Tag Archives: iubire

Goodbye 2010, Welcome 2011!

 

Ada mi-a cerut un cuvant. Unul prin care sa rezum un intreg an. Si l-am gasit: eliberare. Un suflet chinuit, prins in capcana unui iubiri devastatoare, incercand zadarnic sa se strecoare printre coloanele  de marmura alba ale durerii. O nefericire cronica care-ti paralizeaza simturile si  ratiunea, iti distruge increderea in tine, iti submineaza pofta de viata, entuziasmul. O dragoste mistuitoare care te arunca fara mila in abisul disperarii.  Dupa doi ani imensi cat o eternitate, in care am experimentat forta distructiva a unei  iubiri fara limite si fara sens, mi-am dat seama ca trebuie sa lupt. Si am fost ajutata sa inving. Obiectivul era clar, fara echivoc, iar pentru atingerea lui eram in stare sa trec si prin foc. Si am trecut… Si am comis greseli pentru a indrepta o alta greseala. Dar este prima oara in viata cand nu regret nimic. Citește în continuare

Anunțuri

Maxima zilei (XV) Summer Love in 2011!?

„Pasiunea este o febra a mintii care ne lasa istoviti.” William Pen

Dupa cum am mai povestit de cel putin zece ori pana acum, pasiunea mea pentru blogging a debutat spectaculos, vijelios si promitator la inceputul anului 2007. In curand se vor implini 4 anisori in online, timp in care am iubit, am plans, am sperat mai mult decat intr-o viata de om. As putea s-o compar cu un foc mistuitor, care incendiaza totul in calea sa, care te subjuga,  te orbeste cu flacara sa impetuoasa, salbatica, chinuitoare, iti cotropeste simturile si vointa, te fascineaza si te macina pana cand te epuizeaza complet si te abandoneaza fara regrete intr-un ocean al desertaciunii si tristetii. Ce mai ramane cand flacara pasiunii s-a stins complet? Scrumul, adica inutilitatea, neputinta, deznadejdea. Si indiferenta pentru ceea ce alta data reprezenta chiar viata ta.

Nu as vrea sa se ajunga atat de departe, dar trebuie luata in calcul si posibilitatea aceasta. Totul a pornit de la intrebarea lui Zuzu in legatura cu planurile de viitor ale blogurilor noastre. Imi primul rand imi doresc ca pasiunea mea pentru blogging sa nu se stinga. Ma gandesc ca nu poate tine la infinit si  ar fi trist ca in locul ei sa se instaleze rutina, dusmanul de temut al tuturor activitatilor noastre, ce ar echivala, in acest caz, cu moartea blogului.

Am mai spus si cu alte ocazii, mai presus de orice pentru mine bloggingul inseamna Citește în continuare

2010, bun sau rau?

Zapada pe carari de munte, seri romantice langa semineu, sfinte sarbatori cu mosi darnici si buni, indelung asteptati, cadouri sub brad, petreceri zgomotoase cu artificii si dorinte fierbinti, mese copioase garnisite cu mult umor si buna dispozitie. Decembrie inseamna toate astea si ceva in plus: bilantul de sfarsit de an.

E momentul analizelor, evaluarilor si promisunilor, iar  scurgerea inexorabila a timpului devine acum mai evidenta si mai dureroasa ca de obicei. Ultima luna din an nu presupune doar distractie si goana dupa cadouri, euforia si speranta unui nou inceput, ea ne provoaca la Citește în continuare

Poveste de duminica

Cine mai are chef de povesti in plin secol 21? Dar asta nu e o poveste oarecare, ci una adevarata. Iar naratorul sau este o ea.  Nu vroia o iubire banala, ci una totala, neconventionala, devastatoare, unica, incomoda, surprizatoare, absurda. O iubire care s-o conduca prin lumi ascunse, pe taramuri nestiute, printre vise si stele, ceruri cotropite de furtuni si tainice genuni.  S-a nascut in timp, in urma unor interminabile discutii condimentate cu rasete, certuri stupide, glume si sperante. Citește în continuare

„Good” si „Temple Grandin” sau ce facem cu balastul?

Good

Producator: Miriam Segal

Turnat in Budapesta, 2007

Coproductie UK / Germania

 

Actiunea se petrece in Germania anilor ’30.

John Halder (Viggo Mortensen) e un german de treaba.  E veteran de razboi (din primul razboi mondial; nu facuse mare lucru atunci, se inrolase abia in 1918), prietenul lui cel mai bun, Maurice, e psiholog evreu, fost camarad de arme, are o sotie, doi copii, o mama bolnava si e profesor de literatura la universitate. Cum spiritul creator clocoteste in el, scrie o carte. E vorba de iubirea „la limita”: un barbat isi ucide iubita, bolnava de o boala incurabila, pentru ca nu mai suporta s-o vada chinuindu-se. O fictiune. Ce e rau intr-o fictiune neutra? Atâta doar, se intâmpla ca fictiunea sa dea idei dementilor puternici ai zilei, care impart lumea germana in doua categorii mari si late: arienii si ceilalti, posesori ilegali de vieti care nu merita traite. Prin urmare, daca ii eliminam, facem doar marginal un bine pentru noi, pentru ca in esenta facem un bine pentru ei, intrucât ii scapam de un chin. Ca ce altceva poate insemna iubirea aproapelui decât Citește în continuare

Protejat: Rugaminte

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Number 9

Unu. In viziunea lui Pitagora semnifica Divinitatea, Soarele, Barbatul. Pentru ca unu este comun tuturor numerelor, el este adesea vazut ca fiind originea tuturor lucrurilor , reprezentand perfectiunea, absolutul. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu nr.1. Nu prima la scoala, nu sufletul petrecerilor, nu lidera sau sefa la job, ci  numarul unu in inima ta. Sa nu existe alta vreodata. Gandurile, visurile, dorurile tale sa fie cu si despre mine. In versurile tale sa ma canti doar pe mine.  Sa ma lasi sa zbor, sa nu-mi dai voie sa plec. Sa-ti ascult doar eu soaptele, suspinele si sa-ti alin doar eu tristetea. Sa-ti alung temerile si sa-ti inveselesc diminetile reci de toamna. Sa fiu primavara ta eterna, astfel incat in sufletul tau sa nu ajunga niciodata vantul aspru al iernii. In ochii tai mari si negri sa nu se oglindeasca decat chipul meu , iar cheia inimii tale sa fie mereu doar in posesia mea.

Doi.  Este echivalentul Diavolului, al Lunii, al Femeii, intruchipand caracteristile feminine. Poate avea mai multe intelesuri, reprezentand fie parteneriatul si interactiunea cu ceilalti, fie disensiunea si polaritati precum alb si negru, bine si rau, masculin si feminin, stanga si dreapta. Pe mine, numarul doi ma duce instantaneu cu gandul la Yin si Yang, cele  doua  principii complementare, unul simbolizand Citește în continuare

Sa ne cunoastem mai bine!

Raspunsuri Dragos:

1. Cât e ceasul ?

18:46 PM

2. Numele tău este?

Dragos

3.Poreclă:

Bobec

4. Ai tatuaje?

Nu. De ce, ar trebui?

5. Culoarea ochilor?

Caprui

6. Locul în care te-ai născut?

Bucuresti

7. Mâncare favorită?

Ciorba de burta

8. Ai fost vreodată în USA? Citește în continuare

“The last king of Scotland” sau toti ti se par normali pâna nu mai ai ce sa le faci

Titlu: Ultimul rege al Scotiei                                         “The last king of Scotland”, 2006

Autor: Giles Foden                                                      Regia:  Kevin Macdonald

Editura Allfa, 2008                                                     Coproductie SUA/UK;realizat chiar in Uganda

Asa cum am citit intr-un articol de-al lui M11, fraza “am vazut filmul, ce rost mai are sa citesc si cartea” reprezinta o atitudine paguboasa. Prin urmare am citit cartea, dar am vazut si filmul. Cel putin in acest caz, cartea pare mult mai buna, ofera mai multe informatii necesare pentru incadrarea si intelegerea actiunii si ne scuteste de vizionarea unor scene horror. Ca sa nu mai spun ca filmul e asemanator cu romanul doar la modul foarte general.

Pe fondul unor fapte reale (povestirea e plasata in anii ’70, in Uganda,  printre framântarile tribale si in conditiile interventiei diferitilor jucatori externi care voiau sa traga tara ba spre “lagarul socialist” pigmentat cu ceva revolutionarism arab, ba spre “lumea libera”), scriitorul reuseste sa construiasca o foarte interesanta intriga, care cuprinde de toate: iubire, ura, despartiri, jocuri politice facute de incompetenti ai serviciilor secrete britanice, aventuri si palpitatii “fara numar fara numar”, razboi, ceva crime realizate cu sadism profesionist, lovituri de stat si chiar  o operatiune a seviciilor secrete israeliene.  Peste toate insa e extraordinar de bine zugravita personalitatea acestui dictator sângeros care a fost Idi Amin Dada. Pentru rolul macabru jucat cu o perfectiune ingrijoratoare, actorul  Forest Whitaker a primit Oscarul in 2007.

Venit la putere printr-o obisnuita lovitura de stat conform  vremurilor si continentului, Idi pare initial un baiat de baiat. Se bate pe burta cu mai toata lumea, face bai de multime, rânjeste demagog si se da bine pe lânga reprezentantii Occidentului . Poporul e ultraincântat si topaie in ritmuri specific africane. Citește în continuare

Sunday I’m in love

„Vineri seara e cea mai frumoasa zi.. urmata de sambata :mrgreen: .. Duminica deja incepem sa avem depresii ca vine celebrul.. iarasi luni :evil:

Afirmatia de mai sus apartine unui prieten drag al acestui blog, Lusio. Ea m-a inspirat in realizarea acestui articol. Nu fac discriminare intre zilele saptamanii, toate imi plac in mod egal, ziua de luni, guvernata de Luna, este favorabila initierii de noi proiecte si genereaza armonie in relatiile cu parintii(in special cu mama), martea, zi guvernata de Marte, incerc sa ignor cele trei ceasuri rele si sa nu cumpar obiecte taioase, miercurea, zi inchinata de romani zeului si planetei  Mercur, este o zi excelenta pentru comert, calatorii si asimilarea de informatii, joia, guvernata de Marele Benefic este cea mai norocoasa zi din saptamana, fiind ziua increderii, comunicarii, a relationarii in comunitate, dar si a valorificarii tuturor resurselor, talentelor, cunostintelor si a experientei. Vinerea, guvernata de Venus,  considerata cea mai importanta zi din saptamana dupa duminica, este excelenta pentru relatiile sentimentale, Citește în continuare

Vis de femeie

Ce isi doresc femeile?

Un barbat simplu, cu aspect comun:

un banal inel de logodna

o mica petrecere de nunta

o luna de miere intr-un loc nepretentios Citește în continuare

Je t’aime encore

Pentru ca dincolo de nori si furtuna sta timid soarele, pregatit in orice moment sa-si arate surasul jucaus,  sa incalzeasca orice suflet trist si sa lumineze orice existenta searbada, pentru ca tu esti si ai fost raza de speranta din viata mea, pentru ca esti singurul motiv pentru care ma bucur ca traiesc, pentru ca in lipsa iubirii sunt ca si  moarta, pentru ca asteptand clipa reintalnirii simt ca plutesc in al noualea cer, pentru ca in opt ani de zile nu te-ai schimbat catusi de putin, pentru ca iubesc privirea ta, sclipirea din ochii tai atunci cand te uiti la mine, pentru ca te superi din orice si pentru ca imi ierti orice, pentru ca ma supar din orice si iti iert orice, pentru ca suntem incredibil de asemanatori,  pentru ca mereu te intorci la mine, iar eu te accept fara a protesta, pentru ca mi-ai oferit cele mai frumoase momente din viata, pentru ca ma doresti atat de mult, cum niciun alt barbat nu ar putea s-o faca, pentru ca ai rabdare infinita cu cineva mai schimbator decat o zi de primavara, pentru toate noptile daruite, pentru faptul ca noi doi nu suntem romantici si visatori, pentru ca habar nu am ce simtim  cu adevarat unul pentru celalalt, pentru ca nu esti ca toti ceilalti, pentru ca ma respecti, pentru ca intotdeauna m-ai facut sa ma simt speciala, cu mult mai buna decat sunt in realitate, pentru ca numar clipele pana ne vom vedea iar, desi eram sigura ca asta nu se va intampla niciodata, AZI SUNT FERICITA. Citește în continuare

“The Joneses” sau “Cu marketingul am rezolvat-o. Dar iubirea unde e?”


Motto: “Do like Jones”.

_

Prima data am citit sintagma “Do like Jones” in “Nebunul din Brent”. Pe atunci eram copil si mi-a trebuit ceva vreme sa inteleg ca spiritul de turma nu e valabil doar in cazul americanilor. Dar e destul de pregnant la ei. Pe atunci rolul de smecheri care sa te faca sa cumperi tot felul de chestii nefolositoare doar pentru ca asa face si vecinul sau pentru ca, vezi Doamne!, intruchipeaza “the american dream”, le revenea in mod exclusiv barbatilor. Actiunea se desfasura in perioada interbelica. Ehhhh…intre timp a existat un razboi mondial, turnurile gemene au fost construite si darâmate, Basescu a primit un al doilea mandat de presedinte iar acum ne aflam in plina si fierbinte actualitate. Femeile s-au instalat in mod hotarât la “butoane”.

“Unitatea” Jones, sub aspectul unei familii implinite, compusa din barbat, sotie, un adolescent si o adolescenta are misiunea de a-i face pe cei din cartierul luxos in care se stabileste sa cumpere tot felul de produse. Avem de-a face cu un “prosper om de afaceri” (iar când zici asa ceva vizualizezi un individ atletic cu privirea patrunzatoare, nu ca la noi, unul ghebos, cefos, burtos, cu privirea intunecata si tulbure), dupa exemplul caruia vor sa se ia toti vecinii, cu minunata lui sotie, care bate saloanele de infrumusetare si se ocupa de tot felul de chestii si chestioare, cu baiatul carismatic si cu fata disponibila si aproape perfecta, care-si leagana usor funduletul in timp ce face jogging in mod total dezinteresat. “Sefa” imbârligatoare este ea, doamna Jones. Rece, calculata, lucida. Si…cum nici domnisoara nu vrea sa se lase mai prejos, roulurile de sensibilosii familiei revin barbatilor. Juniorul are un motiv in plus, deoarece e oleaca…gay.  Iar supervizorul unitatii este tot o femeie. Avem de-a face, care va sa zica, cu o inversare istorica de imagine. Visatori sunt barbatii, iar femeile sunt “mâna de fier”. Citește în continuare

The song of my soul

In mintea mea e iarna, dar in sufletul meu e o primavara permanenta.” V. Hugo

Care este anotimpul din sufletul vostru?

Plânsul lui Nietzsche

Motto: Unii nu se pot elibera de propriile lor lanturi; cu atât mai putin isi pot ei mântui prietenii.

Trebuie sa fii gata sa te lasi mistuit de propria flacara; cum ai putea renaste daca nu te-ai transformat mai intâi in cenusa?

Asa grait-a Zarathustra

Plânsul lui Nietzsche

Editura Humanitas, 1995

Nu va impacientati, nu va speriati si nu fugiti inca! Nu e vorba de filozofie. E doar o simpla carte de beletristica. Are si dialoguri! As fi vrut sa vorbesc despre ea ceva mai târziu, dar anumite evenimente mai mult sau mai putin personale m-au facut sa scriu despre ea acum. Autorul, Irvin Yalom, este de meserie profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii Stanford.

Cartea se bazeaza pe o intriga inventata, desi personajele sunt reale: intâlnirea dintre Josef Breuer si Friedrich Nietzsche care, conform cartii (dar nu conform realitatii), a dus la nasterea psihoterapiei.

Josef Breuer a fost psiholog pentru putina vreme, el fiind mai degraba diagnostician si cercetator in fiziologia respiratiei si echilibrului.

Actiunea are loc undeva in ultimile luni ale anului 1882, când Nietzsche (cel de dinainte de „Asa grait-a Zarathustra”)  a fost la un pas de sinucidere din cauza unei iubiri neimpartasite, dupa ani de zile de tortura psihica, in urma unei scurte, intense si caste aventuri. Cel putin asa rezulta din scrisorile lui catre Lou Salome, despre care insa nu se stie daca au fost cu adevarat trimise sau au ramas doar in stadiul de ciorna. Lou Salome va ajunge, la rândul ei, psihanalist.

In realitate, inceputurile adevaratei psihanalize pot fi plasate in momentul lansarii cartii „Studii asupra isteriei”, scrisa in colaborare de Freud si Breuer si in care e descris cazul Annei O. (Bertha Pappenheim). „Cazul” a fost un succes, asa cum apare descris in carte. Azi stim ca lucrurile nu au stat intru totul in acest mod, dar  Bertha s-a vindecat si a inceput o cariera in asistenta sociala atât de impresionanta incât, in 1954, Germania de Vest a ales s-o onoreze postum printr-o marca postala.

Cine a fost de fapt Anna O? Pacienta lui Breuer, mult mai tânara, de care psihologul s-a legat atât de mult emotional incât era sa-l coste familia si cariera.  Aceste lucruri le stim din informatiile controversate provenite de la Freud si contrazise de biograful lui Breuer.

Nu are prea mare importanta insa ce e adevarat si ce nu in acest caz. Ce avem noi aici, de fapt? O suita de incurcaturi sentimentale in care sunt prinse unele din cele mai luminate minti ale sfârsitului secolului al XIX-lea. O tânara plina de viata care incearca sa salveze omul pe care ea insasi il bagase in incurcatura. Dar nu oricum. Agnosticul (sa-l numim asa…) Nietzsche e un om special si nu accepta sa fie tratat ca un simplu nebun. Asa ca trebuie intocmita o stratagema….Fermecatoarea Lou Salome ia legatura cu doctorul Josef Breuer si, impreuna, urzesc un plan.

Cine e vânatorul, cine e vânatul? Cine e medicul, cine pacientul? Cine e sanatos, cine e bolnav? Este boala un lucru cu adevarat rau sau poate fi „convertita” intr-un profesor exceptional? O perioada avem impresia ca stim ordinea lucrurilor. Apoi…in timp ce povestea se deruleaza…devenim din ce in ce mai derutati. Un filozof de geniu indragostit lulea de o pustoaica. Un medic evreu cu o reputatie fara pata, familist, vrajit de aceeasi Lou si indragostit de o tânara pacienta, Anna. Apoi…acesti doi suferinzi, Breuer si Nietzsche, incercând sa se ajute reciproc. Singurii care par cu picioarele pe pamânt printre atâtia lunatici sunt Lou Salome si Sigmund Freud. Ei stiu foarte bine ce vor.

O carte bine scrisa, nu foarte usoara, destinata celor care se simt vinovati. Fiti pe pace! Daca asemenea genii au cazut prada disperarii cauzate de iubiri imposibile, sau de legaturi condamnate de cutumele sociale, cine suntem noi sa facem intotdeauna lucrurile cum trebuie? Sa incercam sa nu ne biciuim atunci când se pare ca am gresit. Mintea si sufletul actioneaza dupa legi care nu sunt intelese, dupa cum bine reiese din aceasta carte, nici macar de cei care le studiaza intens.

Autor: Dragos

Maxima zilei(III)

Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de cinică şi naiv de inconştientă care pretinde că este serioasă numai pentru a-şi ascunde mai bine nebunia. Eu, în schimb – nu sunt nebun. Salvador Dali

Liderul incontestabil al miscarii suprarealiste, Salvador Dali s-a nascut in urma cu 106 ani intr-un mic orasel spaniol  situat la 30 de km de Franta, la poalele Pirinieilor.

Fiu al unui prosper notar, si-a petrecut copilaria in Figueres(cunoscut pentru Castell de Sant Ferran din sec. XVIII-lea, cel mai mare din Catalunya si din Europa, dar si datorita rolului important pe care l-a avut in dezvoltarea Sardaniei – dansul national al Cataloniei) si la locuinta da vara a familiei, in satul de pescari Cadaques.

Daca la 6 ani dorea sa ajunga bucatar, un an mai tarziu se credea Napoleon, dar pasiunea pentru pictura incepe sa devina mistuitoare. Incepe sa ia cursuri de desen din 1916, primele sale tablouri fiind influentate de impresionism si de pictura spaniola a secolului al XIX-lea, apoi de futurismul italian, pina in 1920. Trece prin majoritatea curentelor si tehnicilor artistice, iar in cele din urma, dupa ce intra la Academia de Arte Frumoase ‘San Fernando’ din Madrid, isi gaseste propriul sau stil – suprarealist. Isi dezvolta o tehnica aparte, caracteristica intregii sale opere, bazandu-se pe crearea unor extraordinare efecte de iluzie optica si, mult mai tirziu, foloseste tehnici stereografice.

Intre 1939 şi 1948 traieste la New York, unde expozitiile sale obtin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mandrie provocatoare si creeaza teme in care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei si putrefactiei. Se plimba pe strazile New York-ului cu un clopotel, pe care il foloseste pentru a atrage atentia asupra sa – gandul ca ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca saracia si smerenia. Cand acorda interviuri, vorbeste despre sine la persoana a treia, folosind formularea „divinul Dalí” sau pur si simplu „divinul”. Explica in mod savant cum mananca in fiecare dimineata jambon cu dulceata de trandafiri, cum inoata in fiecare zi douazeci de minute, face o siesta de sapte minute, dar marturiseste ca frica de moarte nu il paraseste niciodata. Sustine ca aceasta spaima este, impreuna cu libido-ul, motorul creatiei lui. Pana in ultima perioada a vietii lui, Dali a continuat sa alimenteze pana la extrem faima sa de artist excentric, original pana la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului sau personagiu, orgolios si imprevizibil.

Scandalos este cuvantul perfect pentru a-l descrie pe Dali. Artist extravagant si rege al avangardismului, el si-a lasat cu siguranta amprenta asupra lumii. Geniul suprarealist a transformat abstractul si extraordinarul in bucati  simbolice de aur.

Dali nu a fost doar pictor, ci si om de stiinta, scriitor si actor. A fost in acelasi grup de artisti impreuna cu Picasso si Miro la Paris, insa a reusit sa ii enerveze pe toti si sa ii determine sa il excluda din grupul de suprarealisti. Acest lucru l-a indreptatit sa se considere singurul artist suprarealist. Stilul sau il caracteriza ca fiind rezultatul unei metode paranoico-critice. Adica ceva de genul ideile mele paranoice determinate de inconstient duc la un delir care este rationalizat – criticat – si devine astfel o opera. A folosit tehnicile utilizate de Renastere insa in forme anormale. Creaza astfel picturi largi , de mari dimensiuni, cu multe elemente, irational combinate si deformate intentionat.

Era obsedat de paine, la prima sa calatorie in America a coborat din avion cu o paine pe cap. De altfel, superbul exterior al  cladirii  care adaposteste operele sale este  imbracat in rosu cu decoratiuni in forma de paini lipite pe ziduri si oua mari deasupra – simbolurile fertilitatii. De asemenea, in jurul cladirii si in curtea interioara a acesteia o multime de statuete – niste manechine aurii in diverse pozitii care iti ureaza bine ai venit!

Si-a iubit enorm  sotia,  Gala – pe care i-a furat-o prietenului sau , poetul Paul Eluard –  o regasim in multe din operele sale, ea fiindu-i muza.

„Tu m-ai vindecat de nebunie. Mulţumesc! Vreau să te iubesc! Vreau să fii soţia mea. Simptomele de isterie dispar unul după altul ca prin magie. Pot să îmi stăpânesc râsul, zâmbetul, mimica. Starea mea de sănătate este asemenea unui boboc proaspăt de trandafir.”

„O iubesc pe Gala mai mult decât pe mama mea, mai mult decât pe tatăl meu, mai mult decât pe Picasso şi chiar mai mult decât banii.”

„Într-un moment de genială inspiraţie, am hotărât să mă dedic teoriei cuantice şi am inventat „realismul cuantic”, devenind astfel stăpânul forţei gravitaţiei. Am pictat „Leda atomică” pentru a o preaslăvi pe Gala, zeiţa metafizică, şi am reuşit să creez „spaţiul suspendat”. ”

„Dacă vei juca rolul unui geniu vei deveni unul.”

Asadar, te nasti sau devii un geniu?

Maxima zilei

De-as fi Dumnezeu, m-as face orice afara de om. (E. Cioran)

Hm…in acest caz as fi ales sa fiu o floare

un colt de paradis

un curcubeu

un fruct

o gofra

o apa limpede

un camp vesnic verde

un rasarit de soare

o cladire

un port

sau un oras 😉

Dar poate cel mai mult mi-ar fi placut sa fiu un sentiment.

Despre prietenie

  1. Una dintre cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. (Manzoni)
  2. Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine. (Nicolae Iorga)
  3. Prietenia sfarseste acolo unde incepe neincrederea.
    (Seneca)
  4. Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului. (Nicolae Iorga)
  5. Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete ce se ating fara sa se confunde, doua degete ale aceleiasi maini.  (Victor Hugo)
  6. Prietenia este inchisoarea sufletului de buna voie in trup strain. (Dimitrie Cantemir)
  7. Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri.  (Aristotel)
  8. Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara. ( Gabriel Garcia Marquez)
  9. Disciplina e cel mai bun prieten al omului! (Hector Cuper)
  10. Dusmanii se recruteaza dintre prieteni. (Grigore Moisil)
  11. Sa nu-ti faci prieten din omul care nu ti-e pe potriva. Sa ai legaturi cu cel care te merita si sa-i tii departe pe cei care nu te merita. (Confucius)
  12. Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane. (Octavian Paler)
  13. Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii.( Aristotel)
  14. A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger. (Nichita Stanescu)
  15. Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri gata facute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. ( Antoine de Saint Exupery)
  16. Nu are nicio noima sa cersesti prietenia. ( Antoine de Saint Exupery)
  17. Frecventarea prietenilor sa-ti fie ca o scoala si convorbirea cu ei, invatatura. Fa-ti din prietenul tau un invatator si uneste prin el foloasele instructiei cu placerea conversatiei. (Baltasar Gracian)
  18. Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima. – (Gabriel Garcia Marquez)
  19. Prietenia indoieste bucuriile si injumatateste necazurile. (Francis Bacon)
  20. E mai rusinos sa nu ai incredere intr-un prieten decat sa fii inselat de el. (Arthur Schopenhauer)

L.O.V.E

Ce este dragostea? Exista ea cu adevarat sau e doar o iluzie? Are culoare? E roz, alba, neagra sau pur si simplu transparenta? Si daca ai intalnit-o, te consideri norocos sau ghinionist? E doar un joc sau e cel mai serios lucru din lume? E gresit sa iei dragostea in serios? Dragostea misca muntii din loc sau e vorba  doar de  orgoliul nemasurat, de teama de esec si  de singuratate, de indaratnicie, de patima?

Femeia-eternul mister

Daca ii spui unui barbat ca e greu sa fii femeie nu te crede. Sau te crede, dar nu poate sa recunoasca. Daca ar stii toti barbatii ce inseamna sa fii femeie…dar habar nu au.

Sa fii femeie inseamna sa fii intr-o continua dilema si intr-o continua incercare de a multumi un celalalt care de obicei este foarte greu de multumit, dar mai ales de a te multumi pe tine insati, ceea ce este de-a dreptul imposibil.

Sa te dai fara sa lasi impresia ca te-ai vinde, sa ceri fara sa lasi impresia ca cersesti, sa furi atunci cand stii ca altfel nu ai obtine, sa alungi pentru a nu fi alungata, sa parasesti pentru a nu fi folosita.

Sa fii femeie inseamna sa inveti sa fii aroganta in suferinta, sa stii sa ranesti pentru a iti reaminti ca o poti face, sa te razbuni si sa iti para rau, sa ai dreptate si sa iti para rau de asta pentru ca cele mai teribile temeri ti se adeveresc, sa ai adevarul in mana si sa il bagi in buzunar, sa il ascunzi intr-un sertar mintindu-te ca asa nu o sa mai doara.

Sa fii femeie inseamna sa inveti in mod continuu cum sa te faci iubita si cum sa pastrezi o chestie pe care nici macar nu stii daca ai avut-o vreodata, sa fii rea pentru ca buna ai fi plictisitoare, sa lovesti pentru ca sarutand ai fi luata ca o gratuitate ca pe ceva ce se cuvine stapanit.

Sa fii femeie inseamna sa zambesti frumos cand inima sau sufletul mai au putin si se destrama, sa dai cu fard peste durere si sa o faci carismatica, sa vorbesti si sa asculti cand tu ai prefera sa te faci mica si sa te ascunzi, sa ai puterea de a te intoarce la timp, cat inca mai ai sanse sa fii primita.

Sa fii femeie inseamna sa zambesti sfidator acelor ceasornicului care iti masoara trecerea, sa spargi bariere si prejudecati, sa te prefaci ca nu intelegi arogantele, sa nasti copii care o sa te paraseasca.

Sa fii o doamna, o amanta, o mama, un copil, o fiica, o scorpie, orice este cazul pentru a simti ca esti femeie.

Sa fii femeie inseamna sa ai rabdarea de a strange secunde de-a lungul anilor pentru ca mai taziu sa le rememorezi si sa le retraiesti pentru a te simti cat de cat implinita, sa ai o scuza pentru toti anii in care ai dat si ai dat pana cand tie nu ti-a ramas nimic.

Sa fii femeie inseamna sa gasesti mereu scuze tuturor, mai putin tie, sa saruti buze grabite, sa mangai maini care nu mai au rabdare sa le stranga pe ale tale, sa veghezi un somn care nu mai adaposteste vise in care personajul principal esti tu.

Sa fii femeie inseamna sa ai taria de a accepta ca pentru tine timpul trece mult mai repede, ca tot ceea ce iti ramane este de fapt ceea ce ai fost candva.

Sa fii femeie inseamna sa fi sexy si sa iti placa, sa fii cruda pentru a fi senzuala, sa fii voluptoasa in durere si copilaroasa in ras; puternica, fragila, alintata, ferma, inteleapta, prostuta, usuratica, carismatica, serioasa dupa caz.

La un moment dat insa, toate aceste flashuri se amesteca, toate aceste masti se imprastie si nu mai ai nevoie de ele pentru ca nu te mai ajuta la nimic si nu iti mai folosesc. Iar in acel moment ramai cu tine. Fumezi o tigara, lasi gandul sa aiureze liber si nestingherit si iti dai seama ce obositor e sa fii femeie, ce inutil este sa incerci si sa obtii o imagine pe care ai construit-o cu atata perseverenta. Femeia pe care ai cladit-o se uita la tine si tu nu o mai recunosti. Nu o mai vrei. Pentru un moment, unul scurt nu o mai vrei. Pentru un moment vrei doar sa fii om. Dar momentul trece si stingi tigara grabita.

Nu ai timp de regrete sau de intrebari. Timpul trece, iar inaintea ta se deschide, inevitabil, o viata de femeie…

Interese