carte! :)) trebuie neaparat sa dau de ea, s’ar putea sa ma binedispuna destul.
    Eu auzisem acum ceva timp intr’un film ( chiar nu-mi amintesc titlul) ceva despre o un hot care a vrut sa intre pe geamul casei unei batrane si s’o jefuiasca. Accidental, s’a taiat destul de grav intr’un cutit de pe masa si a dat in judecata batranica. Culmea? A si castigat procesul…🙂 Nu stiu daca a fost natafletz, pentru ca pana la urma, s’a ales cu niste bani. Destui chiar. Dar nesimtit stiu sigur ca a fost!

  24. Eu il stiu pe teroristul ala care a trimis o scrisoare-capcana. I-a fost returnata pentru ca nu avea timbrele, am impresia. Si a deschis-o :))

  25. @ Chocolate🙂 , pai, daca vii in Bucuresti, s-ar putea sa dai si de carte🙂

    Tare de tot povestirea. Probabil s-a petrecut in America. Tot acolo un hot a vrut sa intre prin grilajul unei ferestre deschise si a ramas intepenit. A crezut ca, daca se dezbraca, va fi mai subtirel….Asa l-au gasit proprietarii: gol si blocat in grilaj.

    @ carbonaru🙂🙂🙂 Chiar ca nataflet.

    Am citit in revista „Flacara”, mai de demult, ca un hot de benzina a vrut sa se uite in rezervorul unei masini sa vada daca are plinul facut. Si a aprins bricheta. Avea plinul facut….

  26. Carbonaru, bun venit pe blog, te mai asteptam!🙂

  27. Pingback: „Trois” – Julian Barnes « Ada Pavel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s