Suntem chit! 300 de retete ale razbunarii

Motto: „Cea mai buna razbunare e succesul” (Frank Sinatra)

Autor: Claire Gillman

Editura Humanitas 2010

„Nu conteaza ce face, nu va reusi nimic oricum” (profesorul lui Albert Einstein catre tatal acestuia, 1895).

„E prea neindemânatic ca sa fie copil de mingi la un meci de Cupa Davis” (antrenorul lui Stan Smith, numarul unu mondial in 1972-1973)

„E fara speranta pentru compozitie” (profesorul de muzica al lui Ludwig van Beethoven)

Iata câteva exemple ale stilului in care anumite persoane (ce-i drept, geniale) au inteles sa se razbune pe profesorii lor, ocupati probabil peste masura cu activitatile auto-erotice ca sa priceapa pe cine evalueaza. Având succes.

M-am gândit mult pâna sa abordez un asemenea subiect pe blog. Nu de altceva, dar imi era teama sa nu dea cumva … idei. Pentru ca ‘cercetarile’ au demonstrat un lucru uimitor la prima vedere: femeile, sexul slab adica, actioneaza de multe ori cu o agresivitate devastatoare atunci când se simt inselate in plan sentimental, ceea ce mereu ii ia prin surprindere pe barbati. Barbatii nu au aceeasi energie din acest punct de vedere, fiind categoric depasiti. De ce? Pentru ca, in principiu, femeile se razbuna ‘letal’ numai când e vorba de sentimente, in mod focalizat, pe când pentru barbati paleta e mult mai larga. Avem la dispozitie sefi, alti soferi, alti microbisti, alti parteneri de pahar, alti concurenti la nurii femeii pe care ne-o dorim. Orgoliul nostru gaseste fara bariere cu cine sa intre in lupta (cu alti orgoliosi, desigur) si nu consideram niciodata o femeie ca fiind in stare sa se masoare cu noi. Si totusi… Femeia si-a petrecut ziua impachetându-si toate bunurile in cutii. A doua zi a chemat o firma de specialitate ca sa i le mute. Apoi a luat o ultima masa in casa pe care o impartise cu fostul sot. Creveti, caviar, o sticla de vin bun. Dupa ce a terminat, a indesat resturile de creveti inmuiate in caviar in barele de metal care sustineau perdelele si a facut curat in restul casei. Dupa care a plecat si l-a lasat pe fostul ei sot sa petreaca in fericire câteva zile cu noua aleasa… Ati auzit de Lorena Bobbit? Cazul a facut furori prin ’90. Satula de abuzurile la care era supusa, Lorena i-a taiat penisul sotului cu un cutit de bucatarie, in timp ce el dormea. Apoi s-a urcat in masina, a mers pe autostrada si a aruncat madularul pe geam. Ce chestie!, povestea s-a terminat cu bine inclusiv pentru barbat, intrucât politistii i-au recuperat jucaria in timp util si doctorii i-au pus-o la loc. Lorena a fost declarata nevinovata, iar sotul ei s-a apucat de filme porno, ca sa dovedeasca tuturor ca … poate. Iadul nu se compara cu furia unei femei, nu-i asa? Nu tot timpul razbunarea e neaparat distructiva si asta e motivul pentru care am inceput cu ceea ce mi s-a parut contructiv, ca asa e frumos. Dar nu intotdeauna efectele razbunarii sunt constructive pentru ca asta doreste subiectul. Uneori intâmplarea joaca un rol tare interesant. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, clientul unui restaurant s-a declarat nemultumit de cartofii din farfurie, prea moi si taiati prea gros. Bucatarul, ca sa se razbune, a luat cartofii, i-a taiat cât a putut de subtire, i-a prajit in ulei pâna s-au facut maro si a aruncat un pumn de sare peste ei. Apoi l-a servit pe client. Acesta a gustat…dupa care a dat din cap aprobator. Si asa s-au nascut chipsurile. In sfârsit…o sumedenie de situatii mai mult sau mai putin amuzante, dar in mod cert antrenante si…racoritoare, le puteti gasi in cartea scrisa cu relativ umor de Claire. Din ‘cercetari’ s-a constatat ca e bine sa vorbesti despre razbunare, caci in felul asta energia vindicativa scade si pericolul unei agresiuni  cu efecte grave este cumva indepartat. So…let’s talk about it. Personal, pe vremea când eram copil am visat in câteva rânduri diverse moduri in care sa ma razbun pe profesorii care, consideram eu, ma nedreptateau. Unul din visele preferate era ca le scot ochii cu un creion bont. Principala ‘eroina’ era profesoara de geografie, intrucât imi pocea numele cu buna stiinta si in teza nu ma scotea din 5, desi eram mereu convins ca merit mult mai mult. In fine, timpul a trecut, eu am crescut si am realizat ca asa ceva nu se face. Nici macar in vis. Un fel de ‘razbunare’, mai apropiata in timp, a fost pe o femeie care, nu stiu nici acum de ce, a considerat ca i-am gresit cu ceva in trafic. In timp ce se ratoia la mine la un semafor, a neglijat faptul ca masina ei e inca in miscare. Eu n-am facut decât sa ma uit fix la ea. Pâna când a busit autoturismul din fata ei. Intâmplarea  cred ca poate fi considerata ‘razbunare’, intrucât eu mi-am dat seama ce se petrece. Ea nu! Deci…probabil ca fiecare din noi a simtit la un moment dat nevoia sa se razbune. Ati avut vreodata si un fel de plan? L-ati pus in aplicare? Sa incheiem asa cum am inceput, intr-o nota optimista. Cei care ne eticheteaza gresesc, niciodata noi. Lasa ca le aratam noi lor cine are dreptate…. Mircea Florian. Podul de piatra. Speranta moare ultima!   Asteptam cateva retete ale razbunarii de la: Ada, Alina, Andera Y, Andreea Black Angel, Carmen Negoita, Colorbliss, coolnewsCristian Dima, Daniel Urda, Delia, Diana, Diana Emma, drstoica, Gabriela Elena, Grapefruits, Julien Sorel, Klausen, Lilly, Lusio, Maria, Mathew,Miscellaneous11, Napocel, Nora, Omlette du Fromage, Ovi, Pato, Paul, QED, Roxana, Silvia, Space Dust, Strumful, Serginho, Teo Negura, Umograf, Vacitim, Vis, Zuzu

66 responses to “Suntem chit! 300 de retete ale razbunarii

  1. chestia cu crevetii si caviarul nu-mi suna real!🙂 E prea multa planificare, prea multa premeditare. As zice ca atunci cind se intimpla, doamna mai iute taie madularul vinovat decit sa se lupte cu o sticla de sampanie! nu?

    • 🙂 Da, e logic ce spui, dar la faza cu crevetii probabil ca femeia trecuse de momentul culminant al supararii si a ajuns in stadiul planificarii reci. Totusi…cum de s-o fi gândit sa ascunda resturile taman acolo!?!? Cum de i-o fi venit ideea?
      In cazul Lorenei, e evident ca ea actionat sub un impuls de moment.

  2. Pingback: Suntem chit! 300 de retete ale razbunarii - Ziarul toateBlogurile.ro

  3. Mie mi se pare fenomenal cazul Lorenei….seamana oarecum cu vechiul mit egitean al lui Osiris si Isis, dar cred ca barbatii foarte rar se razbuna, considera ca nu se prea merita. Insa simt nevoia sa se descarce- un meci, o bauta cu prietenii ii relaxeaza instant. Dar, femeile, chiar sunt razbunatoare si diabolice cand isi pun ceva in minte. Uneori risca sa devina ridicole in incercarile lor. Dar, asa este, nimeni nu te poate feri de razbunarea unei femei care isi simte sentimentele tradate🙂

    Eu si cei cativa colegi din liceu am fost terorizati de profa de fizica in specia in clasa a IX-a. Astfel incat, dupa cateva cosmaruri in vacanta de vara, in clasa a X-a am stabilit: fie o aruncam pe scari, fie punem ate pe jos si o trantim pe zapada, fie o inchidem in podul liceului cu porumbeii si urlam la ea. cred ca a simtit ceva energie negativa pentru ca dintr-o data a inceput sa fie mai buna cu noi :))))….deci nu a mai fost nevoie!

  4. De senzatie articolul, am ras cu lacrimi. :)) Nu stiam intreaga poveste a cazului Lorena Bobbit, norocos tipu’…
    Mi-am mers direct la suflet motto-ul gasit de tine, m-a dus instantaneu cu gandul la o replica dintr-o celebra piesa de teatru: „Răzbunarea cea mai crudă este când duşmanul tău / E silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsu-i rău”.🙂🙂🙂

  5. Dragos, ce parere ai despre urmatorul citat:
    „Cea mai crudă răzbunare a unei femei este să rămână credincioasă bărbatului.”😯

  6. Recunosc ca m-am gandit de cateva ori la diverse planuri, incat zambeam malitios de unul singur, imaginandu-mi cum va recepta respectivul/respectiva ideea mea!😀 Ma bucur insa ca, de cele mai multe ori, nu am pus in aplicare planurile vindicative, caci ulterior s-a dovedit ca nu persoana sau persoanele vizate de mine erau vinovate, ci altii sau chiar eu insumi……..bine ca mi-am scutit constinta de regrete!😀 Este foarte dificil si cu razbunarea asta, stim cu totii ce se spune, ca este arma prostului, dar si ca este dulce……..apoi morala crestina ne invata sa intoarcem si celalalt obraz…..eu prefer sa nu ma gandesc prea mult la razbunare, caci imi strica buna dispozitie!😛

    • De multe ori eu prefer aia cu „dulce” decat sa ma simt prost ca si-a batut careva joc de mine rau si eu stau si inghit.

      „Ba, eu-s cu ura.. Dumnezeu e cu mila!” – Ryu

    • 🙂 Da, zicea ceva acolo ca in general oamenii accepta cu greu sa fie chiar atât de crestini, incât sa intoarca si celalalt obraz🙂

      Ce-mi zici tu imi aduce aminte de o infectie pe care am ‘patit-o’ la ureche mai de demult. Nici acum nu stiu exact de unde a rasarit, cert e ca intr-o sâmbata m-am trezit cu ea dureroasa si rosie. Chestiunea e ca in vinerea de dinainte as fi vrut sa ma duc la frizer, iar daca as fi facut-o, in mod sigur as fi legat infectia de frizer….Gândul asta nu mi-a dat pace câteva saptamâni, puteam sa gândesc rau despre cineva fara ca omul respectiv sa aiba vreo vina.

  7. Apropos de razbunarea femeilor, cea de la sfarsitul acestui videoclip imi pare tare reusita:👿

  8. @ Lusio, de Nicolae Furdui Iancu🙂

    @ Nice, niciodata nu m-ai dezamagit, niciodata…

  9. Foarte des în ultima vreme fac tot felul de scenarii demne de o minte criminala,cum eu îmi traiesc cam 70% din toate in planul mintii,e un adevarat deliciu să poţi face cum doreşti. Probabil am să ucid sau cine ştie ce, pe foaie…rămâne de văzut :))
    De răzbunat cu adevărat am facut-o , şi din punct de vedere legal o încasam oleacă dacă mă prindea careva :))) dar m-am distrat aşa de bine încît merita toţi banii.

    Şi ca să revenim la prezent…mă răzbun cu gândul şi merge,e minunat să simţi cum îţi curge puterea prin vene :)) ,şi uite-aşa am ajuns să cred că sunt mai diabolică decât îmi închipuiam.😛

  10. Cata dreptate are nea Sinatra! E de altfel si cea mai eleganta razbunare!😛

  11. Foarte frumos🙂 Deci de acum nu mai sunt permise „tornadele”, ci adoptam cuvintele lui Sinatra😀

  12. Mai ales in adolescenta aveam ganduri de razbunare, dar nu asupra profesorilor, cu care ma impacam excelent, ci asupra unor colegi care imi greseau intr-un fel sau in altul.
    M-am enervat odata pe un coleg care in timpul orei de psihologie, cand trebuia sa dea un exemplu, m-a dat pe mine si pe prietenul meu. Si astfel a inceput toata clasa sa imi discute relatia, la ora de psihologie. :)) Va dati seama ca nu mi-a picat deloc bine, cui i-ar placea asa ceva? Asa ca m-am razbunat pe el facand un cont fals de mirc si vorbind cu el ca fiind o alta fata si in final i-am dat cateva intalniri (dar la scoala, nu prin oras) unde bineinteles nu a venit nimeni. Pana la urma i-am zis adevarul.
    Acum nu mai sunt chiar asa de razbunatoare, am inteles ca cea mai buna razbunare este atunci cand esti fericit, ai succes si ignori persoanele care te-au ranit.

  13. Trebuie să mă gândesc atent…
    Bineînțeles că uneori în viața, mai ales în adolescență (perioada amrilor decepții în prietenie) îmi doream să văd oamenii suferind, dar eu nu mă gândesc la răzbunări fizice, ci mai mult doream să îi văd suferind și pe ei din cauza unei prietenii rănite sau din cauza eșecului.
    Sunt mai degrabă genul care așteaptă ca viața să îi rănească pe cei care mi-au făcut rău… și vorba aia, viața ne rănește pe toți.
    Și bineînțeles, am ales și eu răzbunarea prin forțele proprii, urcând cât mai sus, reușind cât mai multe, ca să le dau peste nas.

  14. Eu nu prea le am cu razbunarile,cel putin nu acum ( ma gandesc mai bine la razbunare cand sunt suparata ) …sunt asa happy…Voi scrie si eu cand voi simti😛

  15. nu prea port pica si nici nu ma razbun. Nu e in firea mea, dar stiu ca toate lucrurile facute se intorc ca un bumerag indarat.

  16. miscellaneous11

    :)))) N-am o rețetă anume, dar da, sunt răzbunătoare și nu pot decât să zâmbesc când scriu asta. Și nici nu mă răzbun întotdeauna pe loc, ceea ce e semn rău. Semn rău pentru că înseamnă că aștept momentul care va durea cel mai tare pentru a ataca. Bad, bad girl ! :)) Așa mi-e firea și zău dacă o să mă schimb vreodată. Îmi place să plătesc monedele înapoi și cu inteligență, de cele mai multe ori. Deși, hm, drept e că uneori aștept și biciul sorții, care știu sigur că va veni, astfel încât eu să nu îmi mai ”mânjesc” mânuțele. :))) Nu-ți imagina acum planuri diabolice sau mai știu eu ce, nici chiar așa. Ah, ce m-ai făcut acum să-mi duc gura până la urechi, Dragoooooș ! Foarte tare articolul, iar exemplele sunt haioase rău, îmi și imaginez chipul bucătarului respectiv și disprețul mascat cu care i-a servit cartofii clientului. :)))

  17. Eu ma stradui sa fiu razbunatoare. In fiecare zi imi spun: ,,lasa, de acum sunt si eu nesimtita si fac asta si asta, platesc cu aceeasi moneda”. Crezi ca imi iese? Ar trebui sa citesc si eu ceva retete/secrete ale razbunarii. In general, razbunarea cea mai crunta, in ceea ce ma priveste pe mine, e indiferenta sau ignorarea respectivei persoane. A anula existenta cuiva, chiar si in planul psihic si afectiv, mi se pare cea mai dureroasa pedeapsa…

  18. pe mine nu ma pasioneaza subiectul razbunarea e pentru … cica asa se zice de cei pe care ai putea sa te razbuni, ca un mod de aparare:)).
    oricum eu nu uit nimic rau ce mi sa intamplat dar nu inseamna ca ma voi razbuna eu. Sunt genul care astept sa vad ce hotaraste Dumnezeu fiindca el e cel mai drept si in masura sa pedepseasca.

  19. ” Asteptam cateva retete”

    Eu tocmai acum am vazut asta :ooops:

  20. Felicitari pentru articol Dragos, foarte reusit !
    Cam sadica Lorena Bobbit :-s si nici tu nu ai fost chiar un ingeras cu femeia aceea ;))
    Si eu sunt rasbunatoare, insa cea mai buna arma a mea e indiferenta…o stapanesc destul de bine si ii atinge adanc pe cei vizati…
    Insa de multe ori le platesc cu aceeasi moneda si asta doar pentru a putea fi macar un moment in locul meu, un fel de avertizare…
    Iar daca lucrurile degenereaza si persoana respectiva mi-a gresit extrem de mult si nu o mai agreez, o scot definitiv si irevocabil din viata mea…asta dupa ce ii ofer cele 3 sanse, daca nu profita indiferenta si faptul ca imi este ok fara ea, consider ca e suficient.
    Merg pe principiul ”Opusul dragostei nu e ura ci indiferenta” si ”Conteaza sa-mi fie mie bine nu ei/lui rau” !

  21. buna seara si un an bun !
    Rzbunarea ar defini pedeapsa aplicata persoanei, din pricina careia se presupune ca iti furnizeaza sau ai suferit un rau.
    Ma indoiesc ca, urmarea, acestei actiuni, mi-ar aduce o stare de bine, cel putin mie. Probabil sunt multi cu asemenea caracteristici, evident nu contest pe cele diferite.

  22. Caviarii în bara suport de perdea, ha ha ha ha ha. No păi una asemănătore o făcut un coleg de-al meu maică-sii fiindcă nu i-o dat niște bani… în fine, nic nu se prea-nțeleg bine; asta e. Deci: colegu meu fain frumos într-una din zilele de după ceartă, o mers la măsa care era plecată la țară, și-n carcasa de la televizor o pus un șoarece mort. Pe deasupra ne-o și povestit. Noi l-am certat o țâră dar colegu tare pornit pe măsa… eh…

  23. imaginatie bogata au avut aceste femei, asta pentru ca multi ne subestimeaza
    nu prea sunt razbunatoare de felul meu, nu-mi amintescsa fi gandit vreodata o strategie de razbunare
    cred ca cea mai buna metoda a mea de razbunare e sa fiu rea, azi am fost si recunosc😀

  24. n-am taiat pe nimeni, i-am facut praf din vorbe
    mi-a zis cineva ca nici maica-sa nu l-a certat asa niciodata :))))

  25. Buna seara!
    Eu sunt pe principiu intorc si celalalt obraz, nu am construit niciodata planuri diabolice si nici nu ma razbun niciodata, mereu am spus ca totul se plateste pe lumea asta.

    Dragos, acum am inteles de ce nu ma „placi” ca iti aduc aminte de profa de geogra, daca nu mi-a placut si mie scoala sa ma fac profa de altceva😦

  26. Frumos articol!Cat despre razbunare..nu prea am folosit-o in ultima vreme🙂..dar am cateva retete :
    1.sa incerci sa-l/s-o pui in locul tau..transmite-i in acelasi mod durerea provocata,fa-l/o sa simta ceea ce ai simtit si tu😀
    2.S-a mai spus..indiferenta,credeti-ma ca pana la urma il raneste si pe cel/cea ‘mai puternic/a’..
    3.Just make something crazy,to feel so good, to torget all about he/her do it to you..

  27. Pingback: Is ForD(ima) « Cristian Dima

  28. foarte interesant articolul… imi amintesc de patania individului cu… parti din el aruncate pe autostrada… ascultam relatarile seara la tv…. si sincer… mi s-a parut cam imposibila… dar… fie… presa nu minute niciodata… ca doar nu face politica… nu???
    in domeniu de razbunare… imi place sa-mi reamintesc un vers din… razvan si vidra… care mi-a placut f mult: „razbunarea cea mai crunta este cand dusmanul tau e silit a recunoste, ca esti bun si el e rau” (citat din memorie… )
    am incercat sa aplic asta… dar… sincer am esuat crunt… deci… razbunarea mea este, ignorarea… si cand ignor… ignor total… astfel mi se pare cel mai cuminte si cel mai lipsit de stress pentur mine…

  29. Pingback: Ce mă binedispune? « Un blog cu năbădăi

  30. @ Silvia, ma sperii…incep sa cred si eu ca esti mai diabolica decât te stiam🙂 . Si nu ne dai detalii despre razbunarea ta?

    @ Iulia Mihai, corect!

    @ Alexandra🙂🙂🙂 , pai fiecare merge pe ce drum doreste. Dar ideea de baza asta este, desigur.

    @ Mihaela, draguta intâmplare si buna concluzie! Multumesc pentru faptul ca ne-ai impartasit intâmplarea ta, a fost chiar amuzanta🙂🙂 .

    @ DianaEmma, pai nu e vorba doar de razbunare fizica, ci de orice fel de razbunare. Dar ai mers pe drumul cel bun, oricum.

    @ Roxana, in caz ca se va intâmpla (speram ca nu!) sa nu uiti sa ne dai detalii…🙂

    @ fancymiss…poate se intorc…poate nu…dar o metoda generala de ‘compensare’ probabil ca exista pe undeva prin Univers…

    @ M11, „și nu pot decât să zâmbesc când scriu asta.” Aoleu…pai tu zâmbesti in toate pozele…mereu sunt facute dupa câte o razbunare?🙂🙂 Multumesc. Daca te-am facut sa zâmbesti inseamna ca pregatesti tu ceva. Bad, bad girl …🙂🙂

    @ colorbliss, cred ca nu-ti iese🙂 . Dar ai dreptate, in timp am ajuns si eu cam la aceeasi concluzie ca a ta. Totusi, daca vrei retete, le gasesti in cartea lui Claire. Iti dai seama, sunt 300!, ai din ce alege🙂 .

    @ Pato Basil, credinciosule…🙂

    @ ZuZu, ooo, multumesc foarte mult, esti o draguta🙂 . „Opusul dragostei e indiferenta”. Corect. mai mult decât corect. Dar de ce 3 sanse? Adica…de ce nu 4? Sau doua?

    @ vis, un an bun si tie, multumim! Acuma, depinde si de ‘calitatea’ razbunarii. Nu intotdeauna are valente negative acest cuvânt, nu mereu inseamna sa ‘rasplatesti’ raul cu rau.

    @ Napocel, ups!, asta a fost chiar tare….

    @ Lilly, daca recunosti atunci te iertam🙂 . Iti dai seama ca acolo sunt 300 de retete…bine, nu doar femei contra barbati, dar astea sunt cele mai delicioase. N-am putut sa le enumar pe toate, iti dai seama.

    @ vacitim🙂🙂

    @ Maria, buna! Lasa ca, daca nu se plateste pe lumea asta, se va plati pe lumea ailalta. Trebuie sa existe un decont pe undeva. Dar iti admir calmul, trebuie sa recunosc…Vezi bine ca Lilly, care e tot ardeleanca, nu e chiar intruchiparea calmului ardelenesc🙂🙂🙂 Deci esti profesoara de geografie….ah, in sfârsit, te-am prins!🙂 . Da, trebuie sa recunosc, asa de mult m-a enervat individa aia…ca dovada, o tin minte si acum. Si chiar nu inteleg ce a avut cu mine.
    Si parintii mei au fost profesori. Eu am iesit inginer. Deh….stii cum se spune, lucrurile merg din rau in mai rau🙂

  31. @ Paul, multumesc!🙂 Si pentru retete. A treia nu merge mereu, crede-ma!

    @ oovi🙂🙂🙂 Presa nu minte niciodata, nu? Nu?!?!? Asta a fost tare🙂🙂
    Da, pai si eu tin minte când se dezbatea ‘cazul’ cu pricina in presa.
    Da, asa e, cam asta ar fi razbunarea cea mai buna. Stai linistit ca nu esti singurul, si eu am esuat🙂
    Am dat de ideea asta cu razbunarea prin ignorare intr-o carte dedicata lui Nichita Stanescu (scrisa de Agopian parca), in care se spunea ca el exact asa proceda. Daca il supara cineva…ii iesea pur si simplu din vederi. Nu-l mai interesa. Si atunci mi s-a aprins beculetul. Ideea parea atât de simpla si geniala incât zile in sir m-am intrebat cum de nu mi-a venit si singura…

  32. Neața! N-am citit tot… Mă iertați?🙂
    Nu prea mă răzbun. Uneori plătesc cu aceeași monedă. Alteori mă răzbun fără să știu asta – e cam ciudat🙂
    Cam atât – fug la pregă🙂 Probabil o să vă explic ce e cu fuga asta, dacă am timp!
    App, felicitări pt noul domeniu!

  33. miscellaneous11

    @Dragoș: Nu, nu, nu pregătesc nimic și nici nu fac poze când zâmbesc după ce am făcut ceva anume.😛 Zâmbesc sincer în poze !

  34. @ Ada, esti iertata🙂 . Ce nu inteleg eu este de ce tii sa precizezi acest amanunt…
    „Nu prea mă răzbun. Uneori plătesc cu aceeași monedă.”. Pai aia e razbunare🙂
    Eh, daca nu stii, nu se pune🙂
    Asteptam explicatii!

    @ M11, e bine de stiut🙂 . Desi, cel putin in una din fotografii, aveai o sclipire in ochi care zicea ceva de genul „am facut o nazbâtie si pâna acum nu s-a prins nimeni!”🙂

  35. @Dragos FRD : ca sa vezi ca sunt sincer, nu cred ca am simtit pana acum sentimentul de ura… deci nu stiu ce e aia cum as putea sa ma razbun pe cineva daca nu-l urasc? dar nici atunci nu stiu daca as fi in stare, tot as astepta sa i se intample ceva, asa din senin fara influienta mea si fara sa ii doresc raul…

  36. Nu vreau sa isc o polemica, dar realitatea este ca barbatul se razbuna instinctual, de cele mai multe ori. Nu sta sa-si planifice in vreun fel razbunarea. Femeia o gandeste, o masoara si-o cantareste, o intoarce pe toate partile si de-abia apoi o pune in aplicare. Daca as vrea sa ma razbun, as face-o premeditat si mi-ar trebui saptamani, luni, pana ce m-as decide. Si, da, as bea o sticla de sampanie inainte. Ar fi sarbatorirea a ceea ce sunt convinsa ca va fi o reusita.
    In general ma gandesc ca justitia divina isi va face simtita prezenta cand cineva ma supara, dar am momente cand stiu sigur ca omul respectiv imi va incapea pe mana. Sunt o persoana razbunatoare, dar niciodata n-am facut ceva in sensul asta fara sa las sa treaca o perioada de timp, desi nu-mi lipseste impulsivitatea. Dupa ceva timp, imi dau seama ca nu merita efortul de a-mi pune mintea in asa proces de creatie si ma marginesc sa astept cand trebuie sa dau raspunsuri, altele decat cele asteptate de subiect.
    M-am razbunat pe cineva, dar am cheltuit atat de multa energie, iar rezultatul, desi cel scontat, nu m-a satisfacut pe deplin, incat prefer sa tratez cu indiferenta. Insa nu pot uita, este clar.
    Dragos, sa cred ca vrei sa te razbuni pe cineva si vrei sa aduni informatii?🙂

  37. Sa fii fericit!Asta e,cred eu, cea mai buna razbunare!
    Numai ca habar n-am cum sa o pun in practica:))
    Am avut de cateva ori clipe de cumplita furie.Desigur era vorba de un barbat.Pret de cateva minute am clocit planuri de razbunare.Am obosit ata de rau incat a trebuit sa ma culc.Cand m-am trezit, uitasem totul!
    Am ras apoi cu lacrimi.Cam atat despre razbunarea mea.
    Articolul e grozav!Mi-a placut teribil episodul cu masina si doamna furioasa.

  38. Moaama, cand vad atata sange rece p-aici, mai ca nu-mi mai vine sa ma razbun! :)) Ma razbun naibii gresit si pe cine nu trebuie, intra dupa aia pe blogul asta, citeste arsenalul crud al razbunarii atat de… nice si ma trezesc spanzurat de bara cu meniuri. Sariti sa ma dati jos in timp util daca se intampla?🙂

  39. miscellaneous11

    În ce poză, Dragoș ?😛

  40. Pingback: Ce să-i facem vrăjitoarei celei rele? « Un blog cu năbădăi

  41. Pingback: Vis de petală « Cristian Dima