Maxima zilei (XV) Summer Love in 2011!?

„Pasiunea este o febra a mintii care ne lasa istoviti.” William Pen

Dupa cum am mai povestit de cel putin zece ori pana acum, pasiunea mea pentru blogging a debutat spectaculos, vijelios si promitator la inceputul anului 2007. In curand se vor implini 4 anisori in online, timp in care am iubit, am plans, am sperat mai mult decat intr-o viata de om. As putea s-o compar cu un foc mistuitor, care incendiaza totul in calea sa, care te subjuga,  te orbeste cu flacara sa impetuoasa, salbatica, chinuitoare, iti cotropeste simturile si vointa, te fascineaza si te macina pana cand te epuizeaza complet si te abandoneaza fara regrete intr-un ocean al desertaciunii si tristetii. Ce mai ramane cand flacara pasiunii s-a stins complet? Scrumul, adica inutilitatea, neputinta, deznadejdea. Si indiferenta pentru ceea ce alta data reprezenta chiar viata ta.

Nu as vrea sa se ajunga atat de departe, dar trebuie luata in calcul si posibilitatea aceasta. Totul a pornit de la intrebarea lui Zuzu in legatura cu planurile de viitor ale blogurilor noastre. Imi primul rand imi doresc ca pasiunea mea pentru blogging sa nu se stinga. Ma gandesc ca nu poate tine la infinit si  ar fi trist ca in locul ei sa se instaleze rutina, dusmanul de temut al tuturor activitatilor noastre, ce ar echivala, in acest caz, cu moartea blogului.

Am mai spus si cu alte ocazii, mai presus de orice pentru mine bloggingul inseamna

Painful Things

Idealista, visatoare, vesnic nemultumita si, implicit,  foarte rar fericita, nu am fost  nicidecum ocolita de cumplitele deceptii sentimentale. Am identificat mai jos cele mai grele si mai dureroase lucruri cu care se confrunta uneori sufletele noastre:

10. Sa stii ca trebuie sa renunti, dar sa nu poti deoarece astepti ca imposibilul sa se produca.

9. Amintirea vremurilor bune de altadata…cand prezentul e searbad, trist si  lipsit de speranta.

8. Dragostea adevarata venita exact la momentul inoportun(nepotrivit).

7. Incercarea disperata de a ascunde ceea ce simti cu adevarat.

6. Intrebarile de genul: ce-ar fi fost daca…

Meteodependenta

Bucuresti, 13 noiembrie, 21 de grade Celsius

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge  sa scriu articole. Dar cum viata e plina de surprize, am fost  pusa in fata faptului implinit si a trebuit sa ma descurc intr-un fel sau altul. Initial am fost reticenta, buimaca, neinspirata, complet debusolata. Pornisem pe un drum despre care nu stiam mai nimic si pe care nu-l dorisem.  La capatului lui, cu putin noroc, ma putea astepta insa  o uriasa recompensa: insusirea de noi informatii, utile pentru viata. Am realizat destul de rapid ca pot  folosi  acest blog cu un scop precis: acela de a invata. Iar procesul este in plina desfasurare…

Desi la prima vedere nu pare tocmai un jurnal, blogul acesta cuprinde toata gama de stari si sentimente care m-au incercat pe parcursul anului 2010. Toate dilemele, nemultumirile si frustrarile mele se regasesc in randurile asternute pe paginile lui virtuale. Eu scriu despre ce simt si despre ce ma pasioneaza la un moment dat. Fiecare articol are povestea lui, are un loc special in sufletul meu, e o bucatica din inima mea, pentru ca nimic nu a fost facut la intamplare, iar daca merg cumva in urma pentru a le reciti, ma incearca o cumplita nostalgie.  Daca iubesc, scriu despre

Autumnal Emotions

Later edit:

Incredibil, dar adevarat, calculatorul meu a inviat din morti. Un simplu sfat de la un amic binevoitor si totul s-a rezolvat. 🙂 O curiozitate, care este relatia voastra cu calculatorul din dotare, la cine apelati cand se defecteaza ceva la el, la propriile cunostinte in domeniu sau la prieteni, specialisti etc? Cum reactionati cand constatati ca al vostru calculator nu mai da semne de viata, intrati in panica sau reusiti sa va controlati emotiile?

Inevitabilul s-a produs chiar mai repede decat prevedeam. Melodia  de mai sus ii este dedicata calculatorului meu…mort. Macar am scapat de-o grija. 😦

Dar am si o frumoasa surpriza pentru voi, un articol deosebit, ca de altfel toate scrise de el. Aici.

Maxima zilei (VI)

Prietenia este firul de aur care leagă inima întregii lumi. John Evelyn

De vreo cateva zile o stranie senzatie nu-mi da pace. Exact cand doream sa anunt ca m-am intors din „vacanta”, am constatat cu mare uimire si tristete ca ati plecat voi. Majoritatea blogurilor sunt abandonate, proprietarii au disparut fara urma, iar cele care inca mai functioneaza dau si ele semne de profunda oboseala si dezinteres. Asa va fi pana la sfarsitul verii?? Ma rog, profit de ocazie si declar public: love you guys, really miss you! 😦

P.S.  Pana si colegul de blog  m-a parasit. 😦  😦  😦

Leapsa

Am preluat leapsa  de la  addicted.

1. Când te-ai îndrăgostit ultima oară?

Irelevant.

2. Care sunt sporturile tale preferate şi care dintre ele le practici?

Inotul si tenisul. In trecut imi placeau si patinajul artistic si gimnastica, iar pana ieri ma uitam si comentam fotbal.  In prezent, singurul practicat e inotul.

3. Când ai spus ultima oară ”te iubesc!”şi cui?

Irelevant.

4. Care este melodia care o cânţi sub duş?

Pentru asta iti trebuie o anumita stare sufleteasca care implica buna dispozitie, bucuria de a trai,  speranta, visare. Ceea ce e exclus in cazul meu. Probabil ca se aude totusi o melodie, cea a stropilor de apa ingemanati cu lacrimile mele.

5. Care este culoarea ta favorită?

Depinde de anotimp. Negrul iarna, albul vara.

6. Este vreun lucru pe care ai vrea să-l schimbi la tine? Dacă da, care?

Cam multe. Lipsa norocului, in principal.

7. Care este partea ta preferată a zilei? De ce?

Imi place miezul  zilei pentru ca abia atunci ma trezesc cu adevarat, iar concentratia e maxima.

Merge mai departe la tot blogrollul.