Jurnal de vacanță – Balcic 2017 (I)

Alegerea Balcicului, ca destinație de vacanță, după un an tumultos din punct de vedere emoțional, presărat cu mult stres și o tonă de examene dificile, a venit firesc, natural, previzibil. Mai fusesem acolo și vara trecută și mă fascinase cu Grădina lui Botanică paradisiacă, desprinsă parcă din rai, cu liniștea din timpul săptămânii, cu specialitățile culinare, gen midii a la Burgas, proaspete și delicioase sau cu supa tarator tradițională, răcoritoare, perfectă pentru zilele încinse de vară.

Am rezervat o cameră modestă la un hotel situat în centrul stațiunii, pe bulevardul principal (Primorska), aproape de faleză, care costa cca 90 de lei pe noapte, cu mic dejun inclus. Hotelul avea notă măricică pe booking (8,8) și chiar dacă nu era ceva spectaculos, era perfect pentru un mini sejur de 4 zile în care principalul scop era relaxarea și remontarea psihică.

Luni dimineață, înainte să intrăm în Balcic, am făcut un mic ocol până la Cap Kaliakra, loc pe care îl ratasem anul trecut și pe care îmi doream enorm să-l vizitez. Visam, așadar, să văd cu ochii mei spectacolul grandios oferit de imensitatea azurie a Mării Negre, ale cărei valuri înspumate se avântă curajos asupra unui țărm stâncos, roșiatic și ruinele unei cetăți medievale ce așteaptă turiștii curioși și dornici să-i descopere legendele bine tainute. Ceea ce nu bănuiam eu era faptul că voi ateriza la polul vântului pe glob și că acest lucru va îngreuna captarea unor imagini relevante cu preafrumosul sit arheologic. Vântul mânios sufla aici cu asemenea putere încât abia mă țineam pe picioare și aveam impresia că dintr-o clipă în alta mă va arunca în mare. Simțeam că sunt pe promontoriul groazei, la propriu, de unde tot ce-mi doream era să scap vie și nevătămată.

Ceea ce am reușit să surprind din natura sălbatică, peisajul amețitor admirat din punctul de belvedere amenajat în capătul peninsulei înguste, situate la cca 70 de metri deasupra mării, dar nu numai, din pitorescul grotelor din stânca calcaroasă, din capela închinată Sfântului Nicolae protectorul pescarilor, din ruinele unei cetăți locuită încă din antichitate, vedeți mai jos:

După cca o oră, năucită de aglomerație și de vântul amenințător, am considerat că e cazul să iuțesc pasul și să părăsesc cât mai repede zona. Cu o puternică durere de cap am pornit spre Balcic unde ne aștepta o frumoasă surpriză din partea hotelierilor.  Așa noroc nu am avut eu niciodată!

Va urma