Jurnal de vacanță – Balcic 2017 (I)

Alegerea Balcicului, ca destinație de vacanță, după un an tumultos din punct de vedere emoțional, presărat cu mult stres și o tonă de examene dificile, a venit firesc, natural, previzibil. Mai fusesem acolo și vara trecută și mă fascinase cu Grădina lui Botanică paradisiacă, desprinsă parcă din rai, cu liniștea din timpul săptămânii, cu specialitățile culinare, gen midii a la Burgas, proaspete și delicioase sau cu supa tarator tradițională, răcoritoare, perfectă pentru zilele încinse de vară.

Am rezervat o cameră modestă la un hotel situat în centrul stațiunii, pe bulevardul principal (Primorska), aproape de faleză, care costa cca 90 de lei pe noapte, cu mic dejun inclus. Hotelul avea notă măricică pe booking (8,8) și chiar dacă nu era ceva spectaculos, era perfect pentru un mini sejur de 4 zile în care principalul scop era relaxarea și remontarea psihică.

Luni dimineață, înainte să intrăm în Balcic, am făcut un mic ocol până la Cap Kaliakra, loc pe care îl ratasem anul trecut și pe care îmi doream enorm să-l vizitez. Visam, așadar, să văd cu ochii mei spectacolul grandios oferit de imensitatea azurie a Mării Negre, ale cărei valuri înspumate se avântă curajos asupra unui țărm stâncos, roșiatic și ruinele unei cetăți medievale ce așteaptă turiștii curioși și dornici să-i descopere legendele bine tainute. Ceea ce nu bănuiam eu era faptul că voi ateriza la polul vântului pe glob și că acest lucru va îngreuna captarea unor imagini relevante cu preafrumosul sit arheologic. Vântul mânios sufla aici cu asemenea putere încât abia mă țineam pe picioare și aveam impresia că dintr-o clipă în alta mă va arunca în mare. Simțeam că sunt pe promontoriul groazei, la propriu, de unde tot ce-mi doream era să scap vie și nevătămată.

Ceea ce am reușit să surprind din natura sălbatică, peisajul amețitor admirat din punctul de belvedere amenajat în capătul peninsulei înguste, situate la cca 70 de metri deasupra mării, dar nu numai, din pitorescul grotelor din stânca calcaroasă, din capela închinată Sfântului Nicolae protectorul pescarilor, din ruinele unei cetăți locuită încă din antichitate, vedeți mai jos:

După cca o oră, năucită de aglomerație și de vântul amenințător, am considerat că e cazul să iuțesc pasul și să părăsesc cât mai repede zona. Cu o puternică durere de cap am pornit spre Balcic unde ne aștepta o frumoasă surpriză din partea hotelierilor.  Așa noroc nu am avut eu niciodată!

Va urma

Anunțuri

15 responses to “Jurnal de vacanță – Balcic 2017 (I)

  1. Foarte frumoase pozele! Abia astept sa citesc si urmatoarele capitole. 😀

  2. Bună! Pozele sunt excelente! Să vizitezi aceleași locuri nu-i ca o ciorbă reîncâlzită. Și apoi, înțeleg că n-ai mai fost pe meleagurile acelea. O fi interesant la polul vânturilor, dar dacă provoacă dureri de cap, mai bine lipsă…

    • :)) Da, si eu m-am gandit la fel, mai stii, poate sunt meteosensibila. Acum fara gluma, vantul batea foarte puternic. Mai rau decat crivatul iarna cand e viscol. :)) Da, nu are acelasi farmec, dar m-am dus mai mult pentru liniste si midii. Si pentru Gradina Botanica in care m-am simtit foarte bine la prima vizita. Totusi, Balcicul e pamant romanesc. Iar cetatea de la kaliakra a fost intemeiata de traci. Practic te simti ca acasa. Merci mult!

      PS Unde e blogul tau??? Nu-l gasesc!! 😦

  3. Buna, Nice!
    Romantica cum te stiu, la fel ca-n poeziile lui Eminescu, aduci in atentia cititorilor ca tema natura, cu paduri, ape, stele, luna, cer, munti… iar de data aceasta ai adus fascinatia marii.
    Fotografiile tale sunt superbe! Postarile de acest gen mi-au captat atentia, simtind si traind identic cu tine.
    Marea ne transmite pace sufletească, ne ajuta sa traim momente unice.
    Ea poate fi martorul momentelor de sensibilitate umana. Aici se nasc, traiesc si mor sentimente. Un om poate fi fericit sau dimpotrivă, sufletul omului se zbuciuma. Poate fi, deci, un nepieritor martor al destinelor lumii.
    Minunata postarea! Te pup, cu drag!

  4. Buna, Nice!
    Romantica cum te stiu, la fel ca-n poeziile lui Eminescu, aduci in atentia cititorilor ca tema natura, cu paduri, ape, stele, luna, cer, munti… iar de data aceasta ai adus fascinatia marii.
    Fotografiile tale sunt superbe! Postarile de acest gen mi-au captat atentia, simtind si traind identic cu tine.
    Marea ne transmite pace sufletească, ne ajuta sa traim momente unice.
    Ea poate fi martorul momentelor de sensibilitate umana. Aici se nasc, traiesc si mor sentimente. Un om poate fi fericit sau dimpotrivă, sufletul omului se zbuciuma. Poate fi, deci, un nepieritor martor al destinelor lumii.
    Minunata postarea! Te pup, cu drag!

    • Buna, draga Aurelia, bine te-am regasit, am terminat si eu examenele si am intrat in vacanta, pot respira oarecum usurata si pot scrie mai des pe blog.
      Ma bucur nespus ca si tie marea iti trezeste astfel de sentimente: liniste, reculegere, pace sufleteasca. Pe mine marea ma destinde, imi domoleste zbuciumul sufletesc, imi preia gandurile si ma calmeaza. Cand sunt fata in fata cu ea sunt senina, radiez de fericire, nimic nu ma preocupa sau ingrijoreaza. La Balcic marea e ca o piscina si nu e deloc adanca la mal, poti sa inaintezi pana departe in larg si tot mica ramane. Cred ca am mai povestit pe blog, imi place ca ma simt in siguranta intr-o astfel de apa. La Parga apa Marii Ionice se adancea brusc inca de la mal si nu prea imi venea sa ma avant in larg.
      Ma bucur ca ti-a placut prima parte a jurnalului meu de vacanta, mai urmeaza si alte peripetii. Multumesc mult pentru ca ai ramas alaturi de mine! Te imbratisez cu drag! :*

  5. De cand l-am descoperit, blogul tau mi-a placut foarte mult, mi-a cucerit inima! Asa ca, astept in continuare noi articole. Le voi citi cu drag! Pup!

    • Cum stiii tu sa inseninezi ziua (la propriu si la figurat) unui om! Multumesc mult, tocmai am mai publicat o mica pagina din jurnalul de vacanta la Balcic. :* Am decis sa nu mai scriu atat de mult, sa scurtez cat de mult pot articolele pentru a nu va plictisi. De data asta sper sa si reusesc pentru ca imi tot propun acest lucru de 2-3 ani. :))

  6. 90 lei pentru o noapte de cazare si mic dejun? Wow, mi se pare super ieftin in conditiile in care la mare la noi in plin sezon nu gasesti sub 150lei fara mic dejun desigur. Balcicul e si pe lista mea de mult timp. Sper ca ti-ai incarcat bateriile si ca ai revenit cu o noua stare de spirit.

    • Da, hotelul ales este unul destul de ieftin, raportul calitate-pret e ok. Dar camera aleasa de noi intial era destul de modesta (ca si aspect). Apartamentul primit e mai modern, chiar am avut noroc. Si hotelul e unul destul de intim, hotel de familie de aceea practica preturi moderate, rezonabile. Nu e pentru fitosi.
      Eu am ales Balcicul tocmai pentru ca e o statiune ceva mai linistita, destinata relaxarii, unde poteam scapa de aglomeratia si forfota din Bucuresti. Este adevarat ca in weekend se mai anima statiunea si nu mai imi place. Sper sa ajungi cat de curand in Balcic, merita mai mult decat orice alta statiune din Romania, din punctul meu de vedere. Te pup!

  7. Suuperb! Mereu mi-am dorit sa ajung la Cap Kaliakra 😀

    • Si eu! Dar nu e atat de spectaculos cum se povesteste. Eu am fost putin dezamagita atat de vant cat si de aglomeratie. Daca vii, sa vii in extrasezon, aprilie, mai, octombrie, nu stiu, oricand mai putin in iulie si august. A fost nebunie. Eu as fi vrut sa ma bucur in liniste de acel loc minunat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s