Suntem chit! 300 de retete ale razbunarii

Motto: „Cea mai buna razbunare e succesul” (Frank Sinatra)

Autor: Claire Gillman

Editura Humanitas 2010

„Nu conteaza ce face, nu va reusi nimic oricum” (profesorul lui Albert Einstein catre tatal acestuia, 1895).

„E prea neindemânatic ca sa fie copil de mingi la un meci de Cupa Davis” (antrenorul lui Stan Smith, numarul unu mondial in 1972-1973)

„E fara speranta pentru compozitie” (profesorul de muzica al lui Ludwig van Beethoven)

Iata câteva exemple ale stilului in care anumite persoane (ce-i drept, geniale) au inteles sa se razbune pe profesorii lor, ocupati probabil peste masura cu activitatile auto-erotice ca sa priceapa pe cine evalueaza. Având succes.

M-am gândit mult pâna sa abordez un asemenea subiect pe blog. Nu de altceva, dar imi era teama sa nu dea cumva … idei. Pentru ca ‘cercetarile’ au demonstrat un lucru uimitor la prima vedere: femeile, sexul slab adica, actioneaza de multe ori cu o agresivitate devastatoare atunci când se simt inselate in plan sentimental, ceea ce

Goodbye 2010, Welcome 2011!

 

Ada mi-a cerut un cuvant. Unul prin care sa rezum un intreg an. Si l-am gasit: eliberare. Un suflet chinuit, prins in capcana unui iubiri devastatoare, incercand zadarnic sa se strecoare printre coloanele  de marmura alba ale durerii. O nefericire cronica care-ti paralizeaza simturile si  ratiunea, iti distruge increderea in tine, iti submineaza pofta de viata, entuziasmul. O dragoste mistuitoare care te arunca fara mila in abisul disperarii.  Dupa doi ani imensi cat o eternitate, in care am experimentat forta distructiva a unei  iubiri fara limite si fara sens, mi-am dat seama ca trebuie sa lupt. Si am fost ajutata sa inving. Obiectivul era clar, fara echivoc, iar pentru atingerea lui eram in stare sa trec si prin foc. Si am trecut… Si am comis greseli pentru a indrepta o alta greseala. Dar este prima oara in viata cand nu regret nimic.

Maxima zilei (XV) Summer Love in 2011!?

„Pasiunea este o febra a mintii care ne lasa istoviti.” William Pen

Dupa cum am mai povestit de cel putin zece ori pana acum, pasiunea mea pentru blogging a debutat spectaculos, vijelios si promitator la inceputul anului 2007. In curand se vor implini 4 anisori in online, timp in care am iubit, am plans, am sperat mai mult decat intr-o viata de om. As putea s-o compar cu un foc mistuitor, care incendiaza totul in calea sa, care te subjuga,  te orbeste cu flacara sa impetuoasa, salbatica, chinuitoare, iti cotropeste simturile si vointa, te fascineaza si te macina pana cand te epuizeaza complet si te abandoneaza fara regrete intr-un ocean al desertaciunii si tristetii. Ce mai ramane cand flacara pasiunii s-a stins complet? Scrumul, adica inutilitatea, neputinta, deznadejdea. Si indiferenta pentru ceea ce alta data reprezenta chiar viata ta.

Nu as vrea sa se ajunga atat de departe, dar trebuie luata in calcul si posibilitatea aceasta. Totul a pornit de la intrebarea lui Zuzu in legatura cu planurile de viitor ale blogurilor noastre. Imi primul rand imi doresc ca pasiunea mea pentru blogging sa nu se stinga. Ma gandesc ca nu poate tine la infinit si  ar fi trist ca in locul ei sa se instaleze rutina, dusmanul de temut al tuturor activitatilor noastre, ce ar echivala, in acest caz, cu moartea blogului.

Am mai spus si cu alte ocazii, mai presus de orice pentru mine bloggingul inseamna

In asteptarea Craciunului

Ce este Craciunul? Este o nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranta pentru viitor. Este o dorinta ferventa ca fiecare ceasca a vietii sa fie plina de binecuvantari bogate si eterne si ca fiecare drum sa duca catre pace. Agnes Pharo

 

E atat de aproape de noi incat ii simtim lumina sfanta. Mai sunt cateva ore si caldura sa va cobori in inimi inghetate de gerul iernii si apasate de suferinte si tristeti, va picura stropi de speranta in suflete amortite de atata asteptare a unui cer mai senin, iar iubirea lui divina, ca o ninsoare naiva, va aduce cu ea bucuria Nasterii Mantuitorului.

E dimineata speciala de Mos Ajun. Se aud colindatorii, aromele de cozonaci ne inunda casele, iar globuletele din brazi ne soptesc povesti despre un Mos Craciun darnic, venit tocmai din Laponia pe saniuta sa trasa de reni. Le ascultam fermecati si copilaria e parca mai aproape ca niciodata…

Si pana la miezul noptii avem timp sa visam la un Craciun alb, feeric, vrajit. La un Craciun plin de dragoste, liniste sufleteasca si curaj. Un Craciun sfant si bun care sa ne aduca mai aproape de sufletele celor dragi, sa ne gaseasca mai curati, mai drepti si mai frumosi.

Am petrecut alaturi de voi toti clipe de vis  dintr-un an minunat, cu adevarat unic, asa cum nu mi-as fi imaginat niciodata ca va putea exista,

Emotii

Astept ziua de 24 noiembrie 2010 inca de cand m-am intors la serviciu. Stiam ca va veni si banuiam ce va implica ea. S-o numim ziua certitudinii si eliberarii, pentru ca maine voi sti exact ce se va intampla cu cariera mea profesionala, practic, cu viitorul meu.

Si normal ar fi fost sa ma incerce un amalgam  de emotii datorate apropierii marelui eveniment: teama, neliniste, neincredere, entuziasm, curaj, speranta, acceptare. Insa, o intamplare cu totul si cu totul neprevazuta a facut sa uit definitiv de cariera si sa-mi  experimentez emotia „preferata”, cea care a reusit sa fie omiprezenta pe parcursul intregii mele vieti:

Sunday I’m in love

„Vineri seara e cea mai frumoasa zi.. urmata de sambata .. Duminica deja incepem sa avem depresii ca vine celebrul.. iarasi luni „

Afirmatia de mai sus apartine unui prieten drag al acestui blog, Lusio. Ea m-a inspirat in realizarea acestui articol. Nu fac discriminare intre zilele saptamanii, toate imi plac in mod egal, ziua de luni, guvernata de Luna, este favorabila initierii de noi proiecte si genereaza armonie in relatiile cu parintii(in special cu mama), martea, zi guvernata de Marte, incerc sa ignor cele trei ceasuri rele si sa nu cumpar obiecte taioase, miercurea, zi inchinata de romani zeului si planetei  Mercur, este o zi excelenta pentru comert, calatorii si asimilarea de informatii, joia, guvernata de Marele Benefic este cea mai norocoasa zi din saptamana, fiind ziua increderii, comunicarii, a relationarii in comunitate, dar si a valorificarii tuturor resurselor, talentelor, cunostintelor si a experientei. Vinerea, guvernata de Venus,  considerata cea mai importanta zi din saptamana dupa duminica, este excelenta pentru relatiile sentimentale,

Kiss the rain

Kiss the rain

Whenever you need me

Kiss the rain

Whenever I’m gone too long

Kiss the rain

If your lips

feel lonely and thirsty

Kiss the rain

and wait for the down

Keep in mind

We’re under the same sky

and night…

as empty for you as for me

If you feel you can’t wait till morning

Kiss the rain

_

Melodia(preferata mea) este pentru toti cei care iubesc, pentru cei tristi, dar curajosi, pentru cei pe care dorul a incercat sa-i rapuna, sa le sece puterile, sa le arda simturile, dar si-au gasit in stropii de ploaie alinarea, pentru cei al caror zbucium sufletesc se confunda cu o furtuna de vara, iar amintirile sunt atat de dureroase, de clare, de prezente, de asemenea, este si  pentru cei pentru care fericirea nu este doar o himera, pentru cei care nu si-au pierdut credinta si speranta, iar viata are un sens.

The song of my soul

„In mintea mea e iarna, dar in sufletul meu e o primavara permanenta.” V. Hugo

Care este anotimpul din sufletul vostru?

And the Award Goes To…

Tocmai am primit un premiu simpatic si racoros de la Black Angel si Alexandra si ma grabesc sa-l impart cu voi. Asta e partea haioasa, sensibila si  delicata a premiului:

iar asta e partea fresh si delicioasa(pentru barbati):

iar pentru fete am ceva special(din partea casei):

si un bonus de despartire(capsuni „indragostite”):

Premiul este pentru toti cei care au trecut pragul acestui blog, pentru cei care au lasat sau nu un mic semn al prezentei lor, pentru cei care au fost alaturi de mine cu o vorba sau un sfat bun, pentru cei care m-au criticat sau m-au incurajat. Le multumesc tuturor deopotriva.

Si nu uitati, adevaratul prieten e acela care nu trece nimic cu vederea, dar iti iarta totul.

Whereto?

Our communication     –   Wireless

Our phones                   –    Cordless

Our cooking                 –    Fireless

Our food                       –    Fatless

Our Sweets                   –   Sugarless

Our labor                      –    Effortless

Our relations                –    Fruitless

Our attitude                 –    Careless

Our feelings                 –    Heartless

Our politics                  –    Shameless

Our education            –    worthless

Our Mistakes               –    Countless

Our arguments           –    Baseless

Our youth                    –    Jobless

Our Ladies                  –    Topless

Our Boss                      –    Brainless

Our Jobs                     –    Thankless

Our Needs                  –    Endless

Our situation               –    Hopeless

Our Salaries                –   Less and less

Paste Fericit!

Invierea este un act divin ce da o noua existenta firii noastre. Ne este data ca s-o intelegem si s-o acceptam. Fie ca astfel sa devenim mai curati si mai buni. Lumina Sfanta a acestei mari sarbatori sa ne calauzeasca pasii, sa ne aduca sanatate si fericire care sa dainuie vesnic in preajma noastra! Un Paste fericit alaturi de cei dragi! HRISTOS A INVIAT!

Un nou inceput

In sfarsit putem afirma, fara teama de a gresi, ca zana semeata si neinduratoare, iarna,  s-a infasurat in mantia-i sidefie, incrustata cu pietre scumpe, si-a luat tot arsenalul sau necrutaror, gerul, fulgii cei jucausi si crivatul cel taios si s-a hotarat ca pentru o perioada  sa zaboveasca  prin alte tinuturi  de basm. Eliberata din prinsoarea ei, am simtit acut nevoia sa zburd ca o copila pe campuri proaspat inverzite, sa-mi pierd ratiunea visand la trandafirii fericirii, sa privesc mirata copacii osteniti de bogatia miresmelor si a culorilor. Acum nimic nu ma mai poate opri, un straniu impuls ma impinge sa testez racoarea undelor fermecate, transformate in susur cristalin, sa culeg raze de soare timid si sa ma bucur de stangacia naturii trezite la viata. Adulmec primavara si transform sentimentul intr-o simfonie a simturilor, intr-o mare a aromelor si o eterna beatitudine a sufletului. De undeva de departe, o melodie imi insoteste gandurile: e freamatul pamantului intrigat de schimbare.

Emotii de primavara

A venit primavara cu martisoare, veselie, ghiocei si speranta. La Multi Ani Natura!

E anotimpul meu…. Am inchis undeva in mine toate tristetile si toate furtunile interioare si am lasat sa iasa la iveala doar speranta si zambetul. Zambetul infrumuseteaza spiritul si insenineaza viata, iar speranta te ajuta sa mergi mai departe, chiar si atunci cand crezi ca lumea ta s-a prabusit…

O mie de ganduri nocturne de primavara mi se amesteca intr-un oftat care isi ia zborul odata cu venirea diminetii. Si adorm din nou cu fata lipita de stele…
Sunt unele dimineti in care n-ai vrea sa faci nimic…cum sunt acestea de sfarsit de februarie . Nu vreau sa citesc, nu vreau sa vorbesc cu nimeni, ci pur si simplu doar sa stau si sa privesc pe fereastra. Sa ma uit cum totusi timpul trece, marcat pe cadranul ceasului si sa am impresia ca pentru mine a stat pe loc. Ca am reusit sa-l opresc intr-un timp fara de timp…. Si imi place senzatia asta atemporala. Si astept in continuare primavara…..in snopi subtiri de raze calde.

Obsesii de iarna

O zana semeata si neinduratoare, cu mantie sidefie, incrustata cu pietre scumpe, diamante stralucitoare, scuturandu-si parul alb si lung si dezvaluind-si astfel  cerceii transparenti, sub forma de turturi de cristal, se apropie amenintator de mine. Aproape ma doboara cu suflarea-i aspra, vehementa,  desprinsa  din tinuturi nordice, polare, dorind  sa ma transforme intr-un iceberg solitar, sa-mi fure zambetul si sa-mi inghete sufletul. E iarna, o zana frumoasa, dar rece, fara sentimente, fara viata. O insoteste crivatul, un vant taios, virulent, care spulbera neincetat omatul depus in straturi groase peste pamantul sterp, fugii de nea care danseaza haotic, uneori parand ca se apropie si se unesc, alteori ca se departeaza sau se prind intr-o hora nebuneasca a veseliei. Imi ofera mana sa dalba, dar refuz s-o prind, cu ultimele puteri incerc sa scap de mirajul albului permanent si sa gasesc caldura si viata. Alerg. Imi este teama sa nu ma prinda si sa ma transforme, drept pedeapsa, intr-un cristal sau intr-un ghetar. Inima imi bate puternic,  ii simt inca rasuflarea necrutatoare si am strania senzatie ca ma cufund in cel mai infinit abis si ca nimeni si nimic nu ma mai poate salva. Cand imi pierd si ultima picatura de speranta, cand frigul naprasnic pune stapanire peste intraga-mi fiinta, aparu EA, zana cea buna, pe cat de frumoasa si stralucitoare, pe  atat de blanda si calda. Vara, zana mea cea dulce si minunata, verde ca iarba pajistilor de munte, colorata precum florile de camp, albastra precum cerul senin. Mi-a zambit si m-a asigurat: sunt langa tine acum si nu o sa te mai parasesc niciodata. Vara e pofta de viata, speranta, exuberanta si nebunie, iarna e frigul, moartea, tristetea. Deschid ochii.  Aleg viata.