Jurnalul Anei din Moara cu noroc


Final de (prim) an universitar, final de an de muncă și iată cum, mult așteptata vacanță îmi dă șansa să fiu ceva mai activă în mediul online. N-am mai scris pe blog pentru că am scris pentru facultate: teme, proiecte, lucrări. De fapt de aici mi-a și venit ideea celei de-a doua facultăți, una la care îmi imaginam că voi face mai multe referate și voi da mai puține examene clasice (așa cum s-a întâmplat la prima facultate): hai să văd dacă mă pot folosi de tot ce am învățat până acum din experiența de blogger pentru a face față cu brio unei noi provocări. Oare dacă pot scrie articole, n-aș putea să scriu (cu succes) și proiecte pentru o nouă facultate? Și a fost exact cum mi-am închipuit eu, bine, infinit mai greu și mai stresant, dar practic în asta constă evaluarea, examenul: în redactarea unor teme/referate.

Cred că v-am mai povestit eu, literatura română a fost materia mea de suflet în școală și liceu. Nimic nu a putut vreodată întrece dragostea mea pentru literatură. Însă, pentru prima facultate, am ales alt domeniu, total diferit. La cea de-a doua facultate, româna este una din cele mai importante discipline. Poate cea mai importantă. Și pentru că am decis mai demult să-mi public temele pe blog (am așteptat notele mai întâi) voi începe azi cu una din temele de la literatura română. Evident, voi posta doar temele la care am obținut notă maximă tocmai pentru a inspira viitorii studenți care, presupun, se vor simți la fel de pierduți ca și mine la vederea cerințelor neașteptate.

Așadar, ni s-a cerut să alegem un personaj favorit din literatura română și să scriem din perspectiva lui o pagină din jurnalul său zilnic. Trebuia să luăm în considerare statutul personal, profilul psihologic și uman al personajului ales, direcțiile sale caracteristice de gândire, simțire și acțiune.

CRITERIILE de EVALUARE au fost:

1. Corectitudinea și cursivitatea exprimării
2. Calitatea tehnică a redactării
3. Creativitatea, originalitatea ideilor prezentate.

Am ales să-mi imaginez o pagină din jurnalul Anei din „Moara cu noroc” de Ioan Slavici. Am citit mai întâi nuvela psihologică și apoi am purces la treabă. Iată ce a ieșit:

Încă o zi ciudată, oare ce se întâmplă cu mine, cu noi? Vânzoleala de azi din cârciumă, figurile noi și fioroase, chiar și nelipsitul de acum din peisaj, Lică Sămădăul, primii stropi de ploaie mai violenți din toamna asta, vântul pe care l-am simțit suflând mai aspru ca niciodată, iar el tot tăcut, încruntat și abătut, oarecum absent.

În sfârșit au adormit cu toții… În ultimul timp, momentul destăinuirii zilnice, la ceas târziu, în liniștea binecuvântată a nopții, a devenit preferatul meu din tot ce trăiesc. Doamne, cât de mult s-a schimbat Ghiță! Atât de dulce, de tandru, de iubitor altădată, atât de distant, mereu țâfnos și ursuz acum. Nici nu mai știu de când nu l-am văzut zâmbind. E ceva cu el, aproape că nu-mi mai vorbește, se ferește de mine, nu mă atinge, nici măcar nu mă privește cu blândețe ca altădată, parcă îi e mai drag de câini decât de mine. Suntem ca doi străini, simt că-mi ascunde ceva, că-l frământă ceva, dar ce? De ce nu are încredere în mine să-mi vorbească deschis despre tot ceea ce-l chinuie? Și de ce vine Lică atât de des la moară? Oare ce pun la cale? Ce este între soțul meu și el, ce fel de legătură e asta? Ghiță nu are nevoie de astfel de prieteni…

Lică…nu-mi inspiră deloc încredere omul ăsta. Trebuie să fie un bărbat periculos. Îmi spun ochii lui, privirea, are ceva ce mă sperie în ea. Și mai e și rânjetul ăla, oh, Lică e diavolul în persoană. Trebuie să fie ceva adevăr în vorbele oamenilor, doar se știe, nu iese fum fără foc. Pătimaș, parșiv, dominator, Lică, un mister… Pare mereu atât de sigur pe el, nepăsător, puternic, dar m-aș simți mai bine dacă l-aș ști departe de noi.

Zilele trecute Ghiță m-a surprins cu mărturisirea sa. Abia am ajuns aici, suntem doar de câteva luni la Moara cu noroc, cum să plecăm de Sf. Dimitrie? De ce să renunțăm la tot, la visul nostru, la tot ce am agonisit și tot ce am putea clădi aici? Ne merge bine, mama și copiii s-au obișnuit cu locul ăsta, îmi place noua mea viață, hanul este tot timpul plin de oameni, suntem respectați, iar banii se tot adună. Dar mă intrigă comportamentul lui Ghiță. Cu siguranță îl macină ceva, e ceva ce nu-i dă pace, să fie sămădăul cauza tuturor problemelor noastre, cauza schimbării lui atât de bruște, de radicale? Am obosit să încerc să dezleg mistere, mă epuizează gândurile astea negre ce nu-mi dau pace de la o vreme, dar ce să fac? Am puterea să fac ceva, să schimb ceva? Hm, întâi de toate trebuie să mă calmez.

Poate are dreptate Ghiță, poate ar trebui să plecăm. Îmi este dor de Ghiță de odinioară, de Ghiță pe care-l simțeam trup și suflet alături de mine, de Ghiță care nu se ferea să-mi spună ce are pe inimă, care nu mă alunga și care avea nevoie de mine.

Mă simt dată la o parte și urăsc sentimentul, cu toate astea mi-e teamă să-i vorbesc sincer. Mi-e teamă să nu-l supăr. Și așa are el atâtea pe cap. N-aș suporta să-l văd pierzându-și cumpătul, nu vreau să provoc o ceartă acum.

În definitiv e bărbat și el știe mai bine ce face. Oricare ar fi decizia lui, o voi respecta.

12 octombrie 1838, 11 PM

Anunțuri

6 responses to “Jurnalul Anei din Moara cu noroc

  1. moara cu noroc… mereu mi-a placut…
    scrisult au deasmeni…
    ma bucur mult sa te citesc iarasi…
    tot cu note maxime sa fie… si nu doar la scoala…

    • Bine te-am regasit, Ovi, si eu ma bucur sa te vad pe meleagurile verii eterne, stiu ca am lipsit cam mult dar m-am intors la datorie. :)) Glumesc, blogul e si va fi mereu o placere. Nu vreau sa devina niciodata mai mult de atat. Cat despre note…iti multumesc pentru gandul bun, le vreau, adica am nevoie de ele la scoala (facultate) momentan. Chiar am nevoie de ele pentru ca uite, am intrat intr-o problema pentru care deocamdata nu gasesc raspuns si sunt foarte demoralizata. O sa povestesc mai jos.

  2. Felicitari, om drag si frumos! Acum la sfarsit de an universitar, cand cred ca ”esti toba” de carte, vreau sa te felicit si vreau sa-ti marturisesc ca-mi esti draga si ca te pretuiesc foarte mult. La fel am simtit si pentru Dragos, doar ca el a fugit de noi. In plus, pe mine m-a sters si din lista sa de prieteni virtuali, de pe fb. A fost ziua lui de nastere si as fi dorit sa-i adresez urari frumoase, dar acest lucru m-a impiedicat. La multi ani, Dragos! Poate intra si vede (desi e greu de crezut c-ar mai trece pe aici), sau poate-i transmiti tu.
    Iar tu Nice, sa ramai frumoasa, vesela si plina de viata, asa cum ai fost mereu! Cu aceeasi energie pozitiva, sa raspandesti in continuare voiosia si dragostea ta!
    Pupici, cu drag! 😘😘😘

    • Off, Aurelia, tu esti foarte draguta si buna cu mine dar eu am intrat intr-o problema cu facultatea si sunt tare demoralizata, mi-a stricat toata vacanta. Tocmai cand eram si eu atat de linistita si fericita. Sa-ti povestesc ce s-a intamplat: mai aveam de primit trei note din sesiunea de vara si terminam cu bine primul meu an de studenta (la a doua facultate). Nu-mi faceam mari probleme pentru ca ce fusese mai greu(matematica) trecuse. In dimineata asta s-au afisat si celelalte trei note la materii pe care le-am facut cu o singura doamna profesoara. Doar ca mie in tabel nu mi s-a afisat decat o nota, la una din materii, la celelalte discipline e loc gol, adica am ramas fara note, iar asta in imaginatia mea inseamna restanta. Deci am ramas cu doua restante. Eu am predat la secretariat un dosar cu trei teme cate una pentru fiecare materie. Din moment ce am primit o nota la o materie, nu-mi pot inchipui ca doamna profesoara nu le-a gasit pe celelalte doua. Dar de ce nu mi-a dat nota? Sunt extrem de dezamagita, chiar nu ma asteptam la un astfel de final. De dimineata, cum am vazut ca nu am toate notele m-am imbracat repede si am plecat la facultate sa vorbesc cu secretara. Dar am gasit inchis, e concediu de odihna si se mai intoarce abia pe 4 septembrie. Pe 13 spetembrie e programata restanta la aceasta doamna care mi-a facut pocinogul. Probabil o sa merg atunci la ea sa vad ce s-a intamplat cu notele mele. Iti dai seama ca nu mai pot sa ma gandesc decat la situatia asta si cum sa o rezolv mai repede. Vreau niste raspunsuri si nimeni nu vrea sa mi le dea. Nici macar pe profesoara nu o pot contacta si oricum nu stiu daca mi-ar raspunde la mail. Nu imi vine sa cred ca toata lumea are note doar eu nu.
      Cat despre Dragos chiar nu stiu ce sa zic. Cum a disparut pentru tine asa a disparut si pentru mine. De mai bine de un an nu mai stiu nimic de el si nu cred ca voi mai afla ceva vreodata pentru ca vad ca a inchis orice portita de comunicare. Fiecare om are motivele lui pentru care ia anumite decizii in viata. Nu ne ramane decat sa le acceptam, cine vrea sa ne ramana alaturi, o face, cine nu…
      Te pup si te astept cu un sfat, tu ce ai face in situatia mea? Nu stiu cu cine sa vorbesc!!!

  3. Doamne, Nice !
    Undeva cred ca s-a produs o incurcatura. Si ce ma bucuram pentru tine ca anul s-a incheiat cu bine!
    Eu pana acum n-am mai auzit asa ceva, cum sa-ti lase rubrica goala la o materie sau la mai multe materii? Cum?
    Nu pot sa inteleg. Trebuia sa existe note, fie ele mari sau mici, nu? De aceea cred ca e o incurcatura. Si culmea, toata lumea este acum plecata in vacanta… nu pot sa cred…
    Si iata cum s-a dus acum tot entuziasmul tau… imi pare rau Nice, imi pare foarte rau!😢
    Mi-ar fi placut sa pot sa-ti dau un sfat, dar in situatia asta chiar nu stiu ce sa spun. Vestea asta m-a lasat fara cuvinte.
    Sper din toata inima sa treci cu bine peste acest necaz al vietii tale!
    Ma rog pentru tine! Domnul face minuni!
    Roaga-te si tu si implo­ra binecuvantarea Sa pentru tot lucrul tau, pentru ca, luminata de lumina Sa, plina de Duhul Sau, sa fii ajutata, astfel ca aceasta problema sa se rezolve cu usurinta.
    Iar pe viitor, iti doresc, inarmata tot cu ruga­ciuni, sa te avanti fara frica in intampinarea incercarilor la care oamenii ar putea fi supusi.
    Te pup si te imbratisez cu mare drag!❤️

    • Exact, trebuia sa fie acolo o nota, chiar daca nu era de trecere, trebuia sa stim exact cum stam. Asa gandesc si eu! Sunt descumpanita, nu inteleg nimic, culmea e ca desi am trimis mai multe mailuri nimeni nu mi-a raspuns. Nu pot sa inteleg cum am avut eu ghinionul asta cumplit. Si cat m-am dedicat acestei facultati!
      Da, nu-mi ramane decat sa sper la o minune. Momentam am sufletul plin de amaraciune, sper sa-mi revin in cateva zile, o sa te tin la curent cu rezultatul final. Merci mult pentru ca esti alaturi de mine, Aurelia! :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s