Sase zile in Rai

Nu mai stiu cum am ajuns aici, dar nu are nicio importanta. Ma aflu pe malul unui lac de munte, iar din fundal se aude o muzica reggae divina. Apa e cristalina si nu ma mai satur privind-o. Drept in fata mea, dincolo de lac, este un munte cu vârful plin de zapada. In stânga si in dreapta lacului – paduri de brazi. Si, mai in dreapta, un râu de lapte, unul de miere, unul de vin rosu si unul de vin alb se varsa in lac, prin intermediul unor cascade minunate. Cerul e senin si imi e tocmai bine. Ma intind lenes pe iarba verde si catifelata…nici urma de gâze enervante…si exact atunci apare din cascada de lapte o negresa. Are trupul zvelt, buzele carnoase, picioarele lungi si drepte, sâni rotunzi si tari, un abdomen sculptural si ochi albastri. Sau verzi, intotdeauna am incurcat….Parul ca abanosul ii ajunge pâna la soldurile fermecatoare. Si e goala, bineinteles. Ma apuca un tremur de placere. Se aseaza lânga mine si facem cunostinta. O cheama Consuela. O intreb unde suntem. In Rai, fireste. In Raiul meu in care voi sta o eternitate. Si ea cine e? Ingerul meu insotitor, nu mi-am dorit eu asa ceva? Hmmm…nu tin minte  ca  o negresa cu ochi albastri si cu nume de telenovela sa-mi fi bântuit imaginatia, dar cine sunt eu sa stiu ce mi-am dorit si ce nu? O sorb din priviri pe Consuela. Arata extraordinar si nu ma intreb care o fi Raiul ei, conteaza ca ea e in al meu!

Si a fost ziua intâi.

Stau cu orele sub cascada de vin alb. E demi-dulce, exact cum imi place mie! Observ cum Consuela aseaza masa si ma duc la ea. Ce avem de mâncare? Banane, mere, ciorba de burta, sarmale cu mamaliguta si curmale. Ma uit cu precautie la curmale. Oare si pe astea mi le-am dorit? In fine, se pare ca fac parte din meniul „oficial”. Stând pe iarba si admirând peisajul, abia acum observ ca in spatele meu e un perete imens, albastru, cu o usa. O intreb pe Consuela ce e cu usa aia, unde duce. Imi spune ca n-are rost sa-mi bat capul cu asta si sa nu ma mai gândesc la asa ceva. La urma-urmei, nu am aici tot ce-mi doresc?

Parca ceva-ceva nu e in regula. Nu mai e nimeni? Nu, imi raspunde Consuela. Aici suntem numai noi doi, oare nu asta ti-ai dorit? Sa fii singur si linistit? La care Raiul m-a adaugat pe mine ca bonus. Da? Auzisem ca in alte Raiuri ar fi 40 de fecioare pentru un singur barbat….Consuela zâmbeste jucaus si imi spune ca aici nu e cazul, asta e ideea, o femeie si un barbat impreuna, nu? Numai doi… Si sa nu-mi fac griji, ca ea face cât 40. Mda, pare logic si n-am de ce sa ma plâng. Consuela e minunata! Spre amurg am inotat in lac, e o inotatoare desavârsita. Am ajuns la o insulita, am facut amor sub un palmier si ne-am odihnit un pic inainte de a ne intoarce.

Si a fost ziua a doua.

Azi vom dansa. Salsa, merengue, rumba, tangou, cha cha cha. Ah, tocmai bine, muzica reggae care se aude non-stop  incepuse sa ma cam sâcâie. Am intrebat-o pe Consuela daca se poate schimba si mi-a zis ca nu, nu mi-am dorit eu sa ascult reggae tot timpul? Bine ca in sfârsit vom asculta altceva!

Dupa dansuri mergem pe malul râului cu vin rosu si facem dragoste indelung sub un mar, dupa care stam imbratisati multa vreme. Dau sa intind mâna sa iau un fruct, dar brusc am o revelatie. Nu cumva asta e … acel pom? Consuela râde cu pofta si-mi face semn ca pot sa iau; nu e acel pom. Ce dinti frumosi are! Ah, e incredibil de apetisanta! Mai ales ca spre seara ne-am jucat in râul cu miere…

Si a fost ziua a treia.

Azi ar fi trebuit sa cântam la mandolina pe nori pufosi. Dar nu sunt nori….ciudat, nu ma asteptam sa existe asemenea defecte in Rai. In sfârsit, având in vedere ca e Raiul meu…Mergem prin padurea de brazi catre munte. Mirosul de cetina ma incânta. E o racoare placuta. Imi amintesc de ceva si o intreb pe Consuela: oare cum o mai arata Bucurestiul? Consuela consulta rapid agenda. Hmmmm…curios, nu observasem ca are o agenda. Oare unde si-o tine?!? Ei bine…nu se poate sa mai stiu ceva de Bucuresti. L-am parasit pentru totdeauna si asta e, nu voi primi niciun fel de informatie din punctul asta de vedere. Nu asta mi-am dorit? Ba da, aici are dreptate…totusi, nu stiu din ce motiv, raspunsul ei ma intristeaza suficient incât sa-mi dispara pentru o perioada din urechi porcaria aia de reggae.

Ajungem in vârf, ne hârjonim un pic si ne batem cu zapada. In departare pot vedea marea. Chiar, nu mergem la mare? Nu, nu se poate. Eu mi-am dorit intotdeauna un lac de munte, nu marea, remember? De data asta sunt sigur ca ceva nu e in regula, nu tin minte sa fi zis ca nu mai vreau la mare, ci ca refuz un anumit litoral. Consuela zâmbeste aratându-si din nou dantura perfecta. Imi spune ca, poate, n-am renuntat in mod constient la mare, dar in mod sigur am facut-o subconstient. Iar cand subconstientul si constientul se razboiesc, intotdeauna câstig de cauza are subconstientul.

Aha. Subconstientul deci…Nu conteaza. Bine c-o am pe Consuela! E minunata, fir-ar sa fie…Când ne intoarcem ma duc sa ma imbaiez in râul de vin rosu. Sper sa fie doar o parere…nu cumva incepe sa devina cam acru?

Si a fost ziua a patra.

Azi sunt nori albi, pufosi si, prin urmare, mergem pe ei sa cântam la mandolina. Adica….ea cânta si eu o ascult. Mda….muzica ar fi fost foarte interesanta daca ar fi tinut o ora, hai doua….dar douasprezece?? Douasprezece ore de zdranganeala stupida? Cica asa e programul…asta e, ea e inger, asta face, nu? Sunt insa fericit ca va urma iar o partida de amor si ma voi detensiona, Consuela e incredibil de priceputa, imi face masaj mereu dupa, desi uneori cam exagereaza…. Apoi ma duc iar sa beau din râu. Din cel cu vin alb, pentru ca ala cu vin rosu s-a acrit de tot.  Iar asta cu vin alb parca incepe sa se aciduleze.

Si a fost ziua a cincea.

O oarecare stare de satietate generala incepe sa ma cam agaseze. Cu chiu, cu vai, sorb din vinul alb care parca da in clocot, pentru ca de borsul ala rosu nu mai am curaj sa ma apropii. Ma uit la Consuela, mi se pare mie sau a inceput sa se ingrase? Bine ar fi daca ar pune ceva pe ea, un costum de baie macar, o rochie vaporoasa….Si de ce nu intelege ca vreau sa fiu lasat in pace, ma tot terorizeaza cu amorul si cu dansul, ce e asa disperata, ca doar avem o eternitate la dispozitie?!?!  Dar mi-e teama s-o intreb, ca iar o sa ma ia cu subconstientul si cu “nu asta ti-ai dorit?”. Azi toata ziua n-am facut decât sa ma ascund de ea.

Ma uit din ce in ce mai insistent catre usa. Oare ce-o fi acolo?

Si a fost ziua a sasea.

Imi iau inima in dinti si ma apropii de usa. E inchisa. Bat in ea. Se deschide, iar in prag apare un batrânel cu privirea severa, cu o barba alba si lunga, care tine in mâna un manunchi de chei imense. Cred ca stiu cine e…Ii spun abia soptit, sa n-o trezesc pe Consuela:

– Sfinte Petru….n-as putea sa merg putin in Iad?

55 responses to “Sase zile in Rai

  1. Demult nu am mai citit un articol atat de bun. Atat de profund.
    Dragos, cat ti-a luat sa te saturi de…prea mult bine? Trei zile? Patru? Esti incredibil de rabdator… :mrgreen: Ce plictiseala groaznica e in rai… 👿

  2. Pingback: Sase zile in Rai - Ziarul toateBlogurile.ro

  3. Super articol, asteptam cu sufletul la gura sfirsitul si cind colo apare Sfintul Petru :)))) Pina la urma noi oamenii ne saturam de toate. Chiar si cind ne este bine, ni se pare ca ceva nu e normal si vrem ceva diversitate 😀

  4. @ Nice, multumesc 🙂 . Pai da, e cam plictis. Asta e ideea, binele nu poate fi decât in comparatie cu ceva pe care il numim rau. Daca excludem raul, avem de-a face cu o mare plictiseala.

    @ Strumful, esti o draguta, multumesc 🙂 . Da, diversitatea e placerea reala. Raiul e vazut ca un loc plin de izvoare, unde curge lapte si miere pentru ca cei care l-au conceput si ni l-au livrat noua traiau in desert si sufereau de sete si chiar foame (deh….dieta bazata pe lacuste nu e chiar indestulatoare). Asa ca visau apa, lapte, miere. Intrebarea e: ce placere iti poate produce ceva de care esti sigur ca ai o intreaga eternitate?

  5. Hahaha, Dragos super super articolul. Si atat de simbolistic si totusi scris intr-o maniera care te apropie si te introduce in peisaj. Felicitari, sunt foarte mandra de tine.

  6. Da, e cel mai bun articol pe care l-am citit vreodata, sunt mandra de Dragos si de faptul ca a aparut tocmai pe acest blog. Multumesc autorului. 🙂

  7. Consuela asta imi aduce aminte de Maitrey

  8. Probabil ca ideea era sa observam ca ceea ce este frumos, visat, poate fi si tern, agasant, fara un pic de intruziune a negrului, uratului, insipidului… O stare de continua placere nu va tine la nesfarsit pentru ca suntem atat de oameni si-ata de nedecisi… Probabil ca pentru a aprecia frumosul, trebuie sa cunoastem uratul. Reciproca n-as vrea sa fie valabila. Insa viata nu poate fi desavarsita fara un pic de sare si piper. Am scris un pic si-asa imi doresc pentru ca sunt oameni pe care belelele nu-i ocolesc decat in scurte momente cat sa-si traga sufletul si ei si-ar dori raiul, chiar daca dupa 7 zile tot s-ar plictisi. Stiu ca tu ai facut-o dupa 5 zile si, daca ma intrebi pe mine, te consider un nemultumit si-un nerecunoscator . Macar trebuia sa-i multumesti Consuelei pentru clipele de extaz, fara agonie, prin care te-a condus in primele trei zile… Cred ca mai meritai inca vreo saptamana de rai pentru ca ai fost bad boy.

  9. P.S. Cand am inceput sa citesc ceea ce-ai postat am crezut ca vrei sa ne povestesti un vis erotic. Recunosc ca nu eram incantata…, in ideea ca trebuie sa fii mai discret cu visele proprii si personale. :)) Ma bucur ca altul era mesajul.

  10. Felicitari Dragos! un articol foarte bun 🙂
    m-a dus cu gandul la ” rau cu rau dar mai rau fara de rau”
    totusi………niciodata nu visam sau nu ne dorim lucruri rele, oare de ce?

  11. =)) mi-a placut finalul e imprevizibil :)) si Consuelo..ma duce cu gandu la Consuelo a lu Mutu.
    Oricum foarte dragut articolul, m-a distrat pe parcurs si m-a surprins placut la final :))

  12. Foarte dragut articolul 🙂 Felicitari, Dragos!
    „De unde isi are raiul lumina? Stiu. Il lumineaza iadul cu flacarile lui” (Blaga)

  13. cred că am intrat și eu neinvitată în Raiul ăsta superb.

  14. „Caci a Mea este imparatia Cerurilor…..” Foarte expresiv articolul, felicitari! Ma gandesc ca, probabil, nu exisa un Rai comun pentru toti, ci fiecare isi proiecteaza un asemenea loc dupa pofta inimii, precum in filmul „What Dreams May Come”! Hehe, cred ca este explicabil de ce comit musulmanii atentate sinucigase, nu ti se promit in fiecare zi 70 de virgine 🙂 -joke, va rog sa o luati ca atare, nu vreau sa fiu acuzat de insensibilitate 🙂

  15. super tare :)))))))))))))))))))
    … ai propria ta Matrice 😛

  16. Nu-mi place numele Consuela, insa felicitari pentru articol… ai subliniat foarte bine ca nu suntem multumiti niciodata :P!

  17. Inițial, recunosc, voiam să trec peste postare. Nu te supăra, nu era personal. Doar că nu știu cum să-mi împac timpul. Dar am decis să citesc. Raiul… Foarte frumos reliefat omul, să zic. Cel puțin eu așa am înțeles. Că, deși ne plângem mereu de anumite lucruri, ne lipsesc atunci când ele nu mai sunt prezente în cotidianul nostru. Și eu am constatat asta pe pielea mea.
    Acum, dacă încerci iadul, te vei gândi și la Consuela și la râul de miere și la melodiile din Rai. Toată viața e un șir de amintiri care ne conduc spre viitor. Fiecare decizie depinde de experiențele anterioare.
    Mi-a dat de gândit povestea ta și e prima de acest gen pe care o citesc la tine… Felicitările mele sincere!
    Salutări pentru amândoi!

  18. :)) as incerca si eu …raiul :))

  19. Pingback: Premiu de la Paul :D « Dreaming Of Another Life

  20. Pingback: Ce uşurare! « Blogul lui Teo Negură

  21. Pingback: Pachira Aquatica- Money tree « Gabriela Elena

  22. Va multumesc frumos tuturor pentru cuvintele de apreciere. Trebuie sa recunosc faptul ca nu ma asteptam la atâta succes 🙂 .

    @ Diana, ma bucur ca ti-a placut 🙂 . Voi incerca si pe viitor sa te surprind.

    @ Pato, Maitrey? 🙂 . Foarte posibil.

    @ QED, eu sunt un tip extrem de timid si sensibil, cum credeai ca pot fi capabil sa povestesc un vis erotic?!?!?! (aici as pune emoticonul ala cu ochii bulbucati al lui Nice, numai ca nu stiu cum sa-l fac). „Pentru a aprecia frumosul, trebuie sa cunoastem urâtul”. Exact asta e ideea. Reciproca nu are cum sa fie valabila, cred, pentru ca definitia frumosului variaza de la om la om. Presupun ca oricine tinde catre frumos. Frumosul lui personal.

    @ Nice, QED, cele 5 zile sunt alegorice 🙂 , ca doar nu era sa scriu un articol cu ce am facut timp de 100 de zile….

    @ Lilly, sper ca de data asta nu ti s-a mai ars friptura 🙂 . „Raul” si „Binele” sunt concepte relative. Fiecare cauta binele propriu, dar interfereaza cu „binele” altuia, care, pentru prima persoana, s-ar putea sa insemne „rau”. Pe de alta parte, „binele” este un tel, un vârf de munte la care vrem sa ajungem, iar cararea care se deschide pâna acolo e considerata „rea”, pentru ca sta intre noi si „bine”. Evident ca-ti petreci mai mult timp pe carare decât pe vârful de munte. In acest caz….de ce ne-am dori ceva ce avem din belsug? „Binele” este punctual, „raul”…aproape continuu.

    Cel mai bine simbolizat acest aspect este, cred eu, in filmul „Candidatul”, cu Robert Redford. Filmul descrie lupta unui candidat pentru un loc in Senat. Candidatul era convins ca nu are nicio sansa, pentru el toata chestiunea se limita la a-si face treaba cât mai bine pâna la alegeri. Si câstiga. Atunci când afla, si când toti sustinatorii lui sunt in culmea extazului, se retrage intr-un loc izolat impreuna cu principalul consilier si il intreaba aproape disperat: „Si acum?”

    @ ZuZu 🙂 🙂 esti prea draguta, ma faci sa rosesc.

    @ vacitim, uite ca p-asta n-o stiam!, multumesc.

    @ Ioana 🙂 , accesul nu se face pe baza de invitatie aici. Intri pur si simplu.

    @ Julien, multzam fain, maestre. Pai da, asta e si parerea mea. Daca ti se spune ca in ceruri vei avea parte de 70 de virgine in caz ca te sacrifici pentru „cauza”….fericirea suprema adica, având in vedere ca pe pamânt nu ai parte decât de niste forme abia banuite ca ar exista sub cearsafuri….

    @ S 🙂 🙂 🙂

    @ Ada, n-are cum sa fie nicio suparare, pentru ca nu exista nicio obligatie….Si da, ai inteles bine 🙂 . Ma bucura foarte mult faptul ca ti-am dat de gândit, inseamna ca mi-am atins un obiectiv. Multumesc inca o data.

    @ BA, pai cine te opreste?

  23. @ Malli, multumesc 🙂 . Pai nici eu nu stiam pâna sa ajung in Rai ca e un nume care sa-mi placa…si oricum, mi-a placut doar pentru câteva zile 🙂

    Nu, nu suntem multumiti niciodata. De ce am fi?

  24. Dragos: am meditat si am inteles de ce nu ti-a mai placut in Rai: iti lipsea Liga I si haita ta de catei:)) Plus un meci cu FCT pentru un pic de adrenalina.

  25. @ Diana 🙂 🙂 🙂 🙂 pai sa stii ca m-am gândit sa „bag” si asa ceva, dar nu mai era articol, ci roman. Apropo, se pare ca din iarna „inima Banatului” ne va lipsi si noua, nu doar voua 😦 . Ma bucur pentru el, dar imi e jale pentru noi….

  26. Dragos: iti amintesti ca tu ai fost stanca pe care m-am „razbunat” atunci cand a plecat de la noi? Asta e viata doar ca ma enerveaza ca am citit un interviu a lui Cristea Oprea cum ca o echipa din Rusia da cei mai multi bani pe el. Eu nu vreau nicicum Rusia si bani multi ci un Bundesliga sau EPL chiar la echipe mai slabe si nu asa multi bani pentru dezvoltarea lui…

  27. Pingback: Leapșă?? « Ada Pavel's Blog

  28. @Dragos, te-ai fi plictisit in ritmul acesta, dar cu constiinta si constienta ca va dura vesnic si-ai pierdut alternanta, in 2 sau 3 zile. Adica, vreau sa zic ca stiu ca era o simpla alegorie :))

  29. @ Diana 🙂 🙂 :-), asemenea clipe nu se uita. Gabi a avut un raspuns extraordinar, gândeste foarte matur pustiul, a zis ca pe el nu-l intereseaza nimic pâna in iarna in afara de Dinamo, iar in iarna…vom vedea. Si, din câte am inteles, Cristea Oprea a zis ca decizia definitiva apartine in exclusivitate lui Gabi, ceea ce mi se pare si normal, ca doar discutam despre un om liber, nu de un sclav aflat pe plantatia de bumbac. Iar in caz ca va pleca de la Dinamo (ceea ce nu e sigur, zic eu), sunt apropae convins ca o va face pentru EPL sau Bundesliga. A invatat, cred, ca banii nu sunt asa importanti in acest moment, are 15 ani sa tot faca. Dar mai repede te apreciaza lumea in Spania sau Germania decât in statul mafiot rus. Si, la urma urmei, pentru bani multi si câstigati lejer exista varianta Arabia Saudita. Macar e mai cald ca in Rusia….

    @ QED 🙂 🙂 🙂 sincer sa fiu, explicatia era mai mult pentru Nice 🙂

    • Nu stiu ce sa zic pt. ca nu prea mi place impresarul. E prea tanar pentru Arabia Saudita. Curios e ca am ajuns la concluzia ca i-a facut bine plecarea la voi. E tanar si ar trebui sa caute intai gloria. Bani destui vor veni dupa aceea. Si daca tot e sa nu mai fie catel apai macar sa fie la ceva mai bun fotbalistic. Da, am citit raspunsulacela si mi se pare si normal, doar l-am educat bine:))

  30. Pingback: Leapşă???? « Vlady8

  31. Pingback: O zi din viaţa ta « Cristian Dima

  32. da…
    frumos… chiar foarte frumos…
    pana la urma… poate se adevereste zicala…
    sa avem gija ce ne dorim, ca de asta vom avea parte…
    si totusi… eu imi doresc raiul… chiar si cu, sau fara consuela… doar de dragul celui ce mi-l poate oferi…

  33. Pingback: Viata… « Gabriela Elena

  34. @ oovi, multumesc 🙂 .

    Bineinteles. Toti ne dorim Raiul ca deh!, Iadul e cam infricosator…cazane, foc continuu, smoala fierbinte…brrrrr…..

  35. mda, nu m-am gandit pana acum, daca-mi doresc raiul sau nu… dar daca ma gandesc… as vrea raiul pe pamant 🙂 cu posibile evadari in realitate 🙂

  36. @ Altcersenin, multumesc de raspuns. Pai asta era si ideea….”termenul de comparatie” (ca sa zic asa) trebuie sa existe, altfel insasi notiunea de Rai isi pierde sensul, nefiind altceva decat o continua plictiseala.

    @ Nice, tu esti de acord cu toata lumea….ca rabinul intelept 🙂

  37. @ Diana 🙂 pai nu acum trebuie sa plece in Arabia, ci peste 10 ani cel devreme. Si normal ca i-a facut bine venirea la noi, la urma urmei suntem o echipa mai buna, nu? 🙂 . Mi-am dat seama de asta inclusiv sezonul trecut, cand Timisoara a batut in Stefan cel Mare, iar Marian Iancu s-a chinuit o ora mai degraba sa scuze victoria decat s-o justifice 🙂 🙂 .

    Si da, l-ati educat bine, poate mult prea bine. Inainte de a pleca spre Dinamo, pus sa „abjure” in fatza inchizitorilor din galeria banateana, n-a facut-o! 🙂

  38. Felicitari, Dragos! :* un articol foaaarte pe gustul meu…ma faci sa pic pe ganduri si sa imi rup mana: oare raiul meu cum arata? 😕 cat de repede m-as plictisi de el?

  39. Da, acum citii și eu articolul, hehe 🙂 Interesante fantezii ai, Dragoș … 😀
    Până una, alta, nu-i mai bine pe Pământul nostru, când Rai, când Iad ? 🙂

  40. @ Chocolate, multumesc, esti o dulce 🙂 . Probabil ca Raiul tau e plin de ciocolata. Poate ca ai rezista in Raiul tau mai mult decât am rezistat eu in Raiul meu 🙂

  41. @ M11 🙂 pai nu sunt chiar fanteziile mele, e o combinatie intre dorinte si ce am auzit ca s-ar gasi pe acolo….din preaplinul pe care l-am avut uneori in viata am constatat ca nici asa nu e chiar o idee geniala sa-ti petreci eternitatea.

    „Când Rai, când Iad”. Pai da, asa e cel mai bine, chiar daca Nice zice ca ei ii place sa fie mai mult Iad 🙂

  42. Pingback: Sfârșit. Sau început? « Ada Pavel

  43. Pingback: Premiu de la Paul :D « A Woman Who Loves …

  44. Pingback: Premiu de la Paul :D - Love is Blue by Roxana Țucmeanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s