Meteodependenta

Bucuresti, 13 noiembrie, 21 de grade Celsius

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge  sa scriu articole. Dar cum viata e plina de surprize, am fost  pusa in fata faptului implinit si a trebuit sa ma descurc intr-un fel sau altul. Initial am fost reticenta, buimaca, neinspirata, complet debusolata. Pornisem pe un drum despre care nu stiam mai nimic si pe care nu-l dorisem.  La capatului lui, cu putin noroc, ma putea astepta insa  o uriasa recompensa: insusirea de noi informatii, utile pentru viata. Am realizat destul de rapid ca pot  folosi  acest blog cu un scop precis: acela de a invata. Iar procesul este in plina desfasurare…

Desi la prima vedere nu pare tocmai un jurnal, blogul acesta cuprinde toata gama de stari si sentimente care m-au incercat pe parcursul anului 2010. Toate dilemele, nemultumirile si frustrarile mele se regasesc in randurile asternute pe paginile lui virtuale. Eu scriu despre ce simt si despre ce ma pasioneaza la un moment dat. Fiecare articol are povestea lui, are un loc special in sufletul meu, e o bucatica din inima mea, pentru ca nimic nu a fost facut la intamplare, iar daca merg cumva in urma pentru a le reciti, ma incearca o cumplita nostalgie.  Daca iubesc, scriu despre

Autumnal Emotions

Later edit:

Incredibil, dar adevarat, calculatorul meu a inviat din morti. Un simplu sfat de la un amic binevoitor si totul s-a rezolvat. 🙂 O curiozitate, care este relatia voastra cu calculatorul din dotare, la cine apelati cand se defecteaza ceva la el, la propriile cunostinte in domeniu sau la prieteni, specialisti etc? Cum reactionati cand constatati ca al vostru calculator nu mai da semne de viata, intrati in panica sau reusiti sa va controlati emotiile?

Inevitabilul s-a produs chiar mai repede decat prevedeam. Melodia  de mai sus ii este dedicata calculatorului meu…mort. Macar am scapat de-o grija. 😦

Dar am si o frumoasa surpriza pentru voi, un articol deosebit, ca de altfel toate scrise de el. Aici.

Sweet friends

Lucruri stranii, aproape incredibile, peste puterea mea de intelegere, s-au intamplat azi.  Enigme peste enigme, niciuna dezlegata pana la ora asta. Derulez in minte filmul evenimentelor de sute de ori si tot nu reusesc sa gasesc o explicatie verosimila, care sa ma scoata din starea de soc. Poate sunt doar paranoica- as da orice sa fie adevarat in cazul de fata. Poate am halucinatii. Tot ce se poate, nu putem exclude amprenta  anotimpului mohorat, antipatic, deprimant, in speta toamna, asupra psihicului meu fragil. Nu. Trebuie sa fi visat, asta nu mi se poate intampla tocmai mie. Orice, numai asta nu.

In aceasta dimineata am inchis calculatorul pentru o scurta perioada de timp, iar cand l-am redeschis, dupa vreo 5 secunde, un mesaj inexplicabil(cel putin pentru mine) a aparut pe ecran. Niciodata nu mai primisem asa ceva. Groaza mi s-a strecurat in suflet, sangele mi-a inghetat in vine, pentru ca suna cu adevarat infricosator: „altcineva s-a logat pe calculatorul tau”, bineinteles mesajul era in engleza si era urmat de un „inchide calculatorul” scris cu portocaliu pe fond negru. Am dat click si a aparut un alt mesaj, in care eram anuntata ca daca voi inchide, acea persoana va pierde documente importante din calculatorul meu. Cu ultimele forte am inchis calculatorul, dupa care m-am indreptat spre locul unde zacea mobilul, cu intentia de a da un sms. Si atunci, ceva la fel de socant s-a intamplat. Dupa ce am scris texul cu pricina, am dat trimitere si am asteptat, doar ca inapoi mi-a venit tot un mesaj si anumle”barat”. Si tot pentru prima data…

Si pentru a contrazice legea lui Murphy, care spune ca orice lucru care incepe bine se termina prost si orice lucru care incepe prost se termina si mai prost, spre seara, o surpriza de proportii, placuta de data asta, ma astepta pe doua din blogurile mele favorite: tot pentru prima data, nu unul, ci trei premii dulci si colorate mi-au fost oferite de Space Dust si Paul.

Au mai zis-o…

“Se poate intâmpla sa gafez. Si, in asemenea cazuri, ma bazez pe un strop de dialectica. Dar, de la sine inteles, mi-am construit afirmatiile in asa fel incât sa am dreptate si in caz contrar”.

Am inceput in acest fel intrucât sunt convins ca exista cel putin doua persoane pe acest blog carora le face o mare placere un citat din Marx. Karl Marx. Pe de alta parte, pasajul respectiv denota o strategie a duelului verbal foarte bine pusa la punct, strategie de care cei de mai jos au considerat ca se pot lipsi. Sa-i ascultam:

1. „Calculatoarele viitorului nu vor cântari mai mult de 1,5 tone” – Popular Mechanics prognozând nemilosul progres al stiintei, 1949

2. „Cred ca exista o piata mondiala pentru, poate, cinci calculatoare” – Thomas Watson, presedinte IBM, 1943

3. „Am calatorit de-a lungul si de-a latul tarii asteia si am vorbit cu cei mai buni oameni si pot sa va asigur ca procesarea datelor este o furie care nu va rezista pâna la sfârsitul anului” – Editorul responsabil cu cartile de afaceri la Salonul de Inventii, 1957

4. „Dar…la ce bun”?” – Un inginer de la Divizia Sistemelor Computerizate Avansate ale IBM, 1968, comentând pe marginea microcipului.

5. „Nu exista vreun motiv pentru care cineva ar vrea un calculator in casa lui” – Ken Olson, presedinte fondator al Digital Equipment Corp., 1977

6. „Acest telefon are prea multe lipsuri pentru a fi considerat in mod serios un mijloc de comunicatii. Dispozitivul nu are in principiu valoare pentru noi” – Comunicat al Western Union, 1876.

7. „Aceasta cutie muzicala fara fir nu are vreo valoare comerciala imaginabila. Cine ar plati pentru un mesaj trimis nimanui anume?” – Asociatii lui David Sarnoff raspunzând solicitarilor pentru a investi in radio in anii 1920

8. „Conceptul e interesant si bine pus la punct, dar pentru a obtine mai mult decât nota 7 ideea trebuie sa fie realizabila” – Un profesor de management de la Universitatea Yale raspunzând hârtiilor lui Fred Smith care propunea un serviciu de livrare peste noapte de incredere (Smith a fondat ulterior Federal Express Corp.)

9. „Cine dracu’ vrea sa auda actorii vorbind?” – HM Warner, Warner Bothers, 1927

10. „Sunt doar bucuros ca va fi Clark Gable care o sa moara de necaz si nu Gary Cooper” – Gary Cooper, pe marginea deciziei de a nu accepta rolul principal din „Pe aripile vântului”…

11. „Nu ne place sunetul lor, iar chitarile nu mai sunt la moda” – Decca Recording Co., respingându-i pe The Beatles, 1962

12. „Masini zburatoare mai grele decât aerul sunt imposibile” – Lord Kelvin, presedintele Societatii Academice Regale, 1895

13. „Asa ca ne-am dus la Atari si am spus: „Mai, noi avem o chestie extraordinara facuta chiar cu câteva din piesele voastre, ce-ati zice daca ne-ati asigura fondurile? Sau, daca nu, oricum vi-l dam. Vrem doar s-o facem. Platiti-ne salariul, venim sa lucram pentru voi. Si au zis nu. Si atunci ne-am dus la Hewlett Packard care au zis; „Mai, n-avem nevoie de voi. N-ati terminat colegiul inca„. – Fondatorul Apple Computers Inc., Steve Jobs, in incercarea de a atrage atentia ui Atari si HP asupra calculatorului personal al lui si al lui Steve Wozniak.

14. „Profesorul Goddard nu cunoaste relatia dintre actiune si reactiune si nici nevoia de a avea ceva mai bun decât un aspirator impotriva caruia sa reactionezi. Se pare ca ii lipsesc cunostintele necesare predate zilnic la liceu” – editorial din 1921 al ziarului New York Times despre revolutionarele idei ale lui Robert Goddard in legatura cu rachetele

15. „Sa foram pentru petrol? Adica sa foram in pamânt pentru a gasi petrol? Esti nebun!” – foratorii pe care Edwin L. Drake a incercat sa-i angajeze pentru a fora pentru petrol in 1859

16. „Avioanele sunt jucarii interesante dar fara valoare militara” – Maresalul Ferdinand Foch, profesor de strategie, Ecole Superieure de Guerre.

17. „Tot ceea ce se poate inventa s-a inventat” – Charles H. Duell, membru al Salonului de Inventii, 1899.

18. „Teoria lui Louis Pasteur cu bacteriile este ridicola fictiune” – Pierre Pachet, profesor de fiziologie la Toulouse, 1872

Nota: toti cei despre care se face vorbire in exemplele de mai sus erau specialisti in domeniile lor sau macar nu erau novici. Nu sunt niste vorbe aruncate la intâmplare de oameni care nu se pricep, chiar daca, la prima vedere, asa pare sa fie. Totusi, cu putine si laudabile exceptii,  nu s-au abtinut sa dea verdicte si n-au avut minima decenta de a-si lasa o cale de retragere.

Concluzie gresita: daca asemenea oameni au putut sa zica asemenea baliverne, atunci si noi putem!

Concluzie corecta: n-ar fi rau sa ne abtinem de la verdicte si judecati categorice, pentru ca nu se stie niciodata când natura perversa ni le intoarce impotriva noastra. Am patit-o si eu de multe ori, ati patit-o si voi probabil. Si au patit-o si unii din cunoscutii nostri….

Bine bine, veti zice, dar cum ramâne cu principiile in acest caz? Pai, cam asa: „Am principii de fier. Daca ele nu va sunt pe plac, mai am si altele”. A zis-o Marx. Groucho Marx….