Tag Archives: Nice

Inimaginabil. Cine supravietuieste dezastrelor si de ce.

Autor: Amanda Ripley

Editura House of Guides, 2008

Partea a treia. Eroii

Acest articol ar fi trebuit sa apara mai de demult, dar s-a intâmplat ca Nice sa aiba un articol pe tema asta si ceva asemanator am vazut si pe blogul Anei. Prin urmare, asa cum scrie in codul de bune maniere al bloggerului, publicat de M11, am zis sa mai astept un pic, sa nu se creada ca ma „inspir”.

Cine sunt eroii? Ce-i „mâna pe ei in lupta”? Dupa intense cercetari, sociologul Samuel Oliner concluzioneaza: „Nu exista nicio explicatie pentru faptele eroice ale oamenilor”. De ce oare unii prefera sa stea pe margine, in timp ce eroii actioneaza?

Amanda a reusit sa traga niste concluzii. Eroii au relatii mai strânse si mai sanatoase cu parintii lor (in principiu, in copilarie au fost lasati sa ia singuri decizii) si sunt empatici.

Asta sa fie tot? Nu. In ultimul secol, foarte putin cunoscuta Comisie a Fundatiei pentru Eroi Carnegie a acordat peste 9.000 de distinctii si ajutoare voluntarilor care si-au riscat viata in mod exceptional ca sa-i salveze pe altii. In aceste conditii, Fundatia are o foarte interesanta baza de date cu informatii despre eroi, intrucât Comisia nu acorda medalii fara sa cerceteze in amanunt fiecare caz in parte. Prin urmare, s-ar putea face un profil al eroului. Cum arata acesta? Citește în continuare

Sa ne cunoastem mai bine!

Raspunsuri Dragos:

1. Cât e ceasul ?

18:46 PM

2. Numele tău este?

Dragos

3.Poreclă:

Bobec

4. Ai tatuaje?

Nu. De ce, ar trebui?

5. Culoarea ochilor?

Caprui

6. Locul în care te-ai născut?

Bucuresti

7. Mâncare favorită?

Ciorba de burta

8. Ai fost vreodată în USA? Citește în continuare

Ce poarta Nice in geanta?

Later edit: special pentru Diana o poza din colectia personala cu geanta pe care am cumparat-o amintire din Spania si pe care am purtat-o toata vara:

O surpriza extrem de placuta mi-a facut Grapefruits in aceasta dupa-amiza cu o leapsa mai putin obisnuita. Deh, curiozitatea e mare, trebuie sa numesc lucrurile pe care le port in geanta si, eventual, sa atasez si o poza(facuta de mine) cu ele. Asa ceva imi este insa imposibil, astfel incat voi apela la google. Sa vedem ce iese.
Nu-mi lipseste niciodata din geanta:
parfumul. Momentan folosesc preferatul meu, Wish of Luck de la Avon, un parfum din categoria fresh-fructata, o combinatie inspirata de mar verde, citrice, crin, mosc si vanilie.

un portofel gri metalizat Citește în continuare

It’s party time!

4 septembrie 2009…inceputul unei frumoase povesti fara sfarsit. Sper. 🙂 In urma cu exact un an, ideea unui blog despre un sentiment si o dorinta(Wish of Love. Summer Love) mi-a incoltit in minte. Si tot atunci am decis materializarea ei. Din nefericire, sentimentul imi este interzis, iar dorinta irealizabila, asa ca blogul s-a transformat treptat intr-un loc de intalnire cu prieteni dragi, un fel de platforma de socializare sa-l numim, pentru ca ideea de blog si blogger imi displace profund. Cum spuneam si cu alta ocazie, nu ma consider o bloggerita(nici nu sunt), ci doar o persoana insetata de comunicare, dornica sa afle si sa invete cat mai multe lucruri, in niciun caz sa-si impartaseasca experienta de viata sau sa dea sfaturi altora prin intermediul unor articole. Dupa cum ati remarcat nu am imaginatia necesara pentru a scrie proza sau  poezie, asta neinsemnand ca nu-i admir si respect pe cei care au un astfel de talent,  dar nu pot scrie povesti, nu pot inventa lucruri. Nu pot si nici nu vreau.

Am citit multe pareri de-a lungul timpului, multi sustin ca daca nu ai ceva de transmis prin articolele tale nu esti blogger, ca daca te intereseaza traficul nu te poti numi blogger, ca blogul nu este altceva decat o tribuna de unde cineva isi face cunoscute ideile despre viata, ca daca postezi doar filmulete de pe youtube nu te numesti blogger, ca e musai sa scrii cursiv, frumos, argumentat, coerent, corect din punct de vedere gramatical, ca asa face un blogger sadea, un blogger in toata puterea cuvantului. Un blogger autentic scrie doar pentru el insusi, nu-l intereseaza nimic altceva, un blogger veritabil e doar acela care reuseste sa se impuna ca si formator de opinie, care impresioneaza audienta prin imensa-i cultura si nemarginita-i inteligenta,  este detinatorul unui vocabular extrem de vast si elevat, jongleaza cu o usurinta de invidiat cu  toate cuvintele din DEX, nu face niciodata rabat de la calitate,  este intotdeauna original, vine doar cu idei inovatoare,  are puterea sa transforme lumea, s-o faca mai buna si mai frumoasa. 🙂 Un blogger are o personalitate puternica, stie sa-si sustina punctul de vedere cu fermitate, este intr-o permanenta lupta de idei cu ceilalti bloggeri, cu societatea, clasa politica, istoria, geografia, psihologia…cu Universul in general. Cam multe conditii nu vi se pare? Eu scriu cum simt si despre ce simt. Si nu am pretentia ca pot schimba lumea, nu judec pe nimeni, nu-mi plac etichetarile de niciun fel, nu dau verdicte. Nu vreau sa impun parerile mele nimanui, nu ma consider detinatoarea adevarului absolut.  Caut doar sa petrec momente agreabile in compania voastra, si de ce nu, cum spuneam mai sus, sa  aflu si lucruri noi. Totul in deplina armonie si cu zambetul pe buze, daca se poate. Ca nu mereu aveam dispozitia si inspiratia necesara… Citește în continuare

Aventurile Nicei prin blogosfera

Inca o leapsa buclucasa. De data asta de la Madalina.

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai?

Am descoperit ca-mi plac ploile de vara. As vrea sa vad rasaritul pe o plaja din Hawaii, sa ma plimb cu felucca pe Nil si sa inot printre coralii si pestisorii viu colorati din Marea Rosie.

2. Ai porecle? Care?

Nu am. Acum se poarta nick-urile.  😛

3. O melodie trista, una perfecta şi 3 care îti plac muuult

Melodie trista:

Melodie perfecta:

O melodie care-mi place:

:

4. Ai animal de casa? Care?

Intotdeauna mi-am dorit unu’ din asta mic, dragalas, care pare o jucarioara. Periculos catel. 😛

5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?

Aventurile Nicei prin blogosfera. :)) Ar face furori. Acum mai imi trebuie un buget pe masura  si un regizor. Se ofera cineva?

6. Primul citat care iti vine în minte. Nu trisa, fara Google!

„Viata e prea scurta s-o irosim cu regrete”. E tare ca mi-a venit tocmai asta in minte,  nu ma caracterizeaza deloc.  🙂   😦

7. Desenul animat preferat din copilarie.

Simbad Marinarul, Aladin si lampa fermecata.

8. Iti place înghetata?

Cu conditia sa fie de ciocolata.

9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?

Ambra.

10. Zi-mi un banc!

Nu-mi plac bancurile si nici  cei care invata bancuri. Apreciez foarte mult spontaneitatea.

Merge mai departe la: Dragos FRD, Andreea Calin, Nora, Alexandra, Black Angel, DianaEmma, Happygirls, Chocolatfollie, Adakiss, Un nou sens, Orry, Danny, Iulia Mihai.

I feel good

Sunt intr-o binemeritata vacanta de blogging, ma simt excelent si, sincer, ma bate gandul sa renunt definitiv la aceasta activitate ce creeaza o dependenta bolnavicioasa. Visez cu ochii deschisi la recuperarea independentei mele de odinioara, cand nu auzisem de bloguri, iar pe net intram o ora pe saptamana sa-mi verific mailurile. Ce vremuri…ce viata!!! 😦

Totul a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos raboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator,  urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii dinamovisti, rapidisti, ceferisti, din care am iesit de multe ori sifonata, dar distractia a fost de fiecare data la cote maxime. Mai ales ca semnam  cu nick neutru, nimeni nu stia ca in spatele acestuia se afla o fata. Nopti nedormite la calculator, tone de cafele dimineata pentru a putea face fata la job, si iata cum o alta dependenta se prefigura la orizont: cofeina.

Trei ani de zile…

Azi imi sunt straine toate: si fotbalul, si fostii aliati sau adversari, si certurile, ura,conflictele, si acele bloguri. Il am pe al meu si vreau sa renunt la el. Intr-un fel, simt ca si acest blog face parte din trecut. Un trecut la care ma uit senina si caruia nu-i port resentimente.

Should I do that? Can I do that? Time will tell…

Voi cand v-ati apucat de blogging? Si poate mai important, de ce ati facut-o? V-ati gandit vreodata sa abandonati? Sunteti dependenti de blogul vostru?

Nu obisnuiesc sa fac asa ceva, e prima data cand procedez astfel, dar am gasit cateva articole minunate pe care vreau sa vi le recomand si voua. Le gasiti aici, aici si aici.  Demult nu am citit un articol atat de frumos si sensibil  precum cel al DianeiEmma.

Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!

Am preluat de la Alexandra o lepsuta despre principii de viata. Kind of funny, as aprecia pe moment, de vreme ce singura deviza dupa care-mi ghidez viata e „fac ce vreau, dar stiu ce fac”. :mrgreen:   Totusi, hai sa incercam un fel de clasament al celor 10 principii sanatoase de viata pe care eu le imbratisez si urmez cu strictete. 😛

1. Be open-minded, modest and don’t judge anyone!

2. Nu cere un lucru pe care  nu-l poti oferi.

3. Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te, daca vrei sa fii fericit o viata, iarta!

4. Lupta intotdeauna corect.

5. Daca cred in Dumnezeu si nu exista nu pierd nimic, in schimb daca nu cred si EL exista, atunci am pierdut totul.

6. E in zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte.

7. Nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina, uneori trebuie sa o rupem.

8. Zambeste. Ca replica la momentele in care esecurile ti se vor parea insurmontabile, goneste tensiunea si ingrijorarea excesiva prin ras, eliberandu-ti astfel mintea si gandeste clar solutia optima. Nu te lua niciodata prea in serios.

9. Fiecare zi e un dar special de la Dumnezeu si cu toate ca viata poate sa nu fie intotdeauna dreapta, nu trebuie sa permitem durerii si obstacolelor sa ne otraveasca atitudinea, planurile si viitorul. Nu vei avea castig de cauza atat timp cat esti imbracat cu haina urata a compatimirii de sine. Nu fa asta niciodata, intotdeauna exista o cale mai buna, ai grija s-o descoperi!

10. Vei avea parte de un lucru atunci cand vei crede in el.

Principiul meu absolut de viata este chiar  titlul articolului.

Iar in final 10 lectii pentru a trai experienta umana
de Cherie Carter-Scott

Regula nr. 1 : Vei primi un corp

Chiar daca iti iubesti corpul sau nu, este al tau pentru toata viata, asa ca accepta-l.
Ceea ce conteaza este inauntrul tau.

Regula nr. 2 : Vei primi lectii

Viata reprezinta o experienta continua de invatare, fiecare zi aducand oportunitati de a invata mai mult. Invatarea acestor lectii reprezinta cheia catre descoperirea si implinirea propriei tale vieti.

Regula nr. 3 : Nu exista greseli, exista doar lectii

Evolutia ta catre intelepciune este un proces de experimentare, incercare si greseala, asadar inevitabil lucrurile nu vor merge intotdeauna conform planului sau vor iesi exact asa cum vrei tu. Compasiunea este remediul pentru judecata aspra a noastra si a celorlalti. Iertarea nu este doar divina, ea reprezinta comportamentul prin care se sterge un gol emotional. A te comporta etic, pastrandu-ti integritatea si cu umor in special capacitatea de a rade de tine si de propriile tale greseli confirma faptul ca greselile sunt doar lectii pe care trebuie sa le invatam.

Regula nr. 4 – Lectia se repeta pana cand este invatata

Lectiile se repeta pana cand sunt invatate. Ceea ce se manifesta ca probleme si
provocari, neplaceri si frustrari sunt lectii : acestea se vor repeta pana cand le vei accepta si invata. Constientizarea si abilitatea ta de a face schimbari sunt elemente necesare pentru invatarea acestei reguli.
Fundamentala este de asemenea acceptarea faptului ca nu esti o victima a
circumstantelor sau a sortii -cauzele trebuie recunoscute; altfel zis: totul se intampla raportat la modul tau de a fi si la comportamentul tau. A invinovati pe altcineva pentru propriile tale probleme este un mod de a scapa si de a nega; tu singur esti responsabil pentru tine si pentru ceea ce ti se intampla. Rabdarea este necesara, schimbarea nu vine peste noapte, asa ca acorda timp schimbarii.

Regula nr. 5 : Invatarea este un proces continuu

Cat traim invatam. Intra in ritmul vietii, nu i te impotrivi. Asuma-ti angajamentul de a invata si de a schimba : fii suficient de umil pentru a-ti recunoaste propriile slabiciuni, si indeajuns de flexibil pentru a te adapta, pentru ca rigiditatea va nega libertatea noilor posibilitati.

Regula nr. 6 : Acolo nu inseamna mai bine decat aici

Celalta parte a dealului s-ar putea sa fie mai verde decat a ta, dar existenta ta acolo nu garanteaza fericirea eterna. Fii recunoscator si bucura-te de ceea ce ai si de calatoria ta. Apreciaza mai bine ceea ce este bun in viata ta, decat sa acumulezi lucruri care nu te vor conduce catre fericire. Trairea in prezent te ajuta sa obtii pacea.

Regula nr. 7 : Ceilalti sunt oglinzi ce te reflecta pe tine

Iubesti sau urasti ceva la o persoana raportat la ceea ce iubesti sau urasti la tine. Fii tolerant; accepta-i pe ceilalti asa cum sunt si straduieste-te sa constientizezi; straduieste-te sa te intelegi si sa percepi obiectiv propria ta persoana, gandurile si sentimentele tale.
Experientele negative sunt oportunitati de a vindeca ranile pe care le ai. Ajuta-i pe ceilalti, si astfel te vei ajuta pe tine. Unde ai fost incapabil sa-i ajuti pe ceilalti este un semn ca nu raspunzi corespunzator propriilor tale nevoi.

Regula nr. 8 : Ce se intampla cu viata ta este alegerea ta

Detii toate uneltele si resursele de care ai nevoie. Ceea ce faci cu ele depinde de tine. Asuma-ti responsabilitatea asupra ta. Invata sa renunti atunci cand nu poti schimba lucrurile. Nu te enerva : gandurile amare iti intuneca mintea. Curajul este in fiecare dintre noi : foloseste-l atunci cand trebuie sa faci ceva bun pentru tine. Cu totii avem o putere innascuta si un spirit aventuros pe care ar trebui sa le folosim pentru a imbratisa ceea ce urmeaza.

Regula nr. 9 : Raspunsurile sunt la tine

Ai incredere in instinctele tale si in sentimentele tale, chiar daca le auzi ca o voce slaba sau daca apar ca o sclipire de moment. Asculta-ti sentimentele ca si cum ar fi sunete. Vezi, auzi si ai incredere. Foloseste inspiratia innascuta.

Regula nr. 10 : Vei uita toate acestea la nastere

Toti ne nastem cu aceste capacitati : primele noastre experiente ne conduc intr-o lume fizica, departe de sentimentele noastre, acestea devenind nehotarate, cinice si lipsite de credinta si incredere.

Cele 10 reguli nu sunt porunci, ele sunt adevaruri universale care se aplica tuturor.

Cand te ratacesti, apeleaza la ele. Ai incredere in puterea spiritului. Aspira catre intelepciune : aceasta este ultima incercare a vietii si nu cunoaste limite in afara acelora impuse de tine.

Sunt curioasa dupa ce principii isi conduc viata urmatorii: Dragos FRD, Happygirls, Crisuadi, Adakiss, Danny, Klausen, Madalina, Paul, Orry, Cristina.

Protejat: Blog

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Important

Alaturi de un prieten adevarat este cu neputinta sa ajungi la deznadejde. – Honore de Balzac

Dupa cum puteti constata, blogul are nick-ul meu drept nume, dar el este si al lui Dragos. El are articolele lui, eu pe ale mele. Blogul se adreseaza tuturor, imi place sa cred ca este un blog mai atipic pentru ca nu are decat o regula: nici o regula( poate doar  cea a bunului simt). Nu ne deranjeaza parerile off-topic, cautam sa ne relaxam si sa socializam, sa ne simtim bine impreuna. Acest blog nu este un jurnal intim, abordam subiecte din cele mai diverse, iar daca eu gasesc un material care-mi pare interesant si educativ in alta parte, il preiau si aici pe blog pentru a fi discutat cu voi(voi mentiona si sursa de fiecare data). Proprietarii blogului nu sunt nici jurnalisti, nici filosofi, nici scriitori sau poeti. Sunt doi oameni simpli care au fost trei ani de zile postatori pe alte bloguri.

Multumim pentru intelegere, va asteptam oricand cu drag!

Biologia credintei- Bruce Lipton

Motto: „Am un defect. Citesc foarte mult”. Mircea Geoana, de profesie perdant

Biologia credintei – recenzie.

Bruce Lipton, Editura For You, 2008

Din punctul meu de vedere, a citi mult nu e chiar o izbânda de toata lauda. Important e si ce intelegi din acele carti pe care le citesti. Dupa fiecare carte citita ar fi cazul sa-ti permiti o zona-tampon in care sa digeri informatia tocmai primita. Cartea „Biologia credintei”, scrisa de biologul Bruce H. Lipton, merita chiar un timp mai indelungat de reflectie.

La prima vedere, nimic din ceea ce este aceasta carte nu o recomanda pentru a fi luata in serios. Pare deprinsa din maculatura care se ocupa de probleme paranormale inzorzonate cu ceva filozofii sectante. Numele parca ar fi al unui predicator adventist de ziua a saptea; la fel si fizionomia. Titlul – cam pseudostiintific. Coperta – gen samizdat (stiti, d-alea gen „guvernarea secreta a lumii”, „astrologie medicala” etc etc etc). Ca si modalitatea de tipografiere. Iar de Editura For You nu am mai auzit pâna acum. Cartea mi-a fost daruita de o persoana in care am foarte mare incredere, asta e si motivul pentru care am citit-o.

Cu toate astea, e o carte foarte bine articulata si neasteptat de bine scrisa. Fiecare capitol e impecabil demonstrat, concluziile sunt logice si nu reusesti sa gasesti puncte slabe in edificiul care se construieste sub ochii tai. Cel putin eu nu am gasit (exista unele derapaje benigne).

Cartea imbina „stiinta pentru toti” cu umorul fin si autoironia spumoasa. La urma urmei nu e o carte de specialitate, e o carte pentru noi, cei care nu suntem specialisti in biologie celulara, psihiatrie, psihologie sau chestii de genul asta. Pentru ca noi il putem intelege. Nu suntem suficient de obtuzi pentru a refuza din start tot ce vine in contradictie cu ce am invatat, nu suntem cramponati de pozitii pietrificate in ani de studiu gen „asa e corect, restul sunt prostii” si nu avem idei fixe.

In lumea stiintifica, Bruce e un paria. Face parte din grupusculul de oameni de stiinta care au tupeul sa spuna „stiti, poate ca totusi Dumnezeu exista”. Ce pacat de moarte!

In primul capitol e vorba de celule – nu va stresati, nimic hard. Aici aflam cât de importanta e cooperarea, si nu confruntarea, pentru mentinerea vietii in biosfera.

In al doilea capitol se prezinta dovezile stiintifice care arata ca nu genele controleaza sistemul biologic, ci mediul. Genele nu pot fi activate pâna nu le declanseaza ceva. Exprimarea genei e activata de un semnal de la mediu si nu de o proprietate intrinseca a genei, care apare pe neasteptate.

In al treilea capitol – membrana celulara, adevaratul creier al celulei (si nu nucleul). De ce suntem ceea ce reactionam.

Al patrulea capitol – fizica cuantica (asa cum exista o fizica clasica si una cuantica, Bruce face o impartire a biologiei in „cuantica” si „clasica”). Da, are legatura! Asta pentru ca doar in biologia newtoniana sunt considerate ca „paranormale” anumite fenomene care pot fi explicate relativ lejer prin „biologia cuantica”. „Biologia cuantica” nu neaga biologia clasica, ci o completeaza.

Capitolul 5 – gândurile pozitive au un efect profund asupra comportamentului si genelor, dar DOAR daca sunt in armonie cu programarea existenta la nivelul subconstientului. Capacitatea mintii constiente de a anula comportamentele pre-programate ale mintii subconstiente este fundamentul liberului arbitru.

Capitolul 6 – frica si o concluzie tragicomica: pentru a imbunatati sansele de supravietuire, trebuie sa ai o constienta si o inteligenta reduse

Capitolul 7 – modul in care suntem „programati” si impactul pe care aceasta programare il are asupra vietii noastre.

Ei bine, capitolul 5 e cel mai interesant, dar lasat „neterminat”. Bruce nu ne spune „in clar” cum e cu armonia asta, ci doar sugereaza ca ar cunoaste raspunsul. Mai departe e si treaba noastra.

Atunci când te intereseaza cu adevarat un subiect observi ca peisajul din jurul tau se schimba. Parca natura vrea sa-ti dea o mâna de ajutor, incep sa tâsneasca de peste tot raspunsuri la intrebarile tale. Universul ti se umple de „semne”, trebuie doar sa le urmezi. Eu m-am apucat sa citesc aceasta carte prin februarie. Incetul cu incetul (si totusi nu atât de incet) si lumea mea s-a transformat, desi nu am cautat nimic in mod intentionat. Mai intâi Nice a acceptat cu ingaduinta sa-mi fie gazda. Apoi am descoperit restul. Pe blogul ei, Nighton a recomandat o carte care se ocupa exact despre acest subiect – „Puterea extraordinara a subconstientului tau” (imi cer scuze Roxi ca nu am citit-o inca, o sa-i vina rândul). KirstDay a avut câteva articole care m-au surprins placut si care, si ele, au legatura cu ideea in discutie. De asemenea si Vlad abordeaza, pe blogul lui, cam acelasi gen de subiect, intr-o maniera interesanta. Taman ieri am dat de o postatoare, pe blogul lui happygirls, Ilinca (happygirls are meritul unui articol atractiv, care naste foarte multe intrebari). Ei bine, Ilinca a surprins esenta: „Am invatat ca daca vreau cu tarie ceva, toate fortele universului vor conlucra pentru implinirea dorintei”. Cam pe aici e „cheia” problemei. Probabil.

Imi fac o datorie de onoare sa le multumesc celor pe care i-am numit, ca si tuturor celor care accepta discutii, vin cu idei, nu se supara daca sunt contrazisi si nu incearca sa-si impuna punctul de vedere.

Noua greseli frecvente in bucatarie

Am descoperit cateva lucruri interesante despre gatitul necorespunzator al unor alimente, care pot fi  astfel extrem de daunatoare organismului.

1 Atentie la peste: poate fi extrem de sanatos, dar la fel de periculos in functie de cum il gatesti!

Cea mai bogata sursa de acizi grasi omega 3, in traducere generala – o „injectie” generoasa de sanatate , vitalitate, energie, tonus, etc – se regaseste intr-unul dintre cele mai sanatoase alimente de pe planeta: pestele. Unul dintre beneficiile lui este faptul ca iti asigura o inima puternica si sanatoasa. Insa acest beneficiu nu numai ca este diminuat, ci chiar sters si „agravat”, daca pestele este prajit in ulei.

Pestele pe gratar sau fiert isi pastreaza toate calitatile (chiar si adaugandu-i-se condimente), insa cel prajit pune in pericol sanatatea inimii. Atentie si la batoanele de peste intens vehiculate prin supermarketuri: nu va lasati prada „tentativei de peste” pe care o presupun, care nu au deloc aceleasi beneficii, dimpotriva, alti aditivi si grasimi in plus.

2. Fara tacamuri si vase de aluminiu in bucatarie!

Chiar daca iti plac, daca crezi ca sunt la moda, daca iti sunt mai la-ndemana, daca sunt mai ieftine, renunta la ele! Sunt extrem de nocive si asocierea lor cu mancarea, iar apoi introducerea in cavitatea bucala creste riscul de Alzheimer, spun cercetatorii americani. Acestia considera ca odata cu introducerea tacamurilor in gura sau in contact cu mancarea, o mica parte din aluminiu se lasa si in mancarea sau ramane in cavitatea bucala si este ingerat.

3. Ceapa – un gust care poate fi gustos si totodata sanatos!

Stiati ca ceapa rosie sau „de apa”, cum i se mai spune, este mult mai sanatoasa decat cea alba si cu mai multe proprietati curative? Iata cum nu trebuie sa gatesti ceapa si cum da:

– nu o fierbe la nesfarsit (isi pierde toate calitatile) asa cum facem noi romanii in cazul ciorbelor si supelor – de fapt si de drept, ceapa se toaca si se pune spre sfarsitul ciorbei, atunci cand trebuie sa mai fiarba inca 5 minute maxim.
– nu-i asa ca si tu stii metoda prin care sa faci ceapa sa nu mai usture ochii? Exact: aceea in care o lasi intr-un bol cu apa ceva timp! Trebuie sa stii ca o folosesti cam degeaba atunci; devine un aliment inutil, fara aport de nutrienti si vitamine: isi pierde calitatile cu care este inzestratata de la natura.
– orice fel de a gati ceapa ii diminueaza acesteia din calitatile nutritive – de aceea, daca stii ca nu suferi de probleme digestive, atunci nu ezita sa o mananci cruda, proaspata; un val de beneficii se  va revarsa asupra ta
– daca gatesti o mancare cu ceapa, atunci nu o depozita intr-un vas de fier, ci de sticla sau plastic (desi sticla este mult mai recomandata); aceasta isi pierde incet toate proprietatile in oala din metal
– nu praji ceapa – nu faci decat sa ii adaugi grasimi saturate care prin prajeala nu fac altceva decat sa provoace arsuri gastrice.

4. Spalatul – inerent pentru absolut orice lucru din bucatarie!

Din pacate, multa lume uita de acest „cult” igienic care te salveaza de bacterii nedorite in organism, dar si de virusuri periculoase care se iau prin simpla atingere a alimentelor si apoi prin ingerarea lor.

In primul rand este vorba de ustensilele pe care le folosesti, de masa pe care tai, de oala in care gatesti – asigura-te ca sunt perfect spalate, dar mai mult decat atat, atentie la alimentele pe care le folosesti, care trebuie spalate foarte bine, mai ales carnea, ouale, si nu in ultimul rand conservele. Intotdeauna spala bine conserva inainte de a o deschide, pentru ca nu stii pe unde a stat (a si fost un caz in trecut in care o femeie a murit dupa ce a mancat o conserva pe suprafata careia s-au gasit excremente de sobolani – din depozit – care s-au dovedit a fi otravitoare).

5. Gratarul – recomandat, dar nu in orice fel de conditii!

Este de preferat sa consumam, in afara cruditatilor care sunt primordiale in alegerea noastra, alimentele la gratar: este un tip de gatit sanatos, care pastreaza atat aromele (uneori le intensifica), dar mai ales toate proprietatile nutritive. Insa cel mai bun ramane de departe gratarul in aer liber, cu lemne sau carbuni. Gratarele de bucatarie, cele care presupun intrarea in contact direct al alimentelor cu suprafata care sta pe aragaz (supusa incalzirii cu gaz) sunt nocive pentru sanatatate, aceasta asociere aflandu-se intr-o relatie stransa de cauzalitate cu tumorile canceroase (pe termen lung). Nu puneti alimentele direct pe grilajul de foc, ci mai la inaltime.

6. Mai putin gatit, mai multa putere pentru sistemul imunitar!

Nicio forma de gatit, oricat ar fi ea de sanatoasa, nu se compara cu alimentatia proaspata, naturala 100%. Dar, pentru a ne pastra in limitele realiste ale unei discutii, pentru ca nu cred ca sunt foarte multe persoane care sa nu manance si gatit, recomandarea medicilor este sa consumam o cantitate egala sau mai mare de alimente crude decat gatite intr-o singura zi. Prin prepararea termica a alimentelor atat proteinele, cat si vitaminele sau enzimele sunt distruse.

Cea mai des intalnita boala provocata de utilizarea unor alimente procesate termic este leucocitoza, care slabeste considerabil sistemul imunitar, insa efectele se resimt si la nivelul: inimii, ficatulului, splinei, pancreasului, rinichilor etc.

7. Folositi zeama conservelor de legume si fructe – acolo rezida toate vitaminele.

Nu mi-a iesit din minte recomandarea nutritionistei Mihaela Bilic, care la o conferinta de presa a spus ca in general gresim atunci cand folosim conservele, mai ales cele de legume, pentru ca aruncam zeama din ele, pe principiul ca nu este sanatoasa. Dimpotriva, spune medicul, acolo stau toate vitaminele si nutrientii esentiali din respectivele alimente, asa ca trebuie consumate „la pachet”.

8. Nu gatiti carnea in exces!

Cercetari recente, relatate de BBC, au demonstrat ca gatitul carnii in exces dauneaza organismului, dubland riscul de cancer de la nivelul vezicii urinare. Riscul creste in cazul folosirii de carne rosie, insa si puiul sau pestele au aceleasi efecte daca sunt gatite in exces. Nici chiar la gratar nu trebuie sa exageram cu frigerea ei, pentru ca pe langa riscul de cancer la nivelul vezicii, cercetatorii au asociat  carnea fripta la gratar si cu un risc crescut de cancer pancretic.

9. Uimitor, dar legumele congelate contin mai multe calitati nutritive decat cele proaspete!

Foarte greu de crezut, chiar socant as spune, insa cercetatorii britanici au evidentiat un numar considerabil mai mare de substante nutritive in cazul legumelor congelate, decat in cazul celor din piata. Noi spunem ca sunt proaspete, insa nu se stie de cand stau pe tarabele taranilor sau in supermarketuri, ele pierzandu-si calitatile cu fiecare zi trecuta de la cules. Asadar, poti avea in sacosa legume „proaspete” de doua saptamani.

In schimb, culegerea legumelor si conservarea lor la frig, respectiv la congelator in pungi de plastic pastreaza totodata si vitaminele si nutrientii esentiali, relateaza DailyMail.

sursa aici

Maxima zilei

De-as fi Dumnezeu, m-as face orice afara de om. (E. Cioran)

Hm…in acest caz as fi ales sa fiu o floare

un colt de paradis

un curcubeu

un fruct

o gofra

o apa limpede

un camp vesnic verde

un rasarit de soare

o cladire

un port

sau un oras 😉

Dar poate cel mai mult mi-ar fi placut sa fiu un sentiment.

Maimutele

Mai intâi au luat 5 maimute si le-au pus intr-o cusca.

Apoi le-au agatat niste banane deasupra si au pus o scara.

Daca una din maimute incerca sa urce pe scara ca sa ajunga la banane, se declansa un jet de apa rece pe toate  maimutele.

Si tot asa pâna când nicio maimuta n-a mai avut curaj sa urce pe scara.

Acum, s-a trecut la faza a doua. S-a inlocuit una din maimutele din cusca. Nou-venita nu stia despre ce e vorba, prin urmare s-a grabit sa urce scara. S-a pomenit trasa in jos de celelalte maimute, fara sa mai fie nevoie de jetul de apa.

A urmat inlocuirea unei alte maimute din grupul initial, care si ea a incercat sa urce scara si a fost trasa in jos de celelalte maimute, inclusiv de cea care nu fusese udata de apa rece.

Si tot asa pâna când nicio maimuta din grupul initial n-a mai ramas in cusca.

Cu toate ca noile maimute nu traisera din proprie experienta experimentul cu dusul, n-au mai urcat scara. Daca ar fi fost intrebate „de ce?”, ar fi raspuns, probabil, „nu stim; asa a fost intotdeauna aici”.

Aveti un desen animat aici:

Cei care s-au ocupat cu disecarea experimentului cu pricina au tras concluzii foarte interesante, de genul „asta inseamna cultura organizationala” si cum de anumite reguli reusesc sa sufoce activitatea firmei (cum ar veni, s-a comentat negativ). Sau au inceput sa bata câmpii in legatura cu mentalitati, obiceiuri si traditii. Sau au vorbit despre regulile din orice societate.

Mi-am adus aminte de acest experiment citind pe un anume blog ceva legat de constiinta, dorinte, instincte, despre principii, despre ce e bine si ce e rau.

Noi sa retinem doar atât, deocamdata:  o reactie instinctuala, venita din interior, a fost stopata de o reactie artificiala (mai degraba a fost inlocuita cu o non-reactie), dobândita ca urmare a unei constrângeri din exterior. Chiar daca maimutele din setul al doilea habar n-aveau de ce nu trebuie sa urce scara, ele nefiind cele care au luat contact direct cu apa rece, au ramas supuse. Evenimentul initial s-a pierdut, a ramas doar mesajul.

Concluzii, va rog!