Monthly Archives: Iunie 2010

Fiul Hamasului

Coltul cu recenzii

Motto: „O, profetule, lupta-te impotriva necredinciosilor si a fatarnicilor si fii crunt cu ei, caci locuinta lor e iadul si rau este drumul”


Sura Oprelistii, 66, 9. Coran.

Fiul Hamasului


Autor: Mossab Hassan Yousef impreuna cu Ron Brackin

Grupul Editorial Trei, 2010

Am vazut-o la ultima manifestare Bookfest. Desi organizatorii au incercat sa o promoveze cum s-au priceput mai bine, cu tot titlul ei agresiv si cu tot avertismentul „reality shock”…standul cu pricina nu prea atragea vizitatori. Avem teroristii nostri de zi cu zi, cui ii mai pasa de Orientul Mijlociu?

Din punctul meu de vedere, inainte de a fi o carte de aventuri, calatoria lui Mosab este una spirituala. Se aseamana cumva cu „Alchimistul” lui Coelho. Profit de momentul „off-topic” pe care mi l-am creat pentru a face o precizare care mi se pare necesara. Povestea lui Coelho este copiata dupa o poveste hasidica a rabinului Bunam din Pžysha, numita „Comoara”. Asa. Acum, ca m-am mai racorit, sa trecem mai departe.

Aceasta insa nu e o poveste inventata. Si nu este una furata. Este chiar viata lui Mosab.

S-a nascut in 1978, in Ramallah, iar tatal lui, seicul Hassan Yousef, a fost unul din intemeietorii temutei organizatii Hamas.

Timp de 10 ani, intre 1997 si 2007, Mosab a fost „Printul Verde”, spionul serviciului israelian de securitate interna  Shin Bet. Având in vedere ca era fiul unuia din cei mai importanti lideri palestinieni ai perioadei in care se intâmpla actiunea, Mosab a fost cea mai importanta sursa de spionaj pe care israelienii au avut-o infiltrata la vârful Hamas, a avut acces la intâlnirile organizatiei cu Yasser Arafat si a reusit sa afle informatii de prima mâna despre celulele teroriste care activau in interiorul organizatiei sau chiar in cercurile cele mai inalte ale puterii palestiniene. A salvat sute de vieti israeliene prin faptul ca, bazându-se pe informatiile lui, Shin Bet a reusit sa impiedice (de multe ori in ultimul moment) unele din atacurile sinucigase. Mai presus de toate, Mosab a dovedit o realitate pe care „capetele luminate” care ghideaza politica internationala au refuzat sa o observe cu o indârjire demna de o cauza mai buna: Arafat a ramas, pâna la sfârsitul vietii, un criminal odios si un imbogatit de razboi.

De ce este interesanta aceasta carte, in afara pasajelor demne de un film de spionaj de inalta clasa? Pentru ca Mosab, in urma experientelor prin care a trecut, s-a botezat si s-a convertit la crestinism. Cum de s-a intâmplat? Mi-a fost destul de greu sa inteleg. Dar, cu ajutorul lui Mosab….am facut un efort in plus.

Jihadul….sunt convins ca ati auzit acest cuvânt. Radacina triconsonatica „jhd”, din care s-a dezvoltat si substantivul cu pricina, inseamna, la obârsie, „a fi harnic”, „a face efort”. Iar „juhd”, un alt substantiv derivat din aceeasi radacina, inseamna „efortul pentru atingerea unui scop”. Din acest trunchi initial s-au ramificat noi intelesuri, printre care si „actiunea credinciosului (musulman) pentru a-si dovedi credinta”. Dupa care… totul a luat-o razna.

In Coran radacina „jhd” apare de 35 de ori, de 22 de ori la modul general, de 3 ori la modul spiritual si de 10 ori la modul razboinic.

Cam in acest mediu a fost crescut Mosab. A invatat sa urasca, i s-a tot repetat ca evreii sunt raul absolut, care le-au furat pamânturile. Evreii mereu inarmati, mereu mai curati, mai organizati si mai evoluati.

Din cauza unei prostii (a vrut sa procure in mod ilegal niste arme) Mosab a intrat la inchisoare si acolo l-a cunoscut pe viitorul lui contact din Shin Bet. Dar a mai cunoscut ceva: adevarata faţă a Hamas, pe care n-o stia.

Chiar daca initial Mosab a acceptat colaborarea cu gândul ferm de a se razbuna, intr-o buna zi, pe israelieni, intentiile lui se topesc atunci când incepe sa-si dea seama ca tot ce stia el despre evrei este eronat. Lumea lui interioara se clatina.

Cum evreii stiu de multa vreme un lucru, si anume ca nu se poate face treaba cu analfabetii, prima lor grija a fost ca Mosab sa-si termine studiile liceale si sa mearga la facultate (studiile fusesera intrerupte din cauza detentiei). Israelienii cunosteau araba (care e limba oficiala in Israel), cunosteau foarte multe despre cultura araba si se aratau prietenosi. N-au incercat sa-l dreseze sa infaptuiasca lucruri rele: i-au spus ca trebuie sa aibe o conduita ireprosabila, sa nu comita adulter (cel putin pe perioada colaborarii) si…sa se tina de carte. Asa ca, dupa absolvirea liceului, s-a inscris la Al-Quds Open University.

O intâmplare ciudata sadeste in el germenele care ulterior avea sa duca la convertire. Trecând pe lânga Poarta Damascului se intâlneste cu cineva care-l invita sa ia parte la un grup de studiu crestin. Si, cum invatase deja multe lucruri noi despre „necredinciosii” israelieni, se hotaraste sa-i cunoasca si pe crestini. Si asa descopera Predica de pe Munte. Apoi…”iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei care va blestema, faceti bine celor care va urasc si rugati-va pentru cei care va insulta si va prigonesc” (Matei, 5:44). Era mesajul pe care Mosab il cautase toata viata. Incercase mereu sa-si caute „vrajmasii” in afara Islamului, in afara Palestinei, in afara Hamasului. Dar „vrajmasii”…nu pot fi definiti intotdeauna in termeni de religie, nationalitate sau culoare. „Vrajmasul” este lacomia, mândria, ticalosia care traieste in noi. O lectie pe care Mosab a inteles-o mai bine decât foarte multi dintre crestini.

Eu nu cred ca e nevoie sa te convertesti pentru a fi tolerant. Poti fi un om bun, intelegator, in orice religie. Exista musulmani care fac eforturi in aceasta directie. Din nefericire, glasul lor e acoperit de trupele de zgomote care propovaduiesc intoleranta, terorismul, fanatismul si „vor totul”. Ori asta nu se poate. Israelul si Palestina impart o suprafata de cam 20.000 kmp si nu exista alternativa. Vor trebui sa se inteleaga. In asta au si constat de fapt esecurile repetate, pentru ca au existat doar compromisuri cu parfum de santaj, niciodata intelegeri acceptate de ambele parti.

Evreii au inteles ca ceva nu e in regula si au indraznit chiar sa modifice textele sfinte, subliniind ca Legea Talionului e mai degraba aparenta decât efectiva  (Baba Kama, 83b-84a – Talmudul Babilonian). De asemenea, crestinii au inteles si ei (cam târziu, desi aici lucrurile ar fi trebuit sa fie mai simple, intrucât intregul mesaj al lui Isus este despre iubire) ca nu pot fi condamnati toti evreii pentru uciderea lui Isus, ci doar cei care au participat la desfasurarea evenimentelor de atunci (Documentul Nostra Aetate 4, adoptat la Conciliul Vatican 2 de catre papa Paul VI in data de 28.10.1965). Mai mult de atât nu se putea, e concesia maxima. Daca ar fi mers mai departe ar fi insemnat sa declare ca mincionoase Evangheliile oficiale. Evreii si crestinii au inteles ca nimic durabil nu se poate cladi pe ura. E cazul s-o priceapa si musulmanii, in special palestinienii.

Si nu numai ei. Ci toti cei care au impresia ca raul e doar in afara lor.

Aviz amatorilor!


Autor: Dragos

Anunțuri

De ce Summer – un nou inceput

Pentru ca este anotimpul meu preferat, desi nascuta in mijlocul iernii, dintotdeauna am avut o slabiciune pentru vara cea calda, verde,  plina de aventura si mistere. Pentru ca cele mai frumoase amintiri sunt legate de vara, pentru ca imi este mereu dor de campurile de maci rubinii, pentru ca vara ma simt ca o copila, libera, fara griji, pentru ca vara incep cele mai frumoase povesti de dragoste, pentru ca valurile marii sunt mai prietenoase vara, chemandu-te sa te pierzi in racoarea si spuma lor sidefie, si doar vara nisipul incins iti frige talpile, iar scoicile te ademenesc sa le culegi si sa ti le prinzi in siraguri drept talismane. Pentru ca vara fructele sunt mai dulci, ciresile mai coapte si pepenii mai rosii, frappe-ul e mai rece si mai imbietor ca niciodata, terasele sunt pline de viata pana tarziu in noapte, prietenii mai buni si mai calzi. Pentru ca miresmele verii sunt unice, irepetabile, iar culorile  ei magice. Pentru ca oricat ai incerca sa gasesti motive pentru a declara iarna, toamna sau primavara pe gustul tau, nimic nu se va putea compara vreodata cu anotimpul iubirii: vara.

De azi inainte voi posta sub acest nick: Summer.

Si blogul are de azi un nou nume: Summerwine forever. Summer – eu, Wine – pentru ca asa i-a placut lui Dragos. Initial ma gandisem la Summertime, dar cum blogul ii apartine si lui Dragos… asa se cuvine, in plus e si mai haios. 🙂

Bun venit pe Summerwine Forever!

The Song of Vuvuzela

Azi nu am chef de nimic  👿  , va las sa suflati in vuvuzela. 😛

Un articol de Dragos FRD  :mrgreen: – expert in pamflete

Aventurile Nicei prin blogosfera

Inca o leapsa buclucasa. De data asta de la Madalina.

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai?

Am descoperit ca-mi plac ploile de vara. As vrea sa vad rasaritul pe o plaja din Hawaii, sa ma plimb cu felucca pe Nil si sa inot printre coralii si pestisorii viu colorati din Marea Rosie.

2. Ai porecle? Care?

Nu am. Acum se poarta nick-urile.  😛

3. O melodie trista, una perfecta şi 3 care îti plac muuult

Melodie trista:

Melodie perfecta:

O melodie care-mi place:

:

4. Ai animal de casa? Care?

Intotdeauna mi-am dorit unu’ din asta mic, dragalas, care pare o jucarioara. Periculos catel. 😛

5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?

Aventurile Nicei prin blogosfera. :)) Ar face furori. Acum mai imi trebuie un buget pe masura  si un regizor. Se ofera cineva?

6. Primul citat care iti vine în minte. Nu trisa, fara Google!

„Viata e prea scurta s-o irosim cu regrete”. E tare ca mi-a venit tocmai asta in minte,  nu ma caracterizeaza deloc.  🙂   😦

7. Desenul animat preferat din copilarie.

Simbad Marinarul, Aladin si lampa fermecata.

8. Iti place înghetata?

Cu conditia sa fie de ciocolata.

9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?

Ambra.

10. Zi-mi un banc!

Nu-mi plac bancurile si nici  cei care invata bancuri. Apreciez foarte mult spontaneitatea.

Merge mai departe la: Dragos FRD, Andreea Calin, Nora, Alexandra, Black Angel, DianaEmma, Happygirls, Chocolatfollie, Adakiss, Un nou sens, Orry, Danny, Iulia Mihai.

I feel good

Sunt intr-o binemeritata vacanta de blogging, ma simt excelent si, sincer, ma bate gandul sa renunt definitiv la aceasta activitate ce creeaza o dependenta bolnavicioasa. Visez cu ochii deschisi la recuperarea independentei mele de odinioara, cand nu auzisem de bloguri, iar pe net intram o ora pe saptamana sa-mi verific mailurile. Ce vremuri…ce viata!!! 😦

Totul a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos raboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator,  urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii dinamovisti, rapidisti, ceferisti, din care am iesit de multe ori sifonata, dar distractia a fost de fiecare data la cote maxime. Mai ales ca semnam  cu nick neutru, nimeni nu stia ca in spatele acestuia se afla o fata. Nopti nedormite la calculator, tone de cafele dimineata pentru a putea face fata la job, si iata cum o alta dependenta se prefigura la orizont: cofeina.

Trei ani de zile…

Azi imi sunt straine toate: si fotbalul, si fostii aliati sau adversari, si certurile, ura,conflictele, si acele bloguri. Il am pe al meu si vreau sa renunt la el. Intr-un fel, simt ca si acest blog face parte din trecut. Un trecut la care ma uit senina si caruia nu-i port resentimente.

Should I do that? Can I do that? Time will tell…

Voi cand v-ati apucat de blogging? Si poate mai important, de ce ati facut-o? V-ati gandit vreodata sa abandonati? Sunteti dependenti de blogul vostru?

Nu obisnuiesc sa fac asa ceva, e prima data cand procedez astfel, dar am gasit cateva articole minunate pe care vreau sa vi le recomand si voua. Le gasiti aici, aici si aici.  Demult nu am citit un articol atat de frumos si sensibil  precum cel al DianeiEmma.

Mersul pe carbuni aprinsi

Motto:  Reporter: „How did you find America, John?”

John: „Turn left at Greenland”

Un articol „3 in 1”

  1. Explicatia motto-ului.

Dialogul cu pricina l-am auzit pentru prima data reprodus de Florian Pittis la „Poezia muzicii tinere”, in urma cu multi ani. Când componentii grupului Beatles au ajuns prima data in America, in 1964, au fost perceputi de reporterii locali ca niste pustani si, intr-un acces paternalist, reporterii cu pricina au simtit nevoia sa ii mângâie usor pe crestet (cum ar veni) si sa le puna intrebari tâmpite. Numai ca nu stiau cu cine au de-a face….Si ceilalti (Paul, Ringo, George) au dat raspunsuri ironice, dar ne indepartam de subiect. Raspunsul din motto apartine lui John Lennon si pentru mine are doua semnificatii. Prima e apropiata de sintagma „oul lui Columb” si inseamna sa faci un lucru pe care oricine il poate face, dar exista un numar infim de oameni carora le trece prin cap asa ceva. Sau care au curaj pentru asa ceva. Iar a doua – cum sa dai un raspuns ironic, scurt si spumos unei intrebari care se vrea smechera. In cazul acestui articol ne vom ocupa de prima semnificatie – „just do it”.

2. Preambul

Acum ceva vreme eram la un party in casa unei prietene, Ofelia. Motivul teoretic era ziua sotului ei, dar la Ofelia nu era nevoie de motive; tot timpul era câte un party, mereu avea tot felul de prieteni in jurul ei. La un moment dat se deschide usa si apare un grup mai aparte: 3 baieti si o fata. Era vara. Fata era blonda, imbracata in niste pantaloni strâmti albi (cred ca de in) si o bluza alba. Purta sandale. Iar ochii….multa vreme mi-a fost greu sa-i uit, desi atunci i-am vazut prima si ultima data. Un cenusiu-albastru metalic, de obersturmbannführer  SS. Efectiv simteai ca-ti ard retina daca-i priveai in mod direct, ba chiar iti aparea din senin un gust metalic. S-au asezat discret intr-un colt si au inceput sa povesteasca de-ale lor. La un moment dat, intâmplator, m-am asezat lânga ei. Grupul dadea dovada de o coeziune interna foarte puternica, dar de nedefinit. Nimeni nu parea sa aiba in mod clar vreo legatura diferita, intre ei domnea o buna intelegere omogena si ingrozitor de nefireasca. Iar fata…fata nu parea sa apartina vreunuia din ei in mod cert. Era una de-a lor si o tratau ca atare. Erau practicanti de sporturi pe care le-am putea cataloga ciudate, faceau parasutism, diving….nu e asa simplu. Si n-o faceau din când in când, asta era modul lor de viata. Ea era singura dintre ei care mai avea o experienta in plus la activ: mersese cu picioarele goale pe carbuni incinsi. Firma la care lucra pregatise un fel de team building care includea si aceasta proba iar ea, impreuna cu foarte putini colegi, se oferisera sa faca acest act de curaj. Restul colegilor, oripilati, n-au facut altceva decât sa priveasca de la minimum 10 metri distanta. Instantaneu m-am uitat la picioarele ei. Imi era cu neputinta sa cred ca niste picioare atât de mici, delicate si perfecte, cu unghiile pictate de natura intr-un roz atât de copilaresc, au putut fi supuse unui asemenea supliciu fara nicio urma vizibila. La un moment dat a inceput un blues. Reusind sa-mi depasesc timiditatea, am invitat-o la dans. A acceptat. Nicio tensiune. Se misca perfect. Am intrebat-o daca e adevarat ce a povestit, daca a mers pe carbuni aprinsi. Da, desigur, dar nu e nicio filozofie, „just do it”. Bine, dar…a facut vreo pregatire psihologica inainte? A alergat pe carbuni sau s-a deplasat lent? Erau chiar incandescenti carbunii? Uite ce, mi-a spus, in felul asta n-ai sa reusesti niciodata. Pui prea multe intrebari. Evident, observatia cu pricina mi-a turnat plumb in picioare. Vezi ca nu esti pe ritm, m-a taxat la un moment dat, ceea ce m-a derutat si mai mult; nici nu stiam ca trebuie sa am un ritm, era un blues! Sau nu era blues?!?!? Am asteptat finalul izbavitor cu o dorinta mai mare decât a unui boxer in corzi.

La fel de nebagat in seama cum venise, grupul a plecat dupa putina vreme. Am intrebat-o pe Ofelia cine sunt. A!, niste prieteni de-ai mei. Niste ciudati, stii cum sunt toti prietenii mei…Stiam. Ca doar si eu eram un prieten de-al Ofeliei….

Vremea a trecut. La un moment dat insa mi-am amintit de ideea cu carbunii aprinsi. Am intrebat-o pe Ofelia pe unde mai sunt prietenii ei. Nu puteau fi contactati. Faceau alpinism pe undeva prin Africa….Dupa inca o perioada, toate contactele disparusera. Nu mai puteau fi gasiti.

3. Si ca sa fim totusi on-topic,

Ei bine, pâna in acest moment n-am reusit sa merg pe carbuni aprinsi. Dar am incercat sa contactez persoane care au facut-o si n-am reusit nici asta. Parca au intrat cu totii in pamânt.

Intr-un articol precedent imi manifestasem incântarea pe care am avut-o atunci când am observat ca, interesat fiind de un subiect, Universul „comploteaza” sa-ti aduca informatiile.

Nu si de data asta.

Omul se naste de la mama natura cu doua frici, mari si late: frica de inaltime si frica de zgomot. Celelalte frici, printre care si frica de foc, sunt induse fie prin experienta directa, fie prin mesajele repetate ale parintilor care reusesc sa-ti patrunda in subconstient. Dar in majoritatea covârsitoare a cazurilor e vorba de experienta directa, pentru ca imi e greu sa cred ca exista vreo persoana care sa nu se fi ars intr-un mod mai mult sau mai putin neplacut.

Cu toate ca fricile initiale „se vindeca” destul de repede (mai putin cazurile relativ patologice), una din cele mai acerbe frici ramâne cea legata de foc. Si totusi exista oameni care forteaza limitele si in acest caz. De la incercari (sa le zicem) soft precum cele de la team-building, pâna la experienta „hard” a calugarului budist Thich Quang, anumiti indivizi vor sa demonstreze ca si aceasta frica poate fi invinsa. Ce-i impinge oare sa faca acest lucru (evident, vorbim aici de experiente autoimpuse)? Si cum se explica ceea ce se intâmpla atunci când mergi pe carbuni incinsi? E vorba de mult laudata si neinteleasa „gândire pozitiva” sau e vorba de o explicatie 100% stiintifica? De ce unii din „temerari” se ard si altii nu? E ceva care are legatura cu modul de gândire sau exista o explicatie de natura fizica?

Trebuie sa mentionez ca n-am gasit o opinie „asa si-asa”. Taberele ori se ignora reciproc, ori se persifleaza.

Sa dam cuvântul unora din cei care au studiat problema. Si incercam sa luam exemple din ambele parti, pentru o mai justa judecata.

In „Biologia credintei”, Bruce Lipton e convins: energia gândurilor sta la baza faptului ca poti merge pe carbuni incinsi fara sa te arzi. „Gândurile – energia mintii – influenteaza direct modul in care creierul fizic controleaza fiziologia corpului”. Cei care isi directioneaza gândurile in mod corect nu se ard, iar „ezitantii’ se ard. Bruce da si un citat relevant din Henry Ford: „Daca crezi ca poti, sau daca crezi ca nu poti….ai dreptate”.

Intreaga carte a lui Bruce, perfect argumentata in mod logic, converge catre suprematia energiei (deci a gândului) asupra materiei (deci a corpului). Mecanismele de semnalizare energetica – zice el – sunt de o suta de ori mai eficiente in transmiterea informatiei din mediu decât semnalele fizice, cum ar fi neurotransmitatorii.  In plus…daca stii cum sa gândesti, atunci se formeaza un strat energetic protector intre corp si mediu care te fereste de riscul arsurilor.

Bruce Lipton nu vorbeste din proprie experienta in legatura cu mersul pe carbuni incinsi, ci din a altora.

„Aiureli!”, sare Michael Shermer din „De ce cred oamenii in bazaconii”. Gândurile n-au nicio treaba, e vorba de un fenomen pur fizic si destul de simplu (am observat in mai multe rânduri asta, se tot accentueaza faptul ca toate explicatiile sunt „simple”, pentru a lua cât mai mult in derâdere „adversarul”, pe principiul „pai astia nu sunt in stare nici macar sa inteleaga chestii elementare, ce pretentii sa mai avem de la ei?”). In seara zilei de 16 mai 1996 el chiar a facut-o, a calcat cu picioarele goale pe carbuni incinsi in cadrul unei emisiuni. Inainte de asta primise insa asigurari de la Bernard Leikind, specialist in fizica plasmei (care si el a mers cu picioarele goale pe carbuni incinsi) ca nu are ce sa i se intâmple, chiar daca temperatura in mijlocul carbunilor e de 400 de grade Celsius (dar se poate ajunge si la 1.000 grade Celsius). De ce? Carbunii au o conductivitate termica relativ scazuta si, daca parcurgi distanta suficient de repede (el a parcurs-o in 3 secunde), nu patesti nimic. De când incepi si pâna la final trebuie sa fii in permanenta miscare. E ca si in cazul unei prajituri in forma de metal abia scoasa din cuptor – daca atingi prajitura, care are conductivitate scazuta, nu te arzi; daca atingi forma de metal insa….

O alta explicatie stiintifica are la baza stratul izolator dintre corp si carbune produs de efectul Leidenfrost (mai multe aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Leidenfrost_effect). Apoi, trebuie avut grija cum e facut „patul de carbuni”. In principiu, inainte de experiment, carbunii sunt acoperiti cu cenusa (iar cenusa e un izolator termic). In plus, carbunii au forma neregulata, contactul cu talpa facându-se pe o suprafata mica.

Deci Michael a facut-o fara sa psalmodieze, fara sa mediteze si fara alte chestii de genul acesta intrucât, zice el si o tot repeta, mersul pe carbuni incinsi n-are legatura cu puterea mintii.

„Just do it”

DAR – ma intreb si va intreb – faptul ca reusesti sa depasesti o asemenea bariera psihologica si risti sa-ti infrunti una din cele mai grozave temeri, nu e suficient sa se numeasca „gândire pozitiva”? Adica de ce trebuie persiflat un asemenea act de vointa doar pentru ca poate fi explicat, eventual, prin „fizica simpla”? De ce trebuie ironizat cineva doar pentru ca abordeaza aceeasi problema pe alta cale? Ce a facut Bernard cu Michael nu e tot un fel de „pregatire psihologica”, asa cum fac instructorii cu elevii lor atunci când le vorbesc de puterea gândirii pozitive? Ar mai fi mers Michael pe carbuni incinsi daca Bernard nu i-ar fi explicat „pe limba lui” cum stau lucrurile? Ma indoiesc!

Sa-l lasam pe Michael Shermer sa ne explice el cum e cu fachirii si team-building-urile. O experienta insa ca a lui Thich Quang n-are cum s-o explice prin niciun fel de fizica, fie ea simpla sau complicata.

0 Concluzii

Dupa cum vedeti, acest articol e compus din mai multe parti, astfel incât sa vorbiti on-topic aproape indiferent de subiect. Despre muzica. Despre petreceri. Despre sporturi extreme. Adica despre orice sport, având in vedere ca, in lumea de azi, trecerea pe zebra, pe verde, a ajuns un fel de sport extrem. Sau….puteti sa alegeti sa nu vorbiti deloc.

Dar mi-ar placea sa stiu daca a existat in viata voastra un anume eveniment care v-a marcat. Ceva ce erati convinsi ca nu puteti face si pâna la urma ati facut.

Fire Walk with Me (Questions In a World of Blue)

Autor: Dragos

Relationships in the Workplace

Vi s-a intamplat vreodata sa va indragostiti de un coleg  la locul de munca? Considerati  ca o astfel de relatie are sanse  mai mari  de reusita decat una cu o persoana care nu lucreaza in aceeasi companie cu voi? Cat de indicat este sa combinam viata privata cu cea profesionala? Exista cupluri formate prin intermediul job-ului, dar si cupluri care s-au despartit tocmai din cauza lui.  Unele companii interzic categoric relatiile personale intre angajati , iar altele ii incurajeaza pe acestia sa-si  aduca partenerul sa lucreze in respectiva companie. Se spune ca  iubirea inseamna sa stii sa pastrezi distanta necesara: nici prea aproape, ca sa nu sufoci, nici prea departe, ca sa nu pierzi. Daca cei doi isi petrec toata ziua impreuna, atat la serviciu, cat si in oras sau acasa,  nu intervin in mod automat monotonia,  conflictele, eventualele sentimente de concurenta, tensiunile nedorite?  Acum depinde si de natura muncii prestate, de personalitatea si nevoia de libertate a celor doi. Prin prisma meseriei mele, dar mai ales a necesitatii imperioase de a fi cu persoana iubita cat mai mult timp, am considerat ca o relatie cu un coleg ma avantajeaza. In prima zi de munca din viata mea, mergand sa investighez  sediul  institutiei unde urma sa lucrez , privirea mi-a fost atrasa de un barbat superb, si el tot proaspat absolvent, la fel de speriat ca si mine de ceea ce presupunea meseria aleasa. A fost dragoste la prima vedere, doar din partea mea, caci el nu m-a vazut atunci, iar a doua zi, hotarata sa-l cuceresc, am imbracat cea mai sexy tinuta posibila si am facut in asa fel incat am  ramas singura cu el pentru a ne putea cunoaste. Tanarul a „muscat momeala”, chiar in acea zi mi-a propus sa mergem impreuna la un suc si in acest fel s-a legat o idila de-un an.  Intotdeauna am preferat colegii barbati, mereu atenti, simpatici si foarte amuzanti, femeile in schimb parand  un pic  malitioase si invidioase. In aceste conditii era firesc  sa  caut mai mult compania barbatilor si sa ma inteleg mai bine cu acestia.

Mai nou, zodiile ne spun cum iti poti da seama daca colegul tau de munca ar putea fi partenerul ideal pentru tine.  Tot cu ajutorul lor putem descoperi care sunt nativii care joaca corect si avanseaza cu ajutorul muncii si care sunt cei care se folosesc de sex pentru a dobandi anumite avantaje. Asadar:

Berbec

Acest semn ar putea fi atras chiar de persoana despre care afirma ca nu o sufera la serviciu! Iar cel mai bun fel in care cei doi se pot apropia este o petrecere la locul de munca, prilej pentru nativii din Berbec de a-si scoate la iveala latura competitiva! Astrologii avertizeaza ca Berbecii sunt genul de persoane care spun toate secretele de la munca, odata cuceriti.

E bine sa retii, daca te indragostesti de un Berbec la munca, ca nu isi va mai da interesul sa te cucereasca dupa ce e convins de sentimentele tale. Asa ca, daca iti doresti o relatie de lunga durata, nu uita sa ii trimiti mereu provocari!

Taur

Sunt, de cele mai multe ori, printre cei care „aduc” bani in firma si se spune ca poti observa usor barbatii eleganti din aceasta zodie. Si femeile acestei zodii sunt extrem de cochete si prefera sa poarte lenjerie intima asortata si provocatoare! Sunt genul de persoane versatile, de tipul „doamna/domn in societate si amant/a in dormitor”.

Nativilor din aceasta zodie le place sa lucreze alaturi de partenerii lor!

Gemeni

Sunt persoane jucause si carora le place sa se simta bine la munca!

Le place foarte mult sa calatoreasca si exista tentatia ca ei sa calce stramb atunci cand se afla departe, in calatorii de afaceri, pentru ca reactioneaza foarte rapid la stimuli si pentru ca tot ce e nou li se pare cu atat mai atragator! Ce ar trebui sa faci pentru a-l tine aproape? Nu neaparat sa-l controlezi -e si greu de facut asta cu un Geaman- ci sa ii mentii interesul, chiar si la distanta!

Rac

Pentru nativii din acest semn joaca un rol foarte important imaginatia si s-ar putea lasa destul de usor sedusi de o conversatie inteligenta la un pranz de afaceri, mai ales daca au consumat si alcool.

Daca ai fost vrajit de un nativ al acestei zodii trebuie sa stii ca asteapta de la tine sa te gadili ego-ul si ca au nevoie de multa afectiune si de noi si noi dovezi de dragoste.

Leu

Semnul celor nascuti pentru a conduce, Leul isi doreste sa domine in toate ipostazele: in pat, la birou sau in oricare alt loc. E bine sa retii, daca te intereseaza o aventura cu un coleg de serviciu din aceasta zodie, ca nu o vei putea lasa la simplul stadiu de aventura si sa te astepti sa redeveniti simpli colegi, pentru ca nativii din Lei nu gestioneaza in acest fel astfel de situatii. In plus, sexul ar putea reprezenta un simplu act pentru ei, mai ales daca nu sunt atrasi din toate punctele de vedere, ci doar fizic.

Fecioara

Atrasi intotdeauna de invingatori, acestui semn ii repugna oamenii lipsiti de vointa si pe cei care ii fac sa isi piarda timpul. Sunt persoane foarte practice si iti vor parea foarte devotati muncii lor, cel putin pana in momentul in care va veni vorba despre sex, moment in care vei descoperi ca pun cel putin la fel de multa pasiune si in ceea ce priveste acest domeniu!

Balanta
Acestui semn ii place sa flirteze si, pentru ca isi doreste foarte mult sa fie placut/a, va face acest lucru cu mai toata lumea. Daca ai pus ochii pe o astfel de persoana la locul tau de munca exista toate sansele ca si cei/cele din jurul sa creada ca sunt persoanele speciale de pe lista lunga a flirturilor nativului din Balanta, asa ca nu vei fi deconspirat/a. Inca un pont: nativii din Balanta apreciaza discretia!

Scorpion

E dificil sa iti dai seama care sunt cu adevarat lucrurile pe care o persoana din aceasta zodie le apreciaza la un eventual partener. Misteriosi si destul de tacuti in legatura cu viata lor personala, aceasta zodie e incantata sa aiba o relatie secreta. Iar in cazul in care te gandesti daca sa faci publica aceasta relatie ar trebui sa stii ca nu se vor bucura!

Sagetator

Nativii acestui semn sunt extrem de loiali, dar „gusta” si flirtul cu alte persoane, pe care nu se decid –de cele mai multe ori- sa il continue. Se concentreaza mai mult asupra muncii decat asupra unei posibile relatii  amoroase la birou.

Sunt atrasi, de cele mai multe ori, intelectual de alte persoane la locul de munca, asa ca nu te preocupa de colega tanara si fasneata, ci mai mult de una dintre egalele lui care il intrece in pricepere la ceea ce face!

Capricorn

Sunt atrasi de oamenii care le ofera ocazia de a le fi mentori si, in general, de persoanele noi din colectiv, pe care isi doresc sa le invete si, in acelasi timp, sa le demonstreze cat sunt ei de extraordinari! Aceasta zodie e dispusa sa aiba aventuri la locul de munca indiferent daca persoana aleasa este un subaltern sau un superior.

Varsator

Acestor nativi le plac oamenii pe care ii pot admira si care se fac remarcati in ochii lor. Va trece o perioada buna de timp inainte sa te convingi de afectiunea lor, pentru ca apreciaza independenta! Un mic pont: acesti nativi nu reactioneaza bine la critica!

Pesti

Nativii Pesti sunt atrasi de oamenii cu care se afla in competitie directa, asa ca nimic nu le va parea mai firesc decat o relatie cu o persoana alaturi de care lucreaza! Ii poti cuceri usor facand planuri marete pentru un viitor comun, dar e bine sa stii ca se indragostesc destul de greu.

sursa aici

Ma surprinde descrierea facuta zodie mele, eu ii stiam pe capricorni  persoane serioase ,  de o integritate si moralitate ireprosabila. Se pare ca lucrurile nu stau chiar asa. Aventuri la locul de munca nu am avut, iar de intretinut relatii sexuale pentru a promova-nu a fost cazul, nu sunt genul si nici nu mi s-a dat ocazia, iar in jobul meu sunt excluse asemenea practici. Nu-mi doresc nici sa avansez si nici sa obtin anumite avantaje altfel decat prin forte proprii.

Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!

Am preluat de la Alexandra o lepsuta despre principii de viata. Kind of funny, as aprecia pe moment, de vreme ce singura deviza dupa care-mi ghidez viata e „fac ce vreau, dar stiu ce fac”. :mrgreen:   Totusi, hai sa incercam un fel de clasament al celor 10 principii sanatoase de viata pe care eu le imbratisez si urmez cu strictete. 😛

1. Be open-minded, modest and don’t judge anyone!

2. Nu cere un lucru pe care  nu-l poti oferi.

3. Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te, daca vrei sa fii fericit o viata, iarta!

4. Lupta intotdeauna corect.

5. Daca cred in Dumnezeu si nu exista nu pierd nimic, in schimb daca nu cred si EL exista, atunci am pierdut totul.

6. E in zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte.

7. Nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina, uneori trebuie sa o rupem.

8. Zambeste. Ca replica la momentele in care esecurile ti se vor parea insurmontabile, goneste tensiunea si ingrijorarea excesiva prin ras, eliberandu-ti astfel mintea si gandeste clar solutia optima. Nu te lua niciodata prea in serios.

9. Fiecare zi e un dar special de la Dumnezeu si cu toate ca viata poate sa nu fie intotdeauna dreapta, nu trebuie sa permitem durerii si obstacolelor sa ne otraveasca atitudinea, planurile si viitorul. Nu vei avea castig de cauza atat timp cat esti imbracat cu haina urata a compatimirii de sine. Nu fa asta niciodata, intotdeauna exista o cale mai buna, ai grija s-o descoperi!

10. Vei avea parte de un lucru atunci cand vei crede in el.

Principiul meu absolut de viata este chiar  titlul articolului.

Iar in final 10 lectii pentru a trai experienta umana
de Cherie Carter-Scott

Regula nr. 1 : Vei primi un corp

Chiar daca iti iubesti corpul sau nu, este al tau pentru toata viata, asa ca accepta-l.
Ceea ce conteaza este inauntrul tau.

Regula nr. 2 : Vei primi lectii

Viata reprezinta o experienta continua de invatare, fiecare zi aducand oportunitati de a invata mai mult. Invatarea acestor lectii reprezinta cheia catre descoperirea si implinirea propriei tale vieti.

Regula nr. 3 : Nu exista greseli, exista doar lectii

Evolutia ta catre intelepciune este un proces de experimentare, incercare si greseala, asadar inevitabil lucrurile nu vor merge intotdeauna conform planului sau vor iesi exact asa cum vrei tu. Compasiunea este remediul pentru judecata aspra a noastra si a celorlalti. Iertarea nu este doar divina, ea reprezinta comportamentul prin care se sterge un gol emotional. A te comporta etic, pastrandu-ti integritatea si cu umor in special capacitatea de a rade de tine si de propriile tale greseli confirma faptul ca greselile sunt doar lectii pe care trebuie sa le invatam.

Regula nr. 4 – Lectia se repeta pana cand este invatata

Lectiile se repeta pana cand sunt invatate. Ceea ce se manifesta ca probleme si
provocari, neplaceri si frustrari sunt lectii : acestea se vor repeta pana cand le vei accepta si invata. Constientizarea si abilitatea ta de a face schimbari sunt elemente necesare pentru invatarea acestei reguli.
Fundamentala este de asemenea acceptarea faptului ca nu esti o victima a
circumstantelor sau a sortii -cauzele trebuie recunoscute; altfel zis: totul se intampla raportat la modul tau de a fi si la comportamentul tau. A invinovati pe altcineva pentru propriile tale probleme este un mod de a scapa si de a nega; tu singur esti responsabil pentru tine si pentru ceea ce ti se intampla. Rabdarea este necesara, schimbarea nu vine peste noapte, asa ca acorda timp schimbarii.

Regula nr. 5 : Invatarea este un proces continuu

Cat traim invatam. Intra in ritmul vietii, nu i te impotrivi. Asuma-ti angajamentul de a invata si de a schimba : fii suficient de umil pentru a-ti recunoaste propriile slabiciuni, si indeajuns de flexibil pentru a te adapta, pentru ca rigiditatea va nega libertatea noilor posibilitati.

Regula nr. 6 : Acolo nu inseamna mai bine decat aici

Celalta parte a dealului s-ar putea sa fie mai verde decat a ta, dar existenta ta acolo nu garanteaza fericirea eterna. Fii recunoscator si bucura-te de ceea ce ai si de calatoria ta. Apreciaza mai bine ceea ce este bun in viata ta, decat sa acumulezi lucruri care nu te vor conduce catre fericire. Trairea in prezent te ajuta sa obtii pacea.

Regula nr. 7 : Ceilalti sunt oglinzi ce te reflecta pe tine

Iubesti sau urasti ceva la o persoana raportat la ceea ce iubesti sau urasti la tine. Fii tolerant; accepta-i pe ceilalti asa cum sunt si straduieste-te sa constientizezi; straduieste-te sa te intelegi si sa percepi obiectiv propria ta persoana, gandurile si sentimentele tale.
Experientele negative sunt oportunitati de a vindeca ranile pe care le ai. Ajuta-i pe ceilalti, si astfel te vei ajuta pe tine. Unde ai fost incapabil sa-i ajuti pe ceilalti este un semn ca nu raspunzi corespunzator propriilor tale nevoi.

Regula nr. 8 : Ce se intampla cu viata ta este alegerea ta

Detii toate uneltele si resursele de care ai nevoie. Ceea ce faci cu ele depinde de tine. Asuma-ti responsabilitatea asupra ta. Invata sa renunti atunci cand nu poti schimba lucrurile. Nu te enerva : gandurile amare iti intuneca mintea. Curajul este in fiecare dintre noi : foloseste-l atunci cand trebuie sa faci ceva bun pentru tine. Cu totii avem o putere innascuta si un spirit aventuros pe care ar trebui sa le folosim pentru a imbratisa ceea ce urmeaza.

Regula nr. 9 : Raspunsurile sunt la tine

Ai incredere in instinctele tale si in sentimentele tale, chiar daca le auzi ca o voce slaba sau daca apar ca o sclipire de moment. Asculta-ti sentimentele ca si cum ar fi sunete. Vezi, auzi si ai incredere. Foloseste inspiratia innascuta.

Regula nr. 10 : Vei uita toate acestea la nastere

Toti ne nastem cu aceste capacitati : primele noastre experiente ne conduc intr-o lume fizica, departe de sentimentele noastre, acestea devenind nehotarate, cinice si lipsite de credinta si incredere.

Cele 10 reguli nu sunt porunci, ele sunt adevaruri universale care se aplica tuturor.

Cand te ratacesti, apeleaza la ele. Ai incredere in puterea spiritului. Aspira catre intelepciune : aceasta este ultima incercare a vietii si nu cunoaste limite in afara acelora impuse de tine.

Sunt curioasa dupa ce principii isi conduc viata urmatorii: Dragos FRD, Happygirls, Crisuadi, Adakiss, Danny, Klausen, Madalina, Paul, Orry, Cristina.

Plânsul lui Nietzsche

Motto: Unii nu se pot elibera de propriile lor lanturi; cu atât mai putin isi pot ei mântui prietenii.

Trebuie sa fii gata sa te lasi mistuit de propria flacara; cum ai putea renaste daca nu te-ai transformat mai intâi in cenusa?

Asa grait-a Zarathustra

Plânsul lui Nietzsche

Editura Humanitas, 1995

Nu va impacientati, nu va speriati si nu fugiti inca! Nu e vorba de filozofie. E doar o simpla carte de beletristica. Are si dialoguri! As fi vrut sa vorbesc despre ea ceva mai târziu, dar anumite evenimente mai mult sau mai putin personale m-au facut sa scriu despre ea acum. Autorul, Irvin Yalom, este de meserie profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii Stanford.

Cartea se bazeaza pe o intriga inventata, desi personajele sunt reale: intâlnirea dintre Josef Breuer si Friedrich Nietzsche care, conform cartii (dar nu conform realitatii), a dus la nasterea psihoterapiei.

Josef Breuer a fost psiholog pentru putina vreme, el fiind mai degraba diagnostician si cercetator in fiziologia respiratiei si echilibrului.

Actiunea are loc undeva in ultimile luni ale anului 1882, când Nietzsche (cel de dinainte de „Asa grait-a Zarathustra”)  a fost la un pas de sinucidere din cauza unei iubiri neimpartasite, dupa ani de zile de tortura psihica, in urma unei scurte, intense si caste aventuri. Cel putin asa rezulta din scrisorile lui catre Lou Salome, despre care insa nu se stie daca au fost cu adevarat trimise sau au ramas doar in stadiul de ciorna. Lou Salome va ajunge, la rândul ei, psihanalist.

In realitate, inceputurile adevaratei psihanalize pot fi plasate in momentul lansarii cartii „Studii asupra isteriei”, scrisa in colaborare de Freud si Breuer si in care e descris cazul Annei O. (Bertha Pappenheim). „Cazul” a fost un succes, asa cum apare descris in carte. Azi stim ca lucrurile nu au stat intru totul in acest mod, dar  Bertha s-a vindecat si a inceput o cariera in asistenta sociala atât de impresionanta incât, in 1954, Germania de Vest a ales s-o onoreze postum printr-o marca postala.

Cine a fost de fapt Anna O? Pacienta lui Breuer, mult mai tânara, de care psihologul s-a legat atât de mult emotional incât era sa-l coste familia si cariera.  Aceste lucruri le stim din informatiile controversate provenite de la Freud si contrazise de biograful lui Breuer.

Nu are prea mare importanta insa ce e adevarat si ce nu in acest caz. Ce avem noi aici, de fapt? O suita de incurcaturi sentimentale in care sunt prinse unele din cele mai luminate minti ale sfârsitului secolului al XIX-lea. O tânara plina de viata care incearca sa salveze omul pe care ea insasi il bagase in incurcatura. Dar nu oricum. Agnosticul (sa-l numim asa…) Nietzsche e un om special si nu accepta sa fie tratat ca un simplu nebun. Asa ca trebuie intocmita o stratagema….Fermecatoarea Lou Salome ia legatura cu doctorul Josef Breuer si, impreuna, urzesc un plan.

Cine e vânatorul, cine e vânatul? Cine e medicul, cine pacientul? Cine e sanatos, cine e bolnav? Este boala un lucru cu adevarat rau sau poate fi „convertita” intr-un profesor exceptional? O perioada avem impresia ca stim ordinea lucrurilor. Apoi…in timp ce povestea se deruleaza…devenim din ce in ce mai derutati. Un filozof de geniu indragostit lulea de o pustoaica. Un medic evreu cu o reputatie fara pata, familist, vrajit de aceeasi Lou si indragostit de o tânara pacienta, Anna. Apoi…acesti doi suferinzi, Breuer si Nietzsche, incercând sa se ajute reciproc. Singurii care par cu picioarele pe pamânt printre atâtia lunatici sunt Lou Salome si Sigmund Freud. Ei stiu foarte bine ce vor.

O carte bine scrisa, nu foarte usoara, destinata celor care se simt vinovati. Fiti pe pace! Daca asemenea genii au cazut prada disperarii cauzate de iubiri imposibile, sau de legaturi condamnate de cutumele sociale, cine suntem noi sa facem intotdeauna lucrurile cum trebuie? Sa incercam sa nu ne biciuim atunci când se pare ca am gresit. Mintea si sufletul actioneaza dupa legi care nu sunt intelese, dupa cum bine reiese din aceasta carte, nici macar de cei care le studiaza intens.

Autor: Dragos

And the Award Goes To…

Tocmai am primit un premiu simpatic si racoros de la Black Angel si Alexandra si ma grabesc sa-l impart cu voi. Asta e partea haioasa, sensibila si  delicata a premiului:

iar asta e partea fresh si delicioasa(pentru barbati):

iar pentru fete am ceva special(din partea casei):

si un bonus de despartire(capsuni „indragostite”):

Premiul este pentru toti cei care au trecut pragul acestui blog, pentru cei care au lasat sau nu un mic semn al prezentei lor, pentru cei care au fost alaturi de mine cu o vorba sau un sfat bun, pentru cei care m-au criticat sau m-au incurajat. Le multumesc tuturor deopotriva.

Si nu uitati, adevaratul prieten e acela care nu trece nimic cu vederea, dar iti iarta totul.


Protejat: Blog

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Important

Alaturi de un prieten adevarat este cu neputinta sa ajungi la deznadejde. – Honore de Balzac

Dupa cum puteti constata, blogul are nick-ul meu drept nume, dar el este si al lui Dragos. El are articolele lui, eu pe ale mele. Blogul se adreseaza tuturor, imi place sa cred ca este un blog mai atipic pentru ca nu are decat o regula: nici o regula( poate doar  cea a bunului simt). Nu ne deranjeaza parerile off-topic, cautam sa ne relaxam si sa socializam, sa ne simtim bine impreuna. Acest blog nu este un jurnal intim, abordam subiecte din cele mai diverse, iar daca eu gasesc un material care-mi pare interesant si educativ in alta parte, il preiau si aici pe blog pentru a fi discutat cu voi(voi mentiona si sursa de fiecare data). Proprietarii blogului nu sunt nici jurnalisti, nici filosofi, nici scriitori sau poeti. Sunt doi oameni simpli care au fost trei ani de zile postatori pe alte bloguri.

Multumim pentru intelegere, va asteptam oricand cu drag!

Exercitiu de Imaginatie

Exercitiu de imaginatie(hai ca nu-i greu, nu o sa va pun sa-mi descrieti planeta dupa un eventual al treilea razboi mondial, topirea calotei glaciare antarctice sau  invadarea si ocuparea ei de catre extraterestri): zi caniculara de iunie(pana aici nimic neobisnuit), va luati prietenii si iesiti la o terasa(daca vor sa se desprinda de net), ce aveti chef sa comandati:

1. Cafe Frappe

2. Inghetata

3. O bere rece

Stiati ca in lume exista 20.000 de tipuri de bere, imbuteliate in 180 de feluri? Cu toate acestea, berea se imparte in doua mari caregorii Lager si Ale. Berile de tip „Ale” sunt berile „proaspete”, obtinute prin fermentare rapida. Ele sunt fabricate, in mod traditional, la temperaturi ridicate, care pot ajunge pana la 15 – 20 grade Celsius. Drojdia se ridica, astfel, la suprafata si da berii un aspect tulbure.”Lager-urile” se prepara prin fermentatie mai lenta, la temperaturi ceva mai scazute, intre 5 si 9 grade Celsius. Ele isi capata gustul final dupa o minima „imbatranire” la rece. Sunt mai deschise la culoare, mai slab alcoolizate si mai spumoase.

Ce tip de bere preferati? Dar marca?

4. Apa plata cu lamaie

5. Suc. Pe care il preferati? Pe cel de mere, de portocale, de ananas, de capsuni sau multifruct?

6. Sau poate alegeti un cocktail

7. Sau poate o salata de fructe

Asadar? Ce anume din toate astea va tenteaza sa consumati azi la terasa?

UPDATE

Pana la urma bautura a fost din partea casei. Vrand-nevrand am consumat asta:

🙂  🙂  🙂

No Ordinary Love

Primisem cu ceva timp in urma o leapsa muzicala pe care a tratat-o  Dragos intr-o maniera originala. Acum a venit si randul meu. Trebuie sa aleg 5 melodii vechi care in ciuda timpului sunt si azi apreciate de iubitorii de muzica. Adica oldies but goldies. Nu stiu de altii, dar cu siguranta cele de mai jos imi plac si acum(si mai mult decat pentru muzica le-am ales pentru versurile care spun totul despre   felul cum percep eu  dragostea, de fapt titlul articolului e destul de sugestiv in acest sens):

1. Tony Braxton – Breath Again

2. Sade – No ordinary love

3. Tony Braxton – He wasn’t man enough

4. Angela – Fortissimo

5. Ambra – T ‘ Appartengo

Made in Romania(III)

Pe locul 5 in topul minunilor autohtone se afla un produs cu renume indoilenic, cu o reputatie nefericita dobandita integral din manierele consumatorilor sai: semintele de floarea soarelui. Un produs care-l insoteste pe roman oriunde are acesta chef: la film, la concert, in parc, la plimbare, fiind de altfel nelipsit din reuniunile gastii de la bloc. Desi ea, samanta de floarea soarelui, este sursa uleiului de prajit si a placerii rontaitului, perceptia noastra se limiteaza la mormanul de coji ramase in urma consumului acesteia in exces.

Sursa de vitamine si sanatate, semintele de floarea soarelui si dovleac sunt asadar mult mai cunoscute prin prisma mizeriei care ramane in urma lor. Samanta de dovleac nu este la fel de cautata, poate pentru ca si coaja e mai pretentioasa si nu se muleaza la fel de bine pe scuipat. Consumul de seminte da dependenta, crapa buzele, ustura limba si cere multe lichide, de obicei bere. Dependentii de seminte anonimi, o consecinta surprinzatoare, dar nu imposibila. Pentru cei care incearca sa renunte astfel la nicotina, o dependenta noua (semintele) o inlocuieste pe cea veche (tigarile).

Semintele sunt bune: cele de floarea soarelui, neprajite, contin vitamina E si complexul B, acid folic, magneziu, cupru si seleniu. Sunt o sursa importanta de acizi grasi Omega-3, previn fomarea cheagurilor de sange, apara inima de boli, contribuie la functionarea normala a prostatei si regleaza digestia. Cele de dovleac, tot neprajite, contribuie la eliminarea parazitilor intestinali, desfunda vasele de sange, regleaza colesterolul si stimulează activitatea rinichilor.

Pe de alta parte, cele prajite dau dependenta, iar sarea pe care o contin retin apa in corp. Ingrasa. Mai mult, incarca ficatul – ca si alunele, fisticul, nucile, migdalele sau samburii de caise. Asa ca dependentii de seminte prajite nu au decat de pierdut.

De la mic la mare, cumparatorii prefera semintele in coaja. Nu de alta, dar placerea e mult mai mare asa. Pentru unii, placerea consta in descoperirea minusculei recompense de dincolo de coaja – care se arunca intr-o scrumiera sau alt recipient similar. Pentru cei mai multi insa, placerea n-ar fi completa daca nu ar observa coaja zburand cu bolta pana la contactul cu solul. Ca „e altii” suficient de fraieri ca sa curete in urma lor. La film, e chiar „misto” sa mai trimiti cate o coaja in ceafa unuia din fata care are capul mare si te impiedica sa vezi subtitrarea cum trebuie. La meci, care-i problema, doar ai platit bilet, sa curete oamenii de serviciu, ca doar nu te-a facut mama maturator, nu?

Toata viata m-am ferit de lucrurile care dau dependenta. De aceea am refuzat sa mananc seminte, sa consum alcool sau sa fumez. Ani de-a randul am evitat si cofeina, tot din acest motiv, pana la urma insa am cedat,  acesta fiind singurul drog care m-a inrobit. Si acum, in timp ce scriu aceste randuri, am o canuta langa mine si doar licoarea fierbinte imi da energia necesara pentru a continua.

Voi sunteti dependenti de ceva?  Va propun o lista de substante/lucruri care creeaza dependenta, cu rugamintea de a o completa sau corecta(daca este cazul):

– nicotina

– alcoolul

-cofeina

-unele medicamente(ex.diazepam)

– alimentele de tip fast-food

– dragostea

-sexul

-internetul

– shoppingul

-libertatea

-nefericirea. Se intampla ceva ciudat cu romanii, cred ca  avem gena nefericirii in noi. Prea suntem dependenti de drame si mizerii pe care le cautam peste tot cu inversunare, dar ne sunt si oferite in exces de intreaga mass media. Si ar fi bine daca ar fi fictiune, dar intalnim tragedii indiferent unde ne poarta pasii, la toti cei din jur. E ca si cum lumea s-ar feri sa impartaseasca lucrurile bune, pozitive care li se întampla de-un fel de teama de oprobriu public, de-o condamnare de genul ”cum iti permiti sa-ti fie bine, cand noua ne merge atat de greu, esti de-a dreptul indecent cu fericirea ta!”.

Time to get mad

UPDATE

Vad ca lumea e deja ingrijorata pentru sanatatea mea, don’t panic, trebuia sa scriu mai mult de 5 randuri la articolul asta, nu? Asa ca am cautat sa-l fac cat mai interesant, inedit pentru cititori, am evitat raspunsurile monosilabice sau cele in care imi laudam calmul proverbial. 🙂

Am gasit prin blogosfera o leapsa pe gustul meu. 😯 😦 Am vazut ca e scurta si m-am grabit s-o preiau de la cel care o oferea tuturor .

1. Cat de des te enervezi?

Tot timpul. Gasesc  urmatoarele situatii exasperante, de netolerat: cand imi sunt interpretate cuvintele, cand sunt luata de fraiera, cand sunt criticata si mai ales judecata de persoane care nu au tangenta cu mine, cand oameni care nu ma cunosc isi permit sa imi reproseze lucruri, cand se foloseste un ton ridicat, cand se tipa la mine, cand mi se imputa lucruri pe care nu le-am facut, cand mi se cere socoteala pentru faptele mele, ma deranjeaza  glumele proaste, nesarate, mistourile ieftine…ma rog, ma enervez din aproape orice. Si ripostez! :)))  👿

2. Cand te enervezi suni pe cineva sa te calmeze?

Nu, de ce sa-l incarc si pe altul cu energie negativa? Ma calmez greu, pentru ca sunt foarte orgolioasa. :))) Nu inteleg de ce lumea nu-si vede de treaba ei. 😯

3. Te calmezi repede … sau urlii ca nebunul?
Eeeeeee, nu ma prea calmez, uneori sunt in soc si nu mai am putere sa tip. Incerc sa ma controlez, mai ales in societate, imi este teribil de greu s-o fac atunci cand ma enerveaza cineva la job. Macar sunt sincera. :)))

4. Ca metoda de a scapa de nervi, bataia este o optiune?

Nu, nu este o optiune.

5. Din cauza nervilor ti s-a intamplat sa pierzi un prieten?

Da. Din cauza nervilor lor! 😦

Leapsa merge mai departe la Dragos FRD, Crisuadi, Artificiality, Black Angel, Invatatorul, Un nou sens, Ovi, Vlad, Danny, Happygirls, Alexandra, Diana, ChocolatFollie, Madalina, Veverita, Cris-Mary, KirstDay, Orry.

I was happy with…(III)

Azi voi pune  punct final  calatoriei  mele printre amintirile catalane. Cu ceva vreme in urma preluasem o leapsa de la  NightOn, iar  daca in primele doua episoade v-am plimbat prin Girona, Barcelona, Andorra la Vella, azi o sa trec in revista ultimele locuri din clasamentul destinatiilor spaniole imprimate pentru totdeauna  in sufletul meu.

8. Figueres . Situat in extremitatea nord-estica a Spaniei, cu o populatie de 42.000 de locuitori, Figueres este cel mai mare oras de la granita cu Franta si totodata un loc plin de atractii turistice. O fortareata de dimensiuni impresionante, castelul  Sant Ferran(unul din cele mai mari din Europa si din lume) vegheaza inca din secolul al 18-lea din varful unui deal asupra orasului catalan care mi-a cucerit inima de cum am intrat in el. A fost dragoste la prima vedere, asa cum se intamplase si cu Salonicul cu multi ani in urma. Centrul istoric  este delimitat de ruinele zidurilor ridicate in Evul Mediu pentru a apara orasul, iar locuri bine conservate din perioada medievala, cum ar fi Plaza de Ayuntamiento, remodelata in stil neoclasic sau Carrer Magre unde se afla vechiul cartier evreiesc contribuie din plin la farmecul inegalabil al regiunii. Aici m-am simtit intr-o alta lume, una magica, fara cusur, una din care nu as mai fi plecat niciodata. Teatrul-Muzeu Dali, Biserica de Sant Pere(construita in stil romanesc), Muzeul Catalan de Papusi care expune o mare varietate de papusi din diferite timpuri si civilizatii cat si Emporda Museum unde poti patrunde in istoria si arta tarii completeaza un oras cu puternice traditii catalane, Figueres fiind locul de nastere al „sardanadansul traditional catalan. Inima orasului si tototdata principalul loc de promenada, La Rambla concentreaza cele mai ambitioase proiecte arhitectonice din secolele 19 si 20 dintre care ar trebui mentionate : Casa Cusi, Casa Puig-Soler, Casa Salleras construite in stil modernist si Casa Bonaterra, Casa del Cafe Progres si Casa Polideseia in stil neoclasic. Atins de geniul lui Dali, Figueres nu are cum sa te lase rece. Costa Brava ar fi infinit mai saraca fara una din comorile sale cele mai de pret. Nu-l ratati daca ajungeti in Spania. 🙂

Stradutele de care va tot vorbeam eu: inguste, romantice, misterioase

Bar din Figueres unde am servit o cafea delicioasa

9. Callela este capitala turistica a Costei Maresme fiind situata la 50 de kilometri de Barcelona.  Alegerea pentru vizitarea acestei statiuni mi-a apartinut in intregime, a fost o hotarare spontana, dar pana la urma s-a dovedit a fi usor neinspirata pentru ca Lloret del Mar(a doua optiune pentru ziua de sambata) de pe Costa Brava o intrece in spectaculozitate si celebritate. Regretele nu-mi folosesc insa la nimic, asa ca nu voi face altceva decat sa va arata cateva fotografii sugestive  pentru Callela.

Aceasta a fost Callela in imagini. Un orasel turistic cu stradute pe gustul meu 😛 cu magazine interesante, cu cladiri frumoase, in care am ratacit pret de jumate de zi.

10. Catalunya, regiune autonoma a Spaniei, cuprinde un teritoriu foarte variat. Marginita de marea Mediterana, fasia maritima acoperind aproape 600 de km din care mai bine de o treime o constituie plajele, reprezentand una din destinatiile ideale pentru iubitorii de soare, mare si sporturi nautice, plina de munti ale caror culmi par perfecte pentru schi si sporturi extreme, cu vegetatie formata din paduri de stejar, fag, rasinoase , cu o clima in general suava, Catalunya nu-ti poate ramane indiferenta. Se imparte in patru provincii (Barcelona, Gerona, Lerida si Tarragona), 41 de tinuturi si mai mult de noua sute de asezari urbane. Guvernul autonom de Catalunia, cu destula competenta pentru a decide politica sa, se numeste Generalitat de Catalunia, fiind o prestigioasa institutie ce exista de la inceputul secolului XIII. Capitala regiunii  este Barcelona, un oras mereu asociat   modernismului si avangardismului; un oras cosmopolit ce se pune in relief prin amestecul de rase si culturi, prin geniul arhitectului modernist Antoni Gaudi , prin importantul club de fotbal Futbol Club Barcelona, „Barça”, cunoscut in lumea intreaga si prin inovatia muzicala a lui Barcelona Sound, spre exemplu. Barcelona a fost, de la sfarsitul secolului XIX, culmea modernitatii literare si artistice ce a proiectat Catalunia în lumea intreaga. In 1992 a fost sediul Jocurilor Olimpice care i-au consolidat faima mondiala, asa cum o dovedeste multitudinea de turisti ce a vizitat-o, atrasa de insemnatatea sa.

Autor: Nice

Personality Types

Daca astrologii sustin ca pozitia planetelor la nastere ne influenteaza personalitatea si implicit viata, un medic japonez, Furukawa Takeji, a facut legatura dintre personalitate si grupa de sange. De-a lungul vietii am constatat ca  anumite caracteristi(ambitie, statornicie, incapatanare) generale ale capricornului mi se potrivesc, dar  iata ca si in acest caz descopar cu oarecare uimire ca ma regasesc din plin.  Persoanele ce au grupa sanguina AB(printre care ma numar si eu) sunt considerate delicate, atente cu sentimentele altor persoane. Sunt persoane stricte cu ei insisi si cu cei din jurul lor. Par a avea doua personalitati distincte: una pentru oamenii apropiati si cealalta pentru restul oamenilor. Sunt sentimentali si le place sa analizeze lucrurile. Par a avea foarte multi prieteni, dar au nevoie si de timp pentru ei!

Cam asa este, sunt o sentimentala incurabila si analizez  un lucru de o mie de ori, il intorc pe toate partile, pentru ca in final sa iau cea mai proasta decizie! 🙂 A nu se urma acest model, este daunator, chiar periculos pentru sanatate! 😛

Toate bune si frumoase pana ajungem la compatibilitatea romantica in functie de grupa de sange. Aici se spune ca as fi compatibila cu grupele de sange A, B, O si AB. Adica cu toate!?! Inseamna ca eu reprezint exceptia grupei, pentru ca pana acum s-a demonstrat ca nu sunt compatibila cu nimeni! 😦  :mrgreen:

Bun, sa trecem rapid in revista si caracteristicile persoanelor cu alte grupe de sange:

Despre persoanele cu grupa sanguina A se spune ca sunt foarte calme si echilibrate. Au caracter puternic si sunt genul de persoane in care poti avea incredere. Au tendinta de a gandi prea mult lucrurile si de a face planuri peste planuri. Le pot parea distanti si rezervati celorlalti, dar au si o parte nervoasa a personalitatii care iese mai greu la iveala. Le place sa se inconjoare de oameni cu acelasi temperament ca si al lor.

Grupa de sange A este compatibila cu grupele de sange A si AB;

Grupa de sange O cuprinde persoane  care reusesc sa creeze armonie intre membrii unui grup. Sunt perceputi ca oameni relaxati, cu inima mare si binevoitori si le place sa cheltuieasca bani pentru propria lor persoana. Sunt genul de persoane pe care toata lumea le indrageste. Sunt incapatanati si influentati de alte persoane. Cu toate ca par genul de oameni lucizi au tendinta de a face „gafe”.

Grupa de sange O este compatibila cu grupele de sange O si AB.

Cei apartind grupei B sunt extrem de curiosi si ii intereseaza extrem de multe lucruri, ceea ce este, cu siguranta, un lucru bun dar care se poate dovedi obositor pentru ei, pentru ca au nenumarate activitati si hobby-uri. Au tendinta de a se entuziasma si de a-si pierde entuziasmul la fel de repede. Intuitia le permite sa simta care sunt persoanele in care pot avea incredere si pe care le pot iubi. Nu sunt genul de persoane mediocre sau care sa aprecieze mediocritatea. Sunt perceputi ca fiind persoane inteligente, vesele, energice si entuziaste.

Grupa de sange B este compatibila cu grupele de sange B si AB;

Ce stil de sex prefera fiecare grupa de sange:

Grupa AB prefera sexul lent si nu foarte activ.

Grupa de sange A prefera sexul lent si nu foarte activ;

Grupa de sange O prefera sexul activ, foarte energic;

Grupa de sange B prefera sexul moderat din punct de vedere al activitatii fizice;

Grupele de sange pe scurt:

AB: Dubla Fateta

A: Executantul perfect

O: Liderul

B: Misteriosul

Autor: Nice


Standing On The Edge Of The World

Sa ne imaginam ca omul de pe stanca alege sa faca un pas inainte, cum ati defini in acest caz actul sau, curaj sau lasitate?

Dincolo de aparente

„A trăi înseamnă să poţi supravieţui strivit între două imagini despre tine: a ta şi a celorlalţi.” (G. Liiceanu)

Se mai ascunde ceva dincolo de aparente? Sau nu  a mai ramas nimic? Si chiar  daca mai exista ceva, oricum nu prea mai intereseaza pe nimeni. Da, suntem atat de ocupati cu aparenta, incat prea putin ne mai pasa de realitate. Nu mai stim cine suntem de fapt, nu reusim sa scapam de masca pe care o purtam in societate nici macar cand suntem doar cu noi insine, departe de privirile iscoditoare si de aprecierile critice ale celor din jur.

Am mai spus pe blog si cu alte ocazii ca nu-mi place sa judec oamenii pentru actiunile sau gandurile lor. De asemenea evit etichetarile de tot felul, mai ales dupa primul contact cu persoana. Citeam pe blogul lui Chocolate Follie, intr-un articol foarte interesant, ca pe ea intuitia nu o prea tradeaza si nu se inseala des in privinta oamenilor. Dupa multe prietenii dizolvate si certuri de pomina, am ajuns la concluzia ca eu nu dispun de acest fler. Da, de fiecare data aparentele au inselat, m-au inselat si m-au determinat sa fac cele mai proaste alegeri in privinta prietenilor astfel dobanditi. Primul scenariu, cel trist si aparent inexplicabil, se desfasura astfel: intalneam o persoana noua, ne simpatizam reciproc, gaseam o multime de puncte comune, pasiuni si interese identice,  aceleasi lucruri care ne deranjau sau pe care le detestam de-a dreptul, acelasi tip de umor, ce mai, simtem ca ne cunoastem dintotdeauna si sesizam o usurinta in a ne impartasi banalitati sau a ne destanui secrete. De obicei nu dura mult. O data cu trecerea timpului magia disparea, iar poleiala aurita care ne imbraca relatia se rupea brusc intr-o zi si oricat am fi incercat s-o tesem la loc, esuam lamentabil.  Descopeream uimita ca in realitate nu avem nimic in comun, ca nu suntem decat doi straini pe care viata i-a adus din greseala pe acelasi drum. Si din acel moment, caile nostre  se desparteau pentru a nu se mai intersecta vreodata. Al doilea scenariu, cel cu final fericit, avea urmatoarea traiectorie: cunoasteam o persoana pe care o antipatizam fara un motiv intemeiat din prima clipa. Pur si simplu nu-mi placea de ea. Evitam sa-i fiu prin preajma si uneori spuneam lucruri rautacioase la adresa ei. Nici ea nu parea prea incantata sa ma vada, sa vorbeasca cu mine. Inevitabil ajungeam la un conflict deschis si puteam jura ca nu vom fi niciodata prietene. Exact aceste persoane pe care intial le-am privit cu reticenta, ba chiar mi-au parut nesuferite, au ajuns sa-mi devina cele mai bune prietene. Pe parcurs ceva se intampla. O chestie banala care ne demonstra cat de multe avem in comun si ne irosim in ura si dispret. O intamplare a vietii ne unea pentru a nu ne mai desparti niciodata.

Nu am cum sa-mi explic aceste intorsaturi de situatie, dar parca de prea multe ori m-am inselat, grabindu-ma sa dau verdicte si sa-mi fac prieteni bazandu-ma pe prima impresie, pe feeling, pe fler si apoi am  regretat amarnic. Probabil asta se intampla pentru ca de cele mai multe ori uitam sa privim dincolo de aparente, vedem doar ce ne convine noua sa vedem, iar cand oamenii isi arata adevarata fata, ramanem consternati si uluiti ca  nu am putut observa si noi asta mai devreme. Uneori cand ne decidem sa deschidem ochii este mult prea tarziu, raul fusese deja produs.

Autor: Nice

EVOLUTIA SCOLII ROMANESTI

Studiul PISA

Concluzii ale analizei cauzelor

Anul 1940 – Învăţământul obligatoriu de 4 ani

Problemă:
Un ţăran vinde un sac de cartofi cu 50 lei.
Costurile de producţie se ridică la 40 lei.
Calculează profitul.

Anul 1960 – Învăţământul obligatoriu de 7 ani

Un ţăran vinde un sac de cartofi cu 50 lei.
Costurile de producţie se ridică la 4 cincimi din preţul de vânzare.
La cât se ridică profitul ţăranului?
Se interzice utilizarea abacului!

Anul 1990 – Învăţământul obligatoriu de 10 ani

Un economist agrar vinde o cantitate de solanum tuberosum subteran cu o
sumă de bani B. B are mărimea 50. Din elementele B – b, rezultă că b=0.
Mulţimea costurilor de producţie P are o mărime cu 10 elemente mai mică decât mulţimea B.
Reprezentaţi mulţimea P ca mulţime-parte a mulţimii B şi haşuraţi mulţimea rezultantă R, potrivit următoarei întrebări: cât de mare e profitul?
Se interzice utilizarea minicalculatorului.

Anul 1995 – Învăţământul liber Waldorf

Desenează un sac de cartofi şi cântă în acest timp un cântecel.

Anul 2006 – Învăţământul incluziv

Un ţăran vinde un sac de cartofi cu 50 RON.
Costurile de productie se ridică la 40 RON.
Profitul se ridică la 10 RON.
Să se sublinieze cuvântul cartofi şi să se discute despre el între colegii din medii culturale diferite.
Se interzice utilizarea armelor.

Anul 2010

un injiner agronom vinde un sag de gardofi cu 25 euro. gosdurile sund de 5 euro. profidul este de 20 euro. selegdeaza dermenul gardof si maileaza solutia in formad pdf la clasa 2a@scoala.euroba

Onul 2015

sori, nu mai egzisda gardofi!
doar vrenci vraiz la mec donelts !
draiasga brogrezul!
Sfârşit(ul)!

🙂  🙂  😦  😦

sursa: mail

Made in Romania(II)

Azi, a sasea minune a lumii: slana cu pita si ceapa.

Cati dintre locuitorii marilor orase mai consuma la micul dejun traditionala slana cu pita si ceapa? (Sau cati dintre noi mai luam micul dejun?) Cu gandul la gratarul din weekend, pofta de grasime se topeste in farfuria (a se citi fund de lemn, fara pretentii) cu pretioasele fasii din burta sau spinarea porcului. Nu-i musai să zdrobesti ceapa cu pumnul, normele sociale ne indeamna sa folosim un cutit. Un codru de paine calda si ceva sorici langa slanina fiarta, condimentata, afumata, intregesc peisajul delicios.

Ne referim aici la slanina adevarata, fara nitriati si glutamat de sodiu, la fasiile asezate in saramura si lasate la macerat cel putin doua saptamani, cu sau fara usturoi. După „imbalsamare”, se rade sarea excesiva si se pune in afumatori special construite, doua-trei zile. Dupa gustul fiecaruia, slanina se poate freca cu boia de ardei dulce sau iute. Pretioasa slana este asezata apoi in camari special aerisite de curenti de aer. Trufandaua preparata natural este greu de dibuit, nu se gaseste in super si hipermagazine. Daca gasesti un furnizor intr-una din pietele bucurestene, te poti considera un om fericit.

Ei, si daca la oras recurgi in caz de foame chinuitoare la saorma deja banala, in satele Ardealului slana cu pita si ceapa (asezonata cu palinca), reprezinta incă o gustare aproape zilnica. Motiv pentru care specialistii Ministerului Sanatatii au concluzionat ca ardelenii sunt mai predispusi la boli grave. In apararea slaninei, marii consumatori arata ca nu mai poti avea incredere decat in animalul din batatura, hranit cum se cuvine, fara adjuvante hormonale. Porcul atarnat in galantar nu mai e bun demult. Omul, spun ei, ramane sanatos daca mananca natural. Doar ca, in ziua de azi, cand slanina gata preparata se gaseste la orice colt de supermarket, chiar si rudele noastre din mediul rural renunta la prepararea ei. De ce sa te chinui? Cumperi E-uri si iti asumi riscurile – asta daca le cunosti. Cum s-ar spune, vrem si cu slanina-n pod si cu sufletu’-n rai.

Să dam insa si maretei cepe locul cuvenit in această ierarhie: primul monument din lume dedicat cepei a fost dezvelit in urma cu trei ani in comuna salajana Pericei, cunoscuta in toată tara pentru productia de ceapa. Cea rosie este alegerea ideala pentru gustarea de slana. Daca oferta este limitata la ceapa alba, nu-i bai. In sezonul gripei, este „aur curat”, alaturi de usturoi. Cei batrani inca mai dau reteta unui adevarat vaccin antigripal: „o bucata de slanina cu usturoi, o tuica fiarta si un pahar de bors!”

Alaturi de faimoasele gratare si tuica (palinca, turt etc) slanina – asortata sau nu cu ceapa si paine, nu poate lipsi mscar o data pe an de pe masa unui roman. Pentru acest motiv, slanina ocupa in topul celor sapte minuni autohtone locul 6.

sursa aici

Cunoscand faptul ca multe persoane doresc sa se ingrase si nu reusesc, m-am gandit sa le ofer solutia ideala(100 grame slanina =900 calorii). Postul acesta le este dedicat! Pofta buna! 🙂

Made in Romania(I)

Cu totii am auzit de Piramida lui Keops, Gradinile Suspendate ale Semiramidei, Statuia lui Zeus, Templul lui Artemis, Colosul din Rodos, Farul din Alexandria si Mausoleul din Halicarnass, adica de cele sapte minuni ale lumii. Recent au fost desemnate si cele sapte minuni ale lumii moderne: Colosseumul,Machu Picchu, Marele Zid Chinezesc, Statuia lui Cristos din Brazilia, Orasul Petra din Iordania, Chichen Itza din Mexic si Templul Taj Mahal din India.

Vazand acestea, romanii inventivi si orgoliosi nu s-au lasat mai prejos  si au intocmit rapid un clasament al celor 7 minuni romanesti(pornind de la frecventa cu care le intalnim in viata de zi cu zi).

Licorile magice romanesti : palinca, tuica, horinca ocupa ultima pozitie din acest top.

La sat, se consuma zilnic, ca medicament, ca aperitiv. In cantitati mici, palinca, preparata cu miere de albine, poate fi folosita si ca leac pentru raceala. Pana si cei mici au paharelul lor de juniori, departe de varsta majoratului. La oras, se pastreaza pentru ocazii speciale. Ard gatlejul si se prepara prin fermentarea fructelor – prune, caise, piersici.

Secretul prepararii palincii de pruna: se culeg prunele prin august, se baga in cada, iar dupa trei, patru saptamani, fermenteaza si se duc la cazan. Acolo, se fierbe in primul cazan borhodul, din care rezulta asa-numita votca. Votca se introduce in al doilea cazan, din care reiese palinca propriu-zisa. Cel mai bine se pastreaza in damigeana de sticla, pentru ca nu scade. In butoi de dud insa, palinca, chiar daca mai scade, capata o culoare galbuie si un gust mai aromat.

Tuica, horinca, turtul, palinca si vinarsul ne reprezinta si peste hotare, cu sau fara patent la OSIM. Ungurii pretind ca palinka este inventia lor, bulgarii cred ca rakia este bautura bulgareasca, sarbii cred ca slibovita este sarbeasca, pana si grappa italieneasca seamana cu toate acestea.

La noi, taria din cazanul propriu este traditie pura si nu merge decat cu mancare la fel de traditionala: carnati, mici, placinta, covrigi, cas, branza, cascaval sau magiun.

Ardelenii spun ca palinca lor e mai tare decat a regatenilor. Regatenii nu spun nimic, lor le plac toate. De straini – ce sa mai comentam, pentru ei senzatia este unica si nu o vor intalni, probabil, niciodata.

O vezi la vanzare in sticlute dichisite, cu un tricolor micut la „guler”. Dar parca tot aia produsa la cazanul unchiului e mai buna: clara, galbuie, care face margelute cand o agiti. Cea de la care betia e crunta, trezirea aproape imposibila, mahmureala dureroasa. Sigur, consumata numai la ocazii speciale, cu masura, e un deliciu şi aluneca perfect cu bucatele potrivite. Bine le spun bătranii – „ce e mult nu e bun” – regula se aplica aici cu varf si indesat.

Unde gasesti palinca? Dacă nu esti blagoslovit cu rude la tara, ghinion. Daca nici nu scoti nasul de la oras mai frecvent, trebuie sa te multumesti cu gasirea unui furnizor „de incredere” prin pietele traditionale. Testele ulterioare demonstreaza daca ai gasit furnizorul potrivit sau ba. Exact ca slana, cu care se asorteaza intr-un deliciu al papilelor gustative.

Din capul locului trebuie sa marturisesc ca relatia mea cu alcoolul este sublima…dar lipseste cu desavarsire. 🙂  😦 Este suficient sa simt  mirosul de tuica si deja sunt la zeci de metri departare de recipientul ce-o gazduieste. 😛 De gustat nici nu se pune problema…

Voua va place palinca/tuica? Obisnuiti sa consumati aceasta licoare „fermecata”?  Mai cunoasteti si alte bauturi traditionale romanesti(alcoolice si nu numai)? Pe care le preferati?

sursa aici



Sa ne mai si distram

Motto: „Doua lucruri sunt infinite, prostia si universul. Dar despre acesta din urma am unele rezerve”. Albert Einstein

Mi-au scanat mansarda si n-au gasit nimic. Alfabet al stupizeniei mondiale. Mike Haskins & Clive Whichelow, Editura Humanitas, 2009 – recenzie

Mai tineti minte articolul de acum o luna si ceva, „Au mai zis-o”? Probabil ca nu….Articolul cu pricina fusese compus in urma unui mail primit. Ei bine, aceasta carte se ocupa exact cu un asemenea subiect: sute, mii de tâmpenii spuse de politicieni (oare de ce nu ne mira?), comentatori de sport, oameni din lumea afacerilor, artelor sau stiintelor.

Inainte de a trece la  exemple (ma voi limita, din lipsa de spatiu, doar la câteva citate scurte si interesante), câteva vesti proaste.

In primul rând lipsesc românii nostri. N-o sa gasiti in aceasta carte niciun vanghelism, bocism, basescism sau vreo prostanacie. De fapt cartea e chitita, in principal, pe lumea anglo-saxona, cam de acolo vin subiectele. Dar asta n-ar trebui sa ne supere intrucât, citind ce au putut sa spuna alte personalitati de pe la ei, ai imediat impresia surclasarii, dupa cum ne asigura traducatorul Radu Paraschivescu.

In al doilea rând citatele sunt luate de la personalitati (ca sa zic asa) foarte diverse si puse, toate, pe picior de egalitate. Ori una e sa spuna un concurent de la cine stie ce concurs de „cunostinte generale” o enormitate, si cu totul alta e sa spuna aceeasi enormitate (sau una si mai gogonata) un individ care, la o adica, are la dispozitie butonul nuclear.

In al treilea rând, desi exista o oarecare bizara logica alfabetica, culegerea pacatuieste prin faptul ca nu face diferenta intre ironia voita si prostia pura. Sunt puse in devalmasie tâmpeniile lui Bush (de exemplu) cu … ironiile Lindei Evangelista, una din foarte putinele femei-model pe care am banuit-o ca fiind purtatoare de creier.

Sa incepem deci:

  1. Exista o incredere colosala. O observ ori de câte ori oamenii vin si-mi spun: „Nu vreau sa ma dezamagiti si de data asta”. (George Bush, presedinte american, 2001-2009)

2. Daca nu esti de alta parere, cum o sa stiu ca am dreptate?(Samuel Goldwyn, mogul al filmului). Samuel e o „tinta” predilecta a autorilor, dar citatul seamana mai degraba a ironie voita. Parerea mea!

3. In politica, prostia nu e un handicap – Napoleon Bonaparte

4. Investesc intotdeauna in companiile pe care ar putea sa le conduca si un idiot, fiindca intr-o buna zi asta o sa se intâmple. (Warren Buffett, investitor american). Poate gresesc, dar, daca nici asta nu e ironie voita….

5. Nu sunt in posesia nici unuia dintre propriile mele tablouri, fiindca un Picasso original costa câteva mii de dolari, iar asta e un lux pe care nu mi-l permit (Pablo Picasso). Modest tipul!

6. Am spus-o de multe ori, desi probabil ca n-ar trebui: diferenta dintre viol si seductie tine de felul in care vinzi marfa (Bill Carpenter, primarul orasului Independence, Missouri. Adânc!

7. Nu sunt niste criminali nazisti cu cizme inalte. Sunt doar niste politisti germani in uniforme originale, care vor sa ne ajute. (Guvernul de la Vichy, 1914-1915). Probabil ca are legatura tot cu modul in care vinzi marfa. Dar pentru 1914-1915 merita si autorii un bilet la scanarea mansardei….

8. Nu ma deranjeaza deficitul. E suficient de mare ca sa-si poarte singur de grija. (Ronald Reagan, presedinte american, 1981-1989)

9. E clar ca e vorba de-un buget. Are o groaza de cifre (da!, ati ghicit, George Bush!)

10. Am cheltuit o groaza de bani pe alcool, femei si masini rapide. Restul au fost doar bani risipiti (George Best, fotbalist). Ironie? Prostie? Hmmmm….

11Banii n-aduc fericirea. Eu am 50 de milioane de dolari, dar eram la fel de fericit si când aveam 48 de milioane. (Arnold Schwarzenegger). Ce mai sunt azi doua milioane de dolari la casa omului…nimic!

12Când mi-a fost doborât recordul mondial, am reactionat barbateste. Am plâns doar zece ore. (Daley Thomson, atlet)

13.  Sunt mândra de George. A invatat multe despre viata la tara fata de primul an, când a incercat sa mulga un cal. (Laura Bush) Oare despre care George o fi vorba?!?!?

14Ideea ca o casnicie trebuie sa fie pentru totdeauna – chestia asta n-o inteleg. (Brad Pitt) Fii linistit Brad….cine intelege?

15. Nici nu-ti dai seama unde se termina modelul creat pe computer si unde incepe dinozaurul adevarat (Laura Dern, actrita principala din Jurassic Park, despre filmul in chestiune). Ei da….asta da prostie pura!

16Oho, dar stiu ca va distrati când va aluneca sapunul in baie! (Printesa Diana, intâlnindu-se cu un ciung in timpul unei calatorii in Australia, 1993) N-a fost frumos, Diana….

17. Un contract verbal nu valoreaza nici macar hârtia pe care a fost scris (Samuel Goldwyn). Perfect logic.

18Natura a vrut ca femeile sa fie sclave. Sunt proprietatea noastra. Ce idee nesabuita, sa ceri egalitate pentru femei! Femeile sunt simple masini de facut copii. (Napoleon Bonaparte) Ceva pareri, doamnelor?

19. Esti femeie, nu? (Printul Philip in Kenya, 1984, dupa ce a primit un cadou din partea unei kenyence). Ce inseamna sa nu duci grija zilei de mâine…Printul cu pricina e o alta „tinta” a autorilor, la viata lui a spus multe gogomanii.

20.  Am citit cartea, am citit scenariul, am vazut filmul si tot nu-l inteleg (Sean Connery despre motivul pentru care a refuzat rolul lui Gandalf din „Stapânul inelelor”)

21. N-o sa-mi plateasca nici macar trabucurile pe care le-am fumat scriind-o. (Karl Marx comentând aparitia cartii sale, „Capitalul”). Ei bine…s-au gasit totusi unii s-o cumpere…

22.  Nu tin regim. Pur si simplu nu manânc atât de mult pe cât mi-ar placea (Linda Evangelista) V-am zis eu ca e adorabila…

23.  Am invatat sa nu bag in gura lucruri care-mi fac rau. (Monica Lewinsky). Tu stii mai bine ce ai invatat, Monica….

24Foarte multi dintre oamenii adapostiti in salile de sport erau oricum saraci. Pentru ei a iesit foarte bine. (Barbara Bush, sotia lui George Bush Sr, despre urmarile uraganului Katrina) Aha, deci se ia!

25Nu sunt jignita de bancurile cu blonde proaste fiindca stiu ca nu sunt proasta. Si mai stiu ca nu sunt nici blonda! (Dolly Parton, cântareata) Ne-ai zis-o, Dolly!

26.  E o drama vulgara si barbara, care n-ar fi tolerata nici macar de drojdia Frantei sau a Italiei (Voltaire, despre Hamlet) A vorbit un profesionist al scrisului.

27. Un roman lung si monoton despre un artist (din motivatia de respingere a romanului Agonie si extaz al lui Irving Stone) Siiii…cu ce-au gresit?

28Facem un zgomot, atâta tot. Daca esti cumsecade, poti sa-i spui si muzica (Mick Jagger, Rolling Stones). Modestia unui Sir…

29. Nu suntem lipsiti de realizari. Am reusit sa distribuim saracia in mod egal. (Nguen Co Thac, ministru de externe vietnamez). Perfecta definitie a comunismului….

30. Nu l-am citit pe Karl Marx – m-am blocat la o nota de subsol de pe pagina 2. (Harold Wilson, prim-ministru englez, 1964-1970, 1974-1976)

31Politica seamana mult cu fotbalul. Trebuie sa fii suficient de istet ca sa joci si suficient de fraier ca sa crezi ca are vreo importanta. (Gerald Ford, presedinte american, 1974-1977) Ei bine Gerald…uneori are.

Si tot asa, nu va mai retin.

O carte usoara, de vara. Merge cu o salata verde.

Autor: Dragos