La Multi Ani, 2011!

Buna dimineata, dragi prieteni. La Multi Ani!, intai de toate. Buna dimineata si tie, tinere 2011. Azi noapte, la 12 fix, ai intrat navalnic in viata mea, m-ai luat pe nepregatite (imi cautam paharul de sampanie) si pana sa ma dezmeticesc, te-ai instalat comod la masa, ca un adevarat oaspete de onoare, cel mai asteptat, cel mai invocat, cel caruia toata lumea ii avea numele de buze, cel in care ne puneam cu totii sperantele si caruia ii incredintam visurile noastre cele mai tainice. Sa fii bun cu noi, auzi? Sa nu ne dezamagesti, sa ne oferi zile senine, pline de zambete si culoare, de iubire si frumos. Sa alungi iarna din suflete si s-o inlocuiesti cu o dulce si eterna vara. Sa fii darnic cu cei singuri, sa le aduci prieteni buni si calzi alaturi, iar celor saraci sa le dai o mana de ajutor, sa fii milos si sa-i vindeci pe cei bolnavi, sa ai grija de copiii de pretutindeni, sa ne dai tuturor sanatate, energie, vitalitate, rabdare si incredere intr-o viata mai usoara si mai buna. Pe mine vreau sa ma plimbi in Franta, vreau sa vad in sfarsit Parisul, sa-mi aduci mai repede primavara, ieri au fost -10 grade si m-am cam saturat de ger, te rog sa-mi dai o iubire frumoasa, sincera, adevarata numai si numai pentru mine, intelegere si armonie la serviciu, colegi simpatici si amuzanti, o casuta mica, mica intr-o padure de brazi pentru Dragos, iar pentru prietenii acestui blog, iti cer 2011, sa fii cel mai bun an din viata lor de pana acum.

Goodbye 2010, Welcome 2011!

 

Ada mi-a cerut un cuvant. Unul prin care sa rezum un intreg an. Si l-am gasit: eliberare. Un suflet chinuit, prins in capcana unui iubiri devastatoare, incercand zadarnic sa se strecoare printre coloanele  de marmura alba ale durerii. O nefericire cronica care-ti paralizeaza simturile si  ratiunea, iti distruge increderea in tine, iti submineaza pofta de viata, entuziasmul. O dragoste mistuitoare care te arunca fara mila in abisul disperarii.  Dupa doi ani imensi cat o eternitate, in care am experimentat forta distructiva a unei  iubiri fara limite si fara sens, mi-am dat seama ca trebuie sa lupt. Si am fost ajutata sa inving. Obiectivul era clar, fara echivoc, iar pentru atingerea lui eram in stare sa trec si prin foc. Si am trecut… Si am comis greseli pentru a indrepta o alta greseala. Dar este prima oara in viata cand nu regret nimic.

Nunta muta. Funeralii fericite!

Ce legatura poate fi intre un film care n-a fost carte si o carte care, cel putin pâna acum, n-a fost film? Pai in primul rând Adrian Lustig. A colaborat la scenariul filmului „Nunta muta” impreuna cu Horatiu Malaele si a scris cartea „Funeralii fercite!”. Apoi, din nefericire, in „Nunta muta” este vorba despre o petrecere care se termina cu….Eh, stiti cum e un film despre comunisti facut dupa 1990 (si nu in regia lui Sergiu Nicolaescu). Se termina intotdeauna prost.

„Nunta muta” face parte din categoria acelor filme românesti care se vor de arta. Adica multa mizerie, barbati nerasi si betivi, urlete, injuraturi, ma rog, tot tacâmul. Si neaparat niste scene de sex ca deh!, acum e libertate si

Poveste de duminica

Cine mai are chef de povesti in plin secol 21? Dar asta nu e o poveste oarecare, ci una adevarata. Iar naratorul sau este o ea.  Nu vroia o iubire banala, ci una totala, neconventionala, devastatoare, unica, incomoda, surprizatoare, absurda. O iubire care s-o conduca prin lumi ascunse, pe taramuri nestiute, printre vise si stele, ceruri cotropite de furtuni si tainice genuni.  S-a nascut in timp, in urma unor interminabile discutii condimentate cu rasete, certuri stupide, glume si sperante.

„Good” si „Temple Grandin” sau ce facem cu balastul?

Good

Producator: Miriam Segal

Turnat in Budapesta, 2007

Coproductie UK / Germania

 

Actiunea se petrece in Germania anilor ’30.

John Halder (Viggo Mortensen) e un german de treaba.  E veteran de razboi (din primul razboi mondial; nu facuse mare lucru atunci, se inrolase abia in 1918), prietenul lui cel mai bun, Maurice, e psiholog evreu, fost camarad de arme, are o sotie, doi copii, o mama bolnava si e profesor de literatura la universitate. Cum spiritul creator clocoteste in el, scrie o carte. E vorba de iubirea „la limita”: un barbat isi ucide iubita, bolnava de o boala incurabila, pentru ca nu mai suporta s-o vada chinuindu-se. O fictiune. Ce e rau intr-o fictiune neutra? Atâta doar, se intâmpla ca fictiunea sa dea idei dementilor puternici ai zilei, care impart lumea germana in doua categorii mari si late: arienii si ceilalti, posesori ilegali de vieti care nu merita traite. Prin urmare, daca ii eliminam, facem doar marginal un bine pentru noi, pentru ca in esenta facem un bine pentru ei, intrucât ii scapam de un chin. Ca ce altceva poate insemna iubirea aproapelui decât

Meteodependenta

Bucuresti, 13 noiembrie, 21 de grade Celsius

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge  sa scriu articole. Dar cum viata e plina de surprize, am fost  pusa in fata faptului implinit si a trebuit sa ma descurc intr-un fel sau altul. Initial am fost reticenta, buimaca, neinspirata, complet debusolata. Pornisem pe un drum despre care nu stiam mai nimic si pe care nu-l dorisem.  La capatului lui, cu putin noroc, ma putea astepta insa  o uriasa recompensa: insusirea de noi informatii, utile pentru viata. Am realizat destul de rapid ca pot  folosi  acest blog cu un scop precis: acela de a invata. Iar procesul este in plina desfasurare…

Desi la prima vedere nu pare tocmai un jurnal, blogul acesta cuprinde toata gama de stari si sentimente care m-au incercat pe parcursul anului 2010. Toate dilemele, nemultumirile si frustrarile mele se regasesc in randurile asternute pe paginile lui virtuale. Eu scriu despre ce simt si despre ce ma pasioneaza la un moment dat. Fiecare articol are povestea lui, are un loc special in sufletul meu, e o bucatica din inima mea, pentru ca nimic nu a fost facut la intamplare, iar daca merg cumva in urma pentru a le reciti, ma incearca o cumplita nostalgie.  Daca iubesc, scriu despre

„Grace” sau influenta covârsitoare pe care o poate avea asupra noastra un strain

Motto: „Din durere vin cele mai mari binecuvântari”

Titlu:     Grace

Autor:  Richard Paul Evans

Editura Reader’s Digest, 2010

In 1993 Richard a scris o poveste induiosatoare, care aducea pe undeva cu „Fetita cu chibrituri”, si s-a hotarât s-o dea in dar de Craciun unor persoane apropiate. Ce n-a intuit in acel moment a fost impactul povestirii sale extraordinare. Rudele si prietenii  care au primit cadoul au fost atât de impresionati incât cele 20 de exemplare ale povestii, scoase la imprimanta de acasa, au circulat din mâna in mâna ca un manifest, pâna când autorul s-a pomenit cu un telefon de la o librarie, care voia sa-i comande „cartea”….

Actiunea se intâmpla la inceputul anilor ’60, când, amanunt important, amenintarea razboiului nuclear parea extrem de serioasa. URSS voia sa plaseze rachete cu focoase nucleare in Cuba, iar SUA raspundea printr-o blocada curajoasa. Un licean isi ascunde o colega de scoala intr-un adapost construit de el, in spatele curtii casei lui. Fata plecase de acasa de frica abuzurilor tatalui vitreg. Relatia dintre cei doi n-a durat mai mult de doua luni si a fost platonica. O teribila greseala de sistem (intrucât societatea a considerat ca fetei ii este mai bine lânga tatal vitreg, betiv si abuziv decât lânga colegul care i-a oferit adapost, hrana si intelegere) duce la

Un weekend de tot rasul(II)

„Umorul nu este o stare de spirit ci un fel de a privi lumea” Ludwig Wittgenstein

Este o certitudine, ne place umorul si adoram sa  radem. Poate pentru ca in acele clipe simtim ca traim cu adevarat.  Sau pentru ca in astfel de momente suntem capabili sa vedem viata cu alti ochi, capatam incredere in noi insine si devenim mai optimisti. Simtul umorului a devenit o trasatura de caracter in functie de care etichetam oamenii si tragem anumite concluzii. Cautam sa ne inconjuram de persoane care il poseda, mai ales in conditiile in care noua ne cam lipseste.  Studiile de psihologie au demonstrat ca oamenilor cu simtul umorului le este mult mai usor sa socializeze.  Folosit in doze moderate, fara exagerare, ironie sau sarcasm,  umorul face minuni, destinzand o atmosfera incarcata si ajutandu-ne sa ne relaxam. Tot prin umor ne  putem dovedi superioritatea fata de celalalt fara sa jignim sau putem stinge un conflict.

Va place sa faceti  glume sau sa va tachinati prietenii? V-ati gandit vreodata ce tip de umor aveti?  Eu recunosc ca nu(pana ieri), de aceea am cautat principalele tipuri  de umor

Cinci Venetii

„A trai inseamna sa faci din tine insuti opera de arta”

Terra, posibil cea mai norocoasa planeta din Univers. Speciala,  probabil irepetabila. Singura care pulseaza de viata, unica pe care traiesc fiinte superioare, sociale inzestrate cu ratiune, inteligenta si imaginatie.  6, 5 miliarde de oameni. 6,5 miliarde de suflete, de personalitati distincte. Fiecaruia dintre noi ii place sa-si imagineze ca este diferit, deosebit de restul, original prin felul cum arata, cum gandeste, cum se poarta. In fata celorlalti  declaram raspicat si extrem de convingator ca nu suntem altceva decat oameni obisnuiti, nici mai buni nici mai rai, nici mai frumosi nici mai urati,  banali(chiar si celebritatile afirma asta in interviuri) dar in sinea noastra ne consideram altfel, incomparabili, inegalabili, exceptii. Cunosc pe cineva care se autointituleaza extraterestru. 🙂

Recent am schimbat locul de munca, iar in prima zi am avut neplacuta surpriza sa constat ca toata lumea se uita la mine ca la o fantoma. Macar daca lucram la opera… M-am lasat studiata, analizata in cel mai mic detaliu, deh, nu aveam ce face, si nu mi-a  ramas decat sa primesc cu zambetul pe buze  verdictul lor final: „vai dar ce bine semeni cu

Number 9

Unu. In viziunea lui Pitagora semnifica Divinitatea, Soarele, Barbatul. Pentru ca unu este comun tuturor numerelor, el este adesea vazut ca fiind originea tuturor lucrurilor , reprezentand perfectiunea, absolutul. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu nr.1. Nu prima la scoala, nu sufletul petrecerilor, nu lidera sau sefa la job, ci  numarul unu in inima ta. Sa nu existe alta vreodata. Gandurile, visurile, dorurile tale sa fie cu si despre mine. In versurile tale sa ma canti doar pe mine.  Sa ma lasi sa zbor, sa nu-mi dai voie sa plec. Sa-ti ascult doar eu soaptele, suspinele si sa-ti alin doar eu tristetea. Sa-ti alung temerile si sa-ti inveselesc diminetile reci de toamna. Sa fiu primavara ta eterna, astfel incat in sufletul tau sa nu ajunga niciodata vantul aspru al iernii. In ochii tai mari si negri sa nu se oglindeasca decat chipul meu , iar cheia inimii tale sa fie mereu doar in posesia mea.

Doi.  Este echivalentul Diavolului, al Lunii, al Femeii, intruchipand caracteristile feminine. Poate avea mai multe intelesuri, reprezentand fie parteneriatul si interactiunea cu ceilalti, fie disensiunea si polaritati precum alb si negru, bine si rau, masculin si feminin, stanga si dreapta. Pe mine, numarul doi ma duce instantaneu cu gandul la Yin si Yang, cele  doua  principii complementare, unul simbolizand

Munca l-a facut pe om neom

Motto: „Puritanism: teama ca cineva, undeva, s-ar putea sa fie fericit” (anonim)

„Am muncit 30 de ani si am ajuns sa traiesc dintr-o pensie mizerabila de patru milioane de lei si sa cer de pomana!” este o fraza pe care de vreo sase luni o auzim cu o tenacitate demna de o cauza mai buna pe posturile de stiri. Nu te poti lupta cu asa ceva. Cine nu ar plânge de mila un asemenea om? Pe de alta parte, tot posturile de stiri se vaita in gura mare ca aprozilor pensionari li se reduce pensia la „doar” optsprezece milioane. „Doar” atât. Cum o dai, cum o intorci, nu e bine. Ma rog. Sa trecem la ale noastre.

Blogoterapie

Cu multi ani in urma, intr-o dimineata de toamna tarzie, ma aflam in fata ambasadei Finlandei(tara pentru care de mica facusem o usoara fixatie, banuiesc ca datorita numelui sau romantic,  de acum va este arhicunoscuta pasiunea mea pentru lacuri, golfuri, insule, canale, peisaje lacustre, iar faptul ca am ajuns la un moment dat sa lucrez in sediul reprezentantei diplomatice a  acesteia in Romania, mi s-a parut  o coincidenta mult prea stranie) si ma uitam usor circumspecta, cum trei indivizi cel putin dubiosi din punctul meu de vedere, incercau sa intre in cladire. Unul dintre ei,  un batranel desprins parca din povestirile cu profeti sau vindecatori celebrii, insotit fiind de doua (mult) prea tinere fete, a intrat in vorba cu mine, dorind anumite informatii despre programul institutiei. Din vorba in vorba am inteles ca are anumite puteri si l-am rugat sa ma descrie in cateva cuvinte,  sa-mi spuna cum ma vede el, ce ma asteapta in viitor, ce parere are depre mine. Oricum imi parea ireal totul, dar curiozitatea m-a facut sa astept cu interes analiza lui. Dupa ce m-a masurat din cap pana-n picioare, mi-a spus doar atat: sa nu lasi sa treaca o zi fara sa scrii ceva, nu conteaza cat de putin, dar sa scrii. Evident, nu am inteles nimic, nu i-am urmat sfatul, nici nu avea cum, nu tineam un jurnal intim, scriitoare nu eram, internetul nu aparuse inca la noi, la facultate nu mergeam, unde si de ce sa scriu?

Fara sa vreau, peste timp, am indeplinit profetia acelui batran.

Germenii – un alt sfat in alta traista.

Titlu: Germenii, mâncarea miraculoasa

Editura: Benefica, 2009

Autor: Steve Meyerowitz

Motto: „Importanta nu e mâncarea din viata ta, ci viata din mâncarea ta”

Era o nuvela a lui Baiesu cam asa: intr-un sat exista un batrân intelept, la care satenii se duceau sa-i ceara sfatul ori de câte ori aveau o problema. La un moment dat vine la el un satean caruia incepusera sa-i moara gainile. Inteleptul ii tot da sfaturi, dar gainile mor in continuare, pâna când nu mai ramâne niciuna. Catranit, sateanul se duce la intelept si ii spune: „Mi-au murit toate gainile. Acum, ce sfat imi dai?”. La care inteleptul ii raspunde: „Dragul meu, eu sfaturi as mai avea, dar nu mai ai tu gaini”.

Cam asa si cu germenii. De 20 de ani se scriu articole intr-o multime de reviste, de când cu utilizarea intensiva a internetului apar si pe aici sute de mii de postari si mereu avem de-a face cu tot felul de descrieri (in general copiate intr-un sir care tinde catre infinit) ale calitatilor extraordinare ale diferitelor alimente. Cu retete si sfaturi. Cu diete minune. Desi, daca ma uit eu bine la cum a evoluat natiunea româna in acesti 20 de ani, la cât de burtoasa, cefoasa si strâmba a devenit (la modul general, bineinteles ca exista si exceptii), la invadarea naturii (si nu numai) cu sute de mii de gratare in fiecare week-end din aprilie si pâna-n octombrie, la meniurile majoritatii restaurantelor, as zice ca utilitatea lor tinde in mod apasat catre zero.

Inimaginabil (II)

Inimaginabil. Cine supravietuieste dezastrelor si de ce.

Autor: Amanda Ripley

Editura House of Guides, 2008

Partea a doua. Cum reactionam sau „Fii mai serios, ca mie n-are cum sa mi se intâmple asa ceva”.

Motto: „Chemati-l in ajutor pe Dumnezeu, dar fugiti din calea avalansei”

Doua atitudini generale ne fac sa ne estompam teama de a intâmpina un dezastru. Prima e „mie n-are cum sa mi se intâmple”, iar a doua: si, daca se intâmpla, asta e! Cocotati pe aceasta axa pozitivo-fatalista incercam sa trecem prin viata. De aceea nici nu prea ne intereseaza masurile de prevenire sau protectie. Desigur, suntem (sau ar trebui sa fim) suficient de constienti incât sa nu lasam aragazul aprins atunci când plecam de acasa sau sa nu trecem pe rosu când ne aflam pe strada (desi s-au mai vazut cazuri), dar câti din noi am fost cu adevarat atenti la ce ne zice stewardesa, inainte de decolarea avionului, sau am citit pliantele cu instructiuni in legatura cu modul in care trebuie sa actionam in caz de…ceva? Câti din noi, si ma refer aici la cei care sunt angajati in primul rând, am facut urechea pâlnie când ni s-a vorbit de paza contra incendiilor sau de protectia muncii, daca ni s-a vorbit? Câti din noi stim sa folosim trusa de prim-ajutor din automobil, asta in caz ca o avem si se afla in buna stare? Cu exceptia câtorva cazuri putine si specifice, si e vorba aici de cei care lucreaza in medii cu adevarat periculoase (unde, daca nu esti atent, mori in secunda 2) sau care, prin natura meseriei, trebuie sa fie pregatiti pentru prevenirea concreta a vreunei calamitati, pe restul lumii n-o prea  intereseaza. I se rupe! Pietoni care dorm mergând, soferi care dorm conducând, asta e realitatea care ne inconjoara. La intrarea in banci dam de paznici buimaci, somnorosi si burtosi, care sunt mai degraba baieti de serviciu ai functionarelor bancii decât paznici. „Fa-mi si mie o copie dupa buletinul asta” sau „du-te si ia-mi si mie niste tigari, te rog”, cam asta stiu sa faca cel mai bine protectorii bancii. La urma urmei…cine ar putea prada o banca in ziua de azi, la noi, ca n-are nici macar unde sa parcheze masina? Meseria de paznic e una extrem de dificila, pentru ca trebuie sa fii tot timpul in alerta, si e foarte grav ca in aceste posturi sunt angajati niste târâie brâie cu o atitudine gen „je m’en fiche”.

Inimaginabil

Inimaginabil. Cine supravietuieste dezastrelor si de ce.

–

Autor: Amanda Ripley

–

Editura House of Guides, 2008

–

Prima parte. Omul sfinteste locul.

Probabil ca v-ati obisnuit. Asa-zisle mele „recenzii” nu sunt chiar recenzii adevarate. Incerc doar sa extrag niste idei care mi se par interesante, pe baza carora, eventual, sa putem discuta.

Avem o presa fericita. Nu trebuie sa caute prea departe, ea stie mereu cine e de vina. Daca explodeaza un vulcan in Papua Noua Guinee, daca intra vreun tântar din vestul (sau estul?) Nilului in România, daca se intâmpla un incendiu la o maternitate sau daca pica o bordura dintr-un trotuar, in mod categoric vinovatul principal e chiriasul de la Cotroceni, cu tot cu bocii care-l inconjoara (pe politicienii contras nu-i punem la socoteala; in fond, e de datoria politicienilor sa se sfâsie intre ei).

It’s party time!

4 septembrie 2009…inceputul unei frumoase povesti fara sfarsit. Sper. 🙂 In urma cu exact un an, ideea unui blog despre un sentiment si o dorinta(Wish of Love. Summer Love) mi-a incoltit in minte. Si tot atunci am decis materializarea ei. Din nefericire, sentimentul imi este interzis, iar dorinta irealizabila, asa ca blogul s-a transformat treptat intr-un loc de intalnire cu prieteni dragi, un fel de platforma de socializare sa-l numim, pentru ca ideea de blog si blogger imi displace profund. Cum spuneam si cu alta ocazie, nu ma consider o bloggerita(nici nu sunt), ci doar o persoana insetata de comunicare, dornica sa afle si sa invete cat mai multe lucruri, in niciun caz sa-si impartaseasca experienta de viata sau sa dea sfaturi altora prin intermediul unor articole. Dupa cum ati remarcat nu am imaginatia necesara pentru a scrie proza sau  poezie, asta neinsemnand ca nu-i admir si respect pe cei care au un astfel de talent,  dar nu pot scrie povesti, nu pot inventa lucruri. Nu pot si nici nu vreau.

Am citit multe pareri de-a lungul timpului, multi sustin ca daca nu ai ceva de transmis prin articolele tale nu esti blogger, ca daca te intereseaza traficul nu te poti numi blogger, ca blogul nu este altceva decat o tribuna de unde cineva isi face cunoscute ideile despre viata, ca daca postezi doar filmulete de pe youtube nu te numesti blogger, ca e musai sa scrii cursiv, frumos, argumentat, coerent, corect din punct de vedere gramatical, ca asa face un blogger sadea, un blogger in toata puterea cuvantului. Un blogger autentic scrie doar pentru el insusi, nu-l intereseaza nimic altceva, un blogger veritabil e doar acela care reuseste sa se impuna ca si formator de opinie, care impresioneaza audienta prin imensa-i cultura si nemarginita-i inteligenta,  este detinatorul unui vocabular extrem de vast si elevat, jongleaza cu o usurinta de invidiat cu  toate cuvintele din DEX, nu face niciodata rabat de la calitate,  este intotdeauna original, vine doar cu idei inovatoare,  are puterea sa transforme lumea, s-o faca mai buna si mai frumoasa. 🙂 Un blogger are o personalitate puternica, stie sa-si sustina punctul de vedere cu fermitate, este intr-o permanenta lupta de idei cu ceilalti bloggeri, cu societatea, clasa politica, istoria, geografia, psihologia…cu Universul in general. Cam multe conditii nu vi se pare? Eu scriu cum simt si despre ce simt. Si nu am pretentia ca pot schimba lumea, nu judec pe nimeni, nu-mi plac etichetarile de niciun fel, nu dau verdicte. Nu vreau sa impun parerile mele nimanui, nu ma consider detinatoarea adevarului absolut.  Caut doar sa petrec momente agreabile in compania voastra, si de ce nu, cum spuneam mai sus, sa  aflu si lucruri noi. Totul in deplina armonie si cu zambetul pe buze, daca se poate. Ca nu mereu aveam dispozitia si inspiratia necesara…

Apa plata vs apa minerala carbogazoasa

Printre atatea lepsute si recenzii, doruri si neimpliniri,  tristeti si lacrimi, visuri si sperante, nu mi-a ramas timp  sa ridic  o problema de interes general,  mereu actuala si extrem de controversata si anume apa minerala plata sau carbogazoasa.  Apa cea atat de banala, dar totodata vitala pentru mentinerea sanatatii organismului(este bine stiut faptul ca un consum insuficient de apa are drept consecinte  scaderea tensiunii arteriale, oboseala, probleme cardiace si de circulatie a sangelui, uscarea pielii, scaderea puterii de concentrare, deoarece creierul nu este irigat suficient, constipatie, crampe abdominale, balonari).
Asadar, banuiesc eu ca apa reprezinta  subiectul  la care ne gandim zilnic cel mai frecvent. Nu stiu altii cum sunt, am citit recent ca femeile  trebuie sa consume mai multe lichide, pentru ca transpira mai mult decat barbatii, pierd mai mult lichid dar si substante minerale esentiale, de exemplu calciu, dar eu as bea apa non stop. In consecinta, recunosc, am devenit obsedata de apa. 😦 😛

Din capul locului trebuie sa mentionez ca sunt fan declarat al apei minerale carbogazoase, dar nu oricare, ci a celei care poarta eticheta de Harghita. La sticla, nu la pet(despre apa la pet am citit ca produce boli cardiovasculare, cancer la san si diabet, in fine, mai exista ceva care nu ne imbolnaveste, fizic sau psihic in ziua de azi 😦 ??). Insa, in ultimii ani, de fiecare data cand intru intr-un hipermarket, vad extrem de multa lume care-si achizitioneaza bidoane sau baxuri de apa plata. Si chiar daca nu-mi place sa recunosc, este o moda sa bei apa minerala plata, este un trend sa spui ca nu-ti place apa minerala carbogazoasa si ca-ti face rau. Tind sa cred ca romanii sunt mai nou niste snobi, altfel nu inteleg cum toti avem dintr-odata aciditate crescuta la stomac si nu putem consuma decat apa plata.  Eu  beau apa minerala carbogazoasa dintotdeauna si nu am simtit niciodata ceva suspect in urma consumului de circa 2 litri pe zi. Se considera ca apa carbogazoasa produce aciditate gastrica, mai exact, perturbari digestive si nervoase.  Femeile fug de ea pentru ca, circula vorba prin sat ca baloneaza, ingrasa si produce celulita. Pe de alta parte, apa plata este tot o apa minerala, dar nu la fel de bogata in dioxid de carbon precum cea carbogazoasa, contine magneziu si calciu, precum si alte substante, in functie de tipul de apa plata: sulfurata, iodurata, alcalina etc.  Se spune ca are proprietati terapeutice extraordinare, fiind eficiente in afectiuni precum boli ale tractului digestiv, indigestie, probleme de asimilatie a calciului, boli respiratorii (astm, bronsita), pietre la rinichi.

Pe piata din Romania exista o varietate de ape minerale, care difera in functie de continutul de ioni si minerale. Unele tipuri de apa pot fi consumate zilnic, fara limitare, in timp ce altele trebuie dozate, pentru ca sunt recomandate in tratarea unor boli. De pilda, prevenirea aparitiei cariilor si a osteoporozei poate fi facuta cu ajutorul apelor bogate in fluor (F+); hiperactivismul, precum si afectiunile renale si cardiace sunt tratate cu ajutorul apelor cu continut redus de sodiu (Na+).

Intotdeauna cand alegem apa minerala, trebuie sa fim ghidati in primul rand de compozitia si puritatea ei. Principalii parametri care trebuie urmariti sunt: gradul de mineralizare totala si compozitia specifica. Este esential ca fiecare dintre noi sa citim cu atentie etichetele apelor minerale pentru a putea evalua modul in care acestea pot genera efecte asupra organismului.

Apele minerale imbuteliate care au o mineralizare totala sub 500 mg/l sunt definite ca fiind slab mineralizate si sunt potrivite pentru consumul zilnic. Cum nu toate apele minerale pot fi insa incluse in aceasta categorie, modul recomandat pentru evitarea posibilelor probleme este alternarea consumului de apa minerala cu apa de izvor.

Specialistii recomanda alternarea diferitelor tipuri de apa, cu scopul de a oferi organismului posibilitatea de a se “odihni”, evitand astfel acumularea de minerale. Nu, nu este vorba de alternarea unui brand de apa minerala cu altul, ci alternarea unui tip de apa minerala cu unul non-mineral(apa de fantana, de masa sau provenita dintr-o sursa direct naturala. Apa de izvor are avantajul unui continut scazut in minerale, ceea ce o face potrivita pentru consumul pe termen lung. Fiind extrasa de la adancimi mici, apa de izvor are un indice de mineralizare mai mic (aproximativ 82 mg/l) decat cel al apelor minerale extrase de la adancimi mari.

Apa si efectele ei asupra organismului

• Este adevarat ca trebuie sa bem 2l de apa zilnic?

My inspiration

O dimineata racoroasa de vara la munte, intr-un cadru maiestuos, ce imbina solitudinea si vesnicia crestelor cu incantarea delicata a unor bogate vai inverzite, cu pajisti alpine impanzite de flori, in aer  mireasma de crini, violete si gentiene, acompaniate de spectacolul unic oferit de irezistibile cascade de clestar ale caror ape cobora vioaie si proaspete îndreptandu-se nerabdatoare si indragostite spre lacuri de safir; plajele parasite, fie  golfuri adapostite in causul zimtat al promontoriilor de lava, fie campii intinse de nisip auriu maturat de brizele oceanice, cu stanci abrupte in fundal, marginite de talazuri, in ceas de seara cand apusul iti arde sufletul si iti coloreaza trepidant simturile; oceanul, sursa vietii, fie rostogolindu-se bland si suspinand pe tarm, fie spumegand in furia furtunii; un labirint de stradute inguste, subtiri, ale unui oras vechi, medieval, uitat parca de timpul necrutator, transformat intr-o enclava de bistrouri si galerii, inconjurat de ziduri de culoare ocru si obloane turcoaz si un mic dejun linistit pe terasa umbroasa a unei cafenele; campuri de lavanda  si nesfarsite plantatii de maslini, imbatatoare arome mediteraneene de ierburi, cimbru, rozmarin, mimoze si pini; casele cu frontoane triunghiulare, morile de vant si canalele ce alcatuiesc vestitele peisaje olandeze,  toate constituie sursele mele de inspiratie.

Dar mai presus de ele, ceea ce ma inspira cu adevarat sunt gandurile voastre, opiniile expuse zilnic, intr-un mod original, de  prietenii acestui blog.

Reveal your secrets?!

Mistere… le iubim si in acelasi timp le detestam. Le adoram pentru ca ne intriga, ne fac sa visam, ne tulbura si ne aprind imaginatia, ne invita sa le dezlegam si le uram din tot sufletul pentru ca de multe ori suntem incapabili sa le elucidam si astfel ne tin legate de ele ca niste prizonieri ai propriului orgoliu sau, daca acest lucru se intampla, ori suntem dezamagiti de adevar ori de faptul ca nu a mai ramas nimic de aflat, caci ce poate fi mai plictisitor decat realitatea simpla, goala, nemistificata?

Un alt paradox ce ma caracterizeaza, in afara celui mentionat in articolul precendent, il constituie faptul ca desi iubesc adevarul, sinceritatea si corectitudinea, sunt atrasa inexorabil de secrete, de oamenii enigmatici, invaluti in mister, oameni care par a detine o taina de nepatruns, taina care de cele mai multe ori  se dovedeste a fi doar o perdea de fum, o capcana menita a distrage atentia de la banalitatea unei vieti absolut normale, fara nimic spectaculos in ea.

Dorinta nestavilita de a afla ce se ascunde in spatele aparentelor si incapatanarea proverbiala m-au determinat sa actionez nebuneste, sa comit imprudente de neiertat si sa-mi stabilesc drept unic scop in viata aflarea cu orice pret a adevarului. In ultimul timp insa, incerc sa-mi temperez curiozitatea bolnavicioasa, care  ma duce inevitabil spre pierzanie…

De asemenea, exista indivizi extrem de periculosi, care in lipsa de ocupatie se joaca cu mintea celorlati, facand din asta un adevarat hobby, pentru ca mai apoi sa ridice acest obicei nociv la rang de arta.  Imaginati-va ce poate iesi in urma intalnirii total neindicate dintre un iubitor de mistere si o astfel de persoana fara scrupule…

Si poate e bine de stiut ca nimeni nu ne poate insela, ne inselam noi asupra celorlalti.

Cu totii pastram secrete, unele mai mari, compromitatoare, pe care nu le-am dezvalui in ruptul capului, altele mai mici, pe care uneori ne induram sa le impartasim si celor mai buni prieteni, o mare greseala din punctul meu de vedere, pentru ca viata iti ofera mereu surprize si nimic nu poate fi mai periculos  decat un dusman provenit dintr-un prieten.

The tipping point

„The tipping point” sau ce-i trebuie fluturelui care bate din aripi in Brazilia ca sa produca un uragan in Florida. Cauze mici, efecte mari.

–

Titlu: The Tipping point

Autor: Malcolm Gladwell

Editura Publica, 2008

_

Ce legatura este intr-o carte care se vrea de marketing si filmul „Remember me”? Exista una. „Remember me” incepe cu o drama – o mama este impuscata in timpul unui jaf in statia de metrou, in fata fiicei sale. Ei bine, intr-unul din capitolele excelentei carti „The tipping point”, se dezbate o intâmplare asemanatoare, dar in sens invers. In seara zilei de 22 decembrie 1984 Bernie Goetz a impuscat, in legitima aparare fiind, 4 tineri de culoare care au incercat sa-l jefuiasca. Toti aveau deja cazier. „Subiectul” a stârnit vâlva in epoca si, in fata presiunii uriase a opiniei publice, care ameninta cu linsajul in cazul altui verdict, justitia n-a avut alternativa si l-a declarat pe Bernie nevinovat. Lânga blocul lui Goetz  s-a organizat spontan o petrecere, in seara anuntului.

Intâmplarea face parte din capitolul „Forta contextului” si analizeaza cauzele care au dus la un acest deznodamânt, motivele pentru care Bernie a avut o asemenea sustinere populara in momentul judecatii precum si efectele (benefice) pe termen mediu si lung pe care acest eveniment l-a avut asupra sigurantei metroului din New York in special si a vietii in general. In 1984, in momentul impuscaturilor, Bernie a devenit peste noapte un erou pentru populatia tracasata si vesnic amenintata de catre infractorii care actionau nestingheriti. „Unul de-al lor” a avut tupeul sa opuna rezistenta atacatorilor. In 1996 insa, când Bernie a fost chemat la tribunal ca parte intr-un proces civil de catre una din „victime”, cazul aproape a fost trecut cu vederea de presa. Pur si simplu, nimeni nu ar mai fi putut sa priceapa in acel moment ca cineva sa traga asupra altcuiva in metrou si sa fie numit erou pentru o asemenea fapta. Meritele acestei transformari  revin criminalistului Wilson Kelling, autor al Teoriei Ferestrelor Sparte si angajat drept consultant de catre Transit Authority din New York, directorului regionalei de metrou David Gunn, care a inteles ce trebuie sa schimbe, si sefului politiei de trafic William Bratton, care a inteles cum trebuie sa schimbe. In 1994 Bratton a fost numit seful departamentului de politie din New York City de catre primarul Rudolph Giuliani si a aplicat exact aceleasi strategii in cazul intregului oras. Toti acesti oameni si-au urmarit cu indârjire scopul, desi masurile luate de ei par, la prima vedere, ridicole.

“Remember me” si “Legenda pianistului 1900” sau fă domnule un pas inainte

Motto: „Tot ceea ce vei face va fi insignifiant, dar este foarte important sa faci” Gandhi

_

The same old story. Sau una dintre ele. Cum sa trecem de fricile dobândite? Putem sa trecem? Merita sa incercam?

_

Legenda pianistului numit 1900
Regizor: Giuseppe Tornatore
Scenariul: Alessandro Barrico & Giuseppe Tornatore
Studio Medusa Film

El (“Pianistul 1900”, Danny, interpretat fabulos de Tim Roth, intr-un rol pozitiv de data asta) a fost abandonat inca de foarte mic la bordul unui transoceanic si gasit de un fochist de culoare chiar la inceputul anului 1900. Incetul cu incetul, isi croieste si el un rost pe vas: devine pianist de geniu. Dar…are o problema: nu poate cobori pe uscat. S-a nascut pe vas, a trait pe vas, nu intelege uscatul si ii e teama groaznica de numarul imens de strazi. N-o face nici macar pentru fata de care, desi o vede o perioada foarte scurta de timp, se indragosteste. N-o va face niciodata.
Secventa cea mai frumoasa, cu nimic mai prejos decât secventa tango-ului din “Parfum de femeie”, este duelul la care e provocat de talentatul, orgoliosul si ingâmfatul inventator al jazz-ului, Jelly Roll Morton. Desi, ca dovada suprema a ingenuitatii sale spirituale, Danny isi admira sincer oponentul, la indemnul prietenului lui, Max, pianistului nostru nu-i ramâne decât alternativa de a da un concert magnific, care lasa asistenta cu gura cascata si care il umileste pe Jelly.
Chiar daca poate calatori pe aripile imaginatiei si ale muzicii in mod liber, descriind in cântecele sale privelisti pe care nu le-a vazut, Danny nu poate calatori, fizic, dincolo de vasul pe care a trait.

_

Remember me
Regizor: Allen Coulter
Scenariul: Will Fetters

Ea (Ally, e interpretata de Emilie de Ravin; a jucat in Lost si in Public Enemies) nu vrea altceva decât sa duca o viata normala. Dominata de fantasmele trecutului (pe vremea când avea 10 ani, cu 10 ani inainte de inceperea povestii, a asistat la asasinarea mamei sale in timpul unui jaf la metrou), intre un tata politist frustrat de faptul ca n-a putut sa-si salveze sotia si cel care vrea sa-i câstige prietenia in mod interesat in urma unei intelegeri cu un amic, Ally incearca sa-si construiasca un drum care, pe cât posibil, sa nu mai duca la metrou, in care nu mai are curaj sa urce.

The song of my soul

„In mintea mea e iarna, dar in sufletul meu e o primavara permanenta.” V. Hugo

Care este anotimpul din sufletul vostru?

What flower are you?

Later edit

Am adaugat si un widget cu floarea personalitatii lui Dragos!

Nu mai sunt un ciuline! Va mai aduceti aminte acest articol in care-mi deplangeam cruda soarta? Ei bine, zilele trecute am descoperit ca de fapt sunt o canna. Adica o planta decorativa, tropicala(originara din padurile pluviale din America meridionala), cu flori intens colorate (in diverse tonalitati de rosu, galben, roz, alb, portocaliu) si cu frunze  de  un verde-albastrui sau verde-brun, de o frumusete ireala (cel putin  asa zic horticultorii, eu nu as fi asa generoasa in aprecieri). Unii specialisti considera ca planta ar semana cu o incrucisare intre o gladiola si un banan, inclin sa le dau dreptate.

Care e de fapt povestea evolutiei mele de la un simplu ciuline pe margine de drum la o fantastica trestie indiana?

Maxima zilei(V)- Omul

„Omul? Nu există „omul” decât în tratatele de filosofie care se mulţumesc cu abstracţiuni. În realitate există mai multe feluri de oameni. Există călăul, există victima, există martorul care se amuză, există martorul indiferent, care nu aude sau pleacă pentru că nu-i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există şi cel care se revoltă. Dar pe acesta nu-l poţi vedea totdeauna, îl copleşesc martorii dintre care se aleg mereu şi călăii, şi victimele, pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire…” Octavian Paler

Tu ce fel de om esti? Ce astepti de la viata, ce speri de la ea? Ti-e teama sa lupti pentru ce-ti doresti? De cate ori ti-ai transformat visurile in realitate? Te declari un invins sau un invigator, o victima sau un calau, un  spectator pasiv si mut sau un vesnic razvratit? Consideri ca lupta trebuie dusa pana la capat indiferent de rezultat sau ca totul e doar un balci al desertaciunilor?

Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!

Am preluat de la Alexandra o lepsuta despre principii de viata. Kind of funny, as aprecia pe moment, de vreme ce singura deviza dupa care-mi ghidez viata e „fac ce vreau, dar stiu ce fac”.    Totusi, hai sa incercam un fel de clasament al celor 10 principii sanatoase de viata pe care eu le imbratisez si urmez cu strictete. 😛

1. Be open-minded, modest and don’t judge anyone!

2. Nu cere un lucru pe care  nu-l poti oferi.

3. Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te, daca vrei sa fii fericit o viata, iarta!

4. Lupta intotdeauna corect.

5. Daca cred in Dumnezeu si nu exista nu pierd nimic, in schimb daca nu cred si EL exista, atunci am pierdut totul.

6. E in zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte.

7. Nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina, uneori trebuie sa o rupem.

8. Zambeste. Ca replica la momentele in care esecurile ti se vor parea insurmontabile, goneste tensiunea si ingrijorarea excesiva prin ras, eliberandu-ti astfel mintea si gandeste clar solutia optima. Nu te lua niciodata prea in serios.

9. Fiecare zi e un dar special de la Dumnezeu si cu toate ca viata poate sa nu fie intotdeauna dreapta, nu trebuie sa permitem durerii si obstacolelor sa ne otraveasca atitudinea, planurile si viitorul. Nu vei avea castig de cauza atat timp cat esti imbracat cu haina urata a compatimirii de sine. Nu fa asta niciodata, intotdeauna exista o cale mai buna, ai grija s-o descoperi!

10. Vei avea parte de un lucru atunci cand vei crede in el.

Principiul meu absolut de viata este chiar  titlul articolului.

Iar in final 10 lectii pentru a trai experienta umana
de Cherie Carter-Scott

Regula nr. 1 : Vei primi un corp

Chiar daca iti iubesti corpul sau nu, este al tau pentru toata viata, asa ca accepta-l.
Ceea ce conteaza este inauntrul tau.

Regula nr. 2 : Vei primi lectii

Viata reprezinta o experienta continua de invatare, fiecare zi aducand oportunitati de a invata mai mult. Invatarea acestor lectii reprezinta cheia catre descoperirea si implinirea propriei tale vieti.

Regula nr. 3 : Nu exista greseli, exista doar lectii

Evolutia ta catre intelepciune este un proces de experimentare, incercare si greseala, asadar inevitabil lucrurile nu vor merge intotdeauna conform planului sau vor iesi exact asa cum vrei tu. Compasiunea este remediul pentru judecata aspra a noastra si a celorlalti. Iertarea nu este doar divina, ea reprezinta comportamentul prin care se sterge un gol emotional. A te comporta etic, pastrandu-ti integritatea si cu umor in special capacitatea de a rade de tine si de propriile tale greseli confirma faptul ca greselile sunt doar lectii pe care trebuie sa le invatam.

Regula nr. 4 – Lectia se repeta pana cand este invatata

Lectiile se repeta pana cand sunt invatate. Ceea ce se manifesta ca probleme si
provocari, neplaceri si frustrari sunt lectii : acestea se vor repeta pana cand le vei accepta si invata. Constientizarea si abilitatea ta de a face schimbari sunt elemente necesare pentru invatarea acestei reguli.
Fundamentala este de asemenea acceptarea faptului ca nu esti o victima a
circumstantelor sau a sortii -cauzele trebuie recunoscute; altfel zis: totul se intampla raportat la modul tau de a fi si la comportamentul tau. A invinovati pe altcineva pentru propriile tale probleme este un mod de a scapa si de a nega; tu singur esti responsabil pentru tine si pentru ceea ce ti se intampla. Rabdarea este necesara, schimbarea nu vine peste noapte, asa ca acorda timp schimbarii.

Regula nr. 5 : Invatarea este un proces continuu

Cat traim invatam. Intra in ritmul vietii, nu i te impotrivi. Asuma-ti angajamentul de a invata si de a schimba : fii suficient de umil pentru a-ti recunoaste propriile slabiciuni, si indeajuns de flexibil pentru a te adapta, pentru ca rigiditatea va nega libertatea noilor posibilitati.

Regula nr. 6 : Acolo nu inseamna mai bine decat aici

Celalta parte a dealului s-ar putea sa fie mai verde decat a ta, dar existenta ta acolo nu garanteaza fericirea eterna. Fii recunoscator si bucura-te de ceea ce ai si de calatoria ta. Apreciaza mai bine ceea ce este bun in viata ta, decat sa acumulezi lucruri care nu te vor conduce catre fericire. Trairea in prezent te ajuta sa obtii pacea.

Regula nr. 7 : Ceilalti sunt oglinzi ce te reflecta pe tine

Iubesti sau urasti ceva la o persoana raportat la ceea ce iubesti sau urasti la tine. Fii tolerant; accepta-i pe ceilalti asa cum sunt si straduieste-te sa constientizezi; straduieste-te sa te intelegi si sa percepi obiectiv propria ta persoana, gandurile si sentimentele tale.
Experientele negative sunt oportunitati de a vindeca ranile pe care le ai. Ajuta-i pe ceilalti, si astfel te vei ajuta pe tine. Unde ai fost incapabil sa-i ajuti pe ceilalti este un semn ca nu raspunzi corespunzator propriilor tale nevoi.

Regula nr. 8 : Ce se intampla cu viata ta este alegerea ta

Detii toate uneltele si resursele de care ai nevoie. Ceea ce faci cu ele depinde de tine. Asuma-ti responsabilitatea asupra ta. Invata sa renunti atunci cand nu poti schimba lucrurile. Nu te enerva : gandurile amare iti intuneca mintea. Curajul este in fiecare dintre noi : foloseste-l atunci cand trebuie sa faci ceva bun pentru tine. Cu totii avem o putere innascuta si un spirit aventuros pe care ar trebui sa le folosim pentru a imbratisa ceea ce urmeaza.

Regula nr. 9 : Raspunsurile sunt la tine

Ai incredere in instinctele tale si in sentimentele tale, chiar daca le auzi ca o voce slaba sau daca apar ca o sclipire de moment. Asculta-ti sentimentele ca si cum ar fi sunete. Vezi, auzi si ai incredere. Foloseste inspiratia innascuta.

Regula nr. 10 : Vei uita toate acestea la nastere

Toti ne nastem cu aceste capacitati : primele noastre experiente ne conduc intr-o lume fizica, departe de sentimentele noastre, acestea devenind nehotarate, cinice si lipsite de credinta si incredere.

Cele 10 reguli nu sunt porunci, ele sunt adevaruri universale care se aplica tuturor.

Cand te ratacesti, apeleaza la ele. Ai incredere in puterea spiritului. Aspira catre intelepciune : aceasta este ultima incercare a vietii si nu cunoaste limite in afara acelora impuse de tine.

Sunt curioasa dupa ce principii isi conduc viata urmatorii: Dragos FRD, Happygirls, Crisuadi, Adakiss, Danny, Klausen, Madalina, Paul, Orry, Cristina.