Ada ne-a lansat o provocare sub forma de leapsa. Sau de concurs. Ne-a pus la dispozitie 10 melodii, iar noi, pe baza uneia dintre ele, la alegere, trebuia sa realizam o mica povestire(peste 10 randuri). Iata-o pe a mea, sub forma de vis.
O lumina diafana inunda incaperea. Ca prin vis aud vocea ta soptindu-mi ceva, o ignor si incerc sa adorm la loc. Nu reusesc insa, raze vioaie de soare ma alinta delicat pe obraz, sperand sa ma trezeasca, sa le vad si sa le culeg pe fiecare in parte si sa ma bucur de ele ca de un cadou nesperat. Ce nazdravane sunt astea mici, imi spun si deschid ochii mari, negri, cautandu-te cu privirea, incercand sa imi amintesc ce imi comunicasei putin mai devreme. In linistea adanca ce se instalase de ceva timp in camera incetinesc respiratia, imi aud gandurile navalind nebuneste, incerc sa le alung, ma ridic brusc din pat si ma indrept spre fereastra imensa prin care admir in fiecare dimineata Manhattanul.
Imi lipesc fruntea de geam, privesc staruitor cum Statuia Libertatii ma saluta discret, oare despre ce surpriza vorbeai? Ah!, daca as putea sa-mi amintesc, ma framant in zadar, regret acum ca nu am fost suficient de atenta. Ca de obicei, curioasa si nerabdatoare, plina de iluzii si sperante… Deodata simt un miros ademenitor, atat de familiar, venind dinspre living. Ma ispiteste iar la visare, reusesc sa ma relaxez, ma asez pe micuta canapea alba si gandul imi fuge departe, tocmai in mijlocul oceanului Pacific.
Oare unde o sa ma duci de Craciun? Recunosc ca nu mi-ar displacea o insula exotica, Bora-Bora, Tahiti sau poate Hawaii. Si deja parca simt nisipul fierbinte sub talpi, racoarea valurilor turcoaz si deliciul cocktailurilor tropicale.
Este primul nostru Craciun impreuna, as vrea sa fie special, sa devina o amintire de neuitat, dar daca intentionezi sa pastrezi excursia in paradis pentru luna de miere?, ma intreb incurcata. Mi-ai promis ca nu ma vei dezamagi niciodata, iar eu te-am crezut. Dragostea ce ne uneste imi da aceasta certitudine. Arome imbietoare de cafea fierbinte imi distrag atentia tot mai insistent. De data asta sunt hotarata sa le infrunt si parasesc in graba dormitorul.
Nu esti pe nicaieri. Doar buna mea prietena, cafeaua, imi zambeste fericita cand ma vede si ma indeamna sa-i testez gustul divin. N-o pot refuza… O savurez picatura cu picatura si abia acum ma trezesc cu adevarat. In sfarsit te-ai intors!, exclam fericita cand te vad intrand in apartament, iar tu ma iei de mana si ma conduci spre un loc tainic, doar de tine stiut. Inimia imi bate puternic, deschizi o usa si ma inviti sa pasesc fara teama.
Si asta nu e tot, imi zici, vazand uimirea de pe chipul meu. Maine dimineata plecam in Elvetia, vom petrece Craciunul in statiunea ta favorita din Alpi.
Dar inainte de a ne pregati bagajele, am o ultima rugaminte, imi soptesti: dance me to the end of love.
Care este visul vostru de Craciun? 🙂
Summer Dreams 
Suuper! Ce vis frumos! Păcat că doar vis… e o abordare diferită!
Imi place 🙂
Ca să răspund. Vreau să fie o iarnă fără greutăți, griji, temeri. În rest nu prea am preferințe 🙂
Pai da, m-am gandit ca de Craciun pana si cele mai imposibile visuri se transforma in realitate. 🙂 Se dorea un text optimist. 🙂 😛
O iarna frumoasa si vesela sa ai. Iar fiecare fulg de nea ce cade din cer sa-ti fie o dorinta implinita. Invingem noi greutatile si necazurile, trebuie sa le demonstram ca suntem mai puternice decat ele. 😀
Acum sa asteptam si varianta lui Dragos. 🙂
daaa asteptăm 🙂
Multumesc mult de urări!
E gata si povestea lui Dragos. Tocmai am citit-o si am lesinat de ras. Maine la prima ora e pe blog. :)) E dementiala. 🙂 😀 😛
ai mă..pana mâine? Stii cum mă simt? ca in asteptarea mosului cu textele astea 😛
Da, te cred, am vazut ca lumea isi face bine temele, e implicata in proiect 100%. Summer Love a raspuns si el prezent, ca de fiecare data. 😛
Da, chiar sunt surprinsă. foarte bine își fac temele 🙂
Bine, fie, mâine 🙂
Iti multumim pentru intelegere. 🙂
Mi-a placut visul tau 🙂 mi-ar placea chiar si apartamentul din Manhatten
grea provocare mai ales ca eu ma autoeduc sa nu mai visez., o sa ma gandesc totusi
sa fiu intr-un apartament putin mai mare tot aici in Cluj, sa fie Ajunul Craciunului, sa fac bradul alaturi de familie- sot si copilut, sa ma bucur apoi ca cel mic e fermecta de beculete si globuri 🙂
apoi sa stau alaturi de ei pe o canapea, sa vorbesc cu parintii la telefon sa le spun cat de fericita sunt ca ii am si pe ei si ca maine in ziua de Craciun o sa fim toti alaturi de ei la masa de pranz, si o sa ne bucuram de aceasta sarbatoare impreuna 🙂
Merci, si mie mi-a placut apartamentul. 😦 🙂 Dar cel mai mult mi-a placut visul tau. 🙂 Pare mai realizabil decat al meu. 🙂 🙂
Ai copil ? 😯
sau mai bine spus vrei doar un copilus ?
Nu avem copii, nici eu nici Lilly. 😦
Cine, eu? 😯
De Lilly ziceam 😆
nu am copilut desi mi-as dori mult dar no cine stie ce si cum 🙂 pana atunci ma bucur de copiii altora 🙂
apartamentul e de vis 🙂
nu se stie niciodata, sti ca mai este vorba aceea „ai grija ce-ti doresti ca se poate implini” chiar daca se implineste cand ai 70 de ani 🙂
E bine si atunci, poate vrea vreun mosulet sa-mi arate crestele inzapezite si sa schiem pe cele mai periculoase partii ale Alpilor in St. Moritz. :)))
sau te duce intr-un loc exotic 🙂
Mai degraba asa. :)) N-avem nimic de facut toata ziua, stam cu burta la soare, bem cocktailuri delicioase si inotam in ocean. Asta numesc eu viata. 🙂 🙂 😦
Iti spun eu ca te vei plictisi.. poate chiar rapid.
La batranete? Pai ce altceva avem de facut? Am vazut eu cum se plimba seniorii prin Europa, in carje, in baston, la 75-80 de ani, neobositi prin marile statiuni ale Mediteranei. 🙂
Aaa.. la batranete 😀
Piesa asta ma transpune intr-o stare greu de descris…e superba.
Iar tu Nice, ne-ai purtat prin visul tau.
It feels good
Pai da, am uitat sa mentionez, ador happy ending-urile. Chiar daca in viata reala nu am avut parte de asa ceva. 🙂
Brrrrr…ce cosmar……..”raze vioaie de soare ma alinta delicat pe obraz” (deci apartamentul e cu fata spe sud-sud-est, ceea ce inseamna ca la prânz soarele iti bate fix in sufragerie si vei avea sauna fara voia ta)….fereastra imensa, deci apartament mare, deci multa curatenie de facut in el atunci când se apropie Craciunul. Manhattan, deci aglomeratie, deci praf, plus criminalitate ridicata si risc de terorism. Statiune = aglomeratie la teleferic, aglomeratie la cantina, aglomeratie in hotel, manele pe pârtie, presiune scazuta la apa când vii de la plimbare.
Apoi Bora Bora…..offfffff….iar? Ca de când te cunosc pe tine am fost de 500 de ori acolo.
:)))Dragos, nu stiu ce ai consumat(ar fi bine sa ne spui si noua) dar ai un umor fabulos azi. Esti in mare verva, asta nu poate decat sa ma bucure. 😛
Deci asa, visul meu poate fi cosmar pentru altii. Adevarul e ca mai stiu eu pe cineva care stramba din nas cand auzea ca vreau sa merg in excursii prin Europa. Ce vezi Doamne arunc banii aiurea. :)) De, opinii si opinii, fiecare vede altfel viata, are propria maniera de a se distra, de a-si petrece timpul liber.
Si cum arata visul tau de Craciun? Acasa, in jurul bradului, in sanul familiei?
Manele pe partii? Mancare la cantina? Presiune scazuta la apa? Tu confunzi St Moritz cu Busteni sau Predeal? :))) Iar NY-ul cred ca este, dupa atentatul terorist din 11 septembrie 2001, cel mai securizat oras de pe Terra.
N-am consumat nimic, dar ieri a fost prima zi din anul asta in care am muncit cu adevarat si inca ma mai resimt 🙂
Visul meu de Craciun: sa fiu acasa (o casuta mica, lânga o padure DE BRAZI), sa fiu gata cu toate pâna pe 23, sa primesc colindatori pe 24, sa bem impreuna tuica fiarta lânga semineu si sa ne contrazicem cu violenta moderata pe teme religioase. Apoi, pe 25, intâlnire cu familia, iar pe 26 program de voie. Eu am sa ma duc cu Gil in padure, voi urca pâna in luminisul de pe creasta si de acolo voi admira oraselul meu linistit, troienit de zapada, dar cu toate drumurile in stare de perfecta functionare.
🙂 Toate statiunile sunt la fel.
Cine e Gil? 😯 Dragos, tu ai doar un singur vis? Asta cu casuta in padurea de brazi? :))
Cu manele pe partii si apa calda restrictionata? :)) Ti-a revenit umorul de ieri? 😛
Gil e câinele lup pe care o sa-l am acolo 🙂
Deocamdata dezvoltarea mea mintala se opreste acolo, la casuta si padure. DE BRAZI. Când o sa le am p-astea o sa trec mai departe.
Dragos, dar ce te faci ca in Romania coniferul cel mai raspandit e MOLIDUL. Casuta in padure de MOLIZI nu merge? :))
Cum adica o sa-l ai acolo? L-ai achizionat deja si te asteapta cuminte in cotet? :))
Nice dream….si melodia e pe masura 🙂
Care este visul meu de craciun? sa imi aduca linistea pe care o caut de cativa ani….atat si nimic mai mult 🙂
Merci, ma simt un pic mai bine, tocmai ce a fost decretat cosmar de un alt comentator. :)) Nici nu mai stiu pe cine sa mai cred.
Dupa cum se desfasoara ostilitatile, pari destul de aproape de obtinerea acestui deziderat. 🙂 Erau vremuri cand visam si eu la linistea mentala si sufleteasca, acum ca am obtinut-o, parca simt nevoia de putina actiune, putina aventura. 👿
e simplu. crede numai in tine 😉
da, asa este, sunt destul de aproape de deziderat….
uuuu….Nice is ready for adventure….da, dar craciunul este perioada linistii a reveriei, a iubirii, a sperantei….daca vrei ne dam cu sania impreuna….asta pentu mai multa adrenalina :)) :p
Asta si fac, asta am facut mereu. 😉 Cand am crezut in altii am avut doar de suferit. 🙂 Pai sunt pregatita, si „colindatu” prin hypermarketurile bucurestene poate fi tot o aventura. Poate cea mai riscanta dintre toate. Sa vezi acolo adrenalina… 😦 Nici nu ma prea incumet, mai degraba ma dau cu tine cu saniuta. 🙂
fulllllllllll screen :X
s-a dus 😦 😦
Ala cu brazii? Alb complet?
ala cu brazi da 😀 fu pe tot ecranu :X
Da, am vazut si eu, dar era cam uratel asa, nu ti s-a parut?
am vazut doar partea de jos.. ca s-a schimbat rapid..
cauta poze tot cu marimea aia si poate apar full screen 🙂
Caut de doua ore si nimic! 😦 😦 Tocmai l-am pierdut si pe asta cu brazi full screen. :(( 😛
ai sters-o de tot ? 😯
Nu am sters-o, dar am pierdut-o, nu-mi pot explica cum si unde a disparut. 😦
Da.. si cand n-ai nevoie de ea, vei tot da de ea 😆
Pfai, nu mai am tema de fundal, ce ma fac? 😛
Analizand in special pozele ce sa zic.. Nice are nevoie de un bogatas 😆
🙂 🙂 Bogat(as) la suflet, Lusio. 😦 😉
Pai daca e asa nu mai ai apartament in Manhattan si nici Borra Borra 😆
Vei avea doar un suflet frumos ca-n bora bora si-un view tot frumos
………………….mai ales daca-i alt gourcouff wanna be 
Pai stiu, eu ma multumeam si cu baiatul ala care vroia doar la tara… 😦 :))
si-a plecat a ? 😀
😀 Inca nu. 😛
mmm 🙂 Exact melodia care îmi e mie super dragă. Mâine vedeţi de ce… 🙂
Asteptam ziua de maine atunci. 🙂
vis de craciun… superba tema…
am avut ocazia sa petrec sarbatorile de iarna la: giurgiu, bucuresti, new york, paris, o data la londra, o data la miami… si cel mai frumos, mereu cel mai frumos ramane la new york… este aici o ambianta, un spirit de sarbatoare pe care nu l-am gustat in alte locuri…
insa… de-ar fi sa mi se implineasca visul de craciun, visul meu nu se leaga in special de locatii, sau, de cate sarmale am/nu am mancat, de cu cine am petrecut sau nu… ci… mi-as dori ca, adevarata seminficatie craciunului sa isi gaseasca ecou de implinire in sufletul meu… asta ar fi de ajuns pentru acum si pentru mereu…
Te referi la dragoste? Sau pur si simplu la liniste sufleteasca?
la craciun ma refer… la seminficatia lui… nasterea mantuitorului…
..de care multi (cam) uita :-j
Da, este aproape complet ignorat.
Te rog sa ma scuzi, nu citisem atent comentariul tau, ora tarzie si supararea produsa de faptul ca nu gaseam un fundal potrivit pentru blog mi-au distras atentia.
aaaaa…. si inca ceva… despre manhattan… cine are apartament cu vedere spre apa si statuia libertatii… sigur are suficient in contul de la banca sa isi plateasca pe cineva care sa pastreze curatenia… iar ferestrele au film pe ele, ca sa opreasca razele solare provocatoare de sauna…
He, he, commentul asta e pentru Dragos, cred ca stia si el lucrurile astea, dar glumea ca de obicei.
:-)))))))))))))))))))) Da, evident ca glumeam. Mai putin partea cu aglomeratia.
„sa opreasca razele solare provocatoare de sauna…” 🙂 🙂 🙂
Pe aia n-o suport nici eu. Daca tu crezi ca Bucurestiul e aglomerat, pai sa vezi cu e intr-o mare metropola din vest. Una in care turistii depasesc cu mult numarul locuitorilor acelui oras.
Am fost la Paris de doua ori. O data ca eram curios si a doua oara ca m-a batut Ioana la cap. Dar a treia oara n-am sa mai calc pe acolo nici daca imi promite primarul Parisului vreo medalie de onoare.
De ce Dragos ? 🙂
Din cauza aglomeratiei, Lusio. Ceea ce nu intelege Dragos este ca daca a vazut Parisul nu inseamna ca a vazut toata Europa. Parisul e doar un oras, unul dintre multe altele…chiar daca este considerat cel mai frumos, cel mai romantic, cel mai fascinant dintre toate. 🙂
Este exact ceea ce-ti spuneam eu de atatea ori, barbatii intalniti de mine de-a lungul timpului nu mi-au impartasit idealurile, visurile, conceptiile, ideile, felul de a intelege si a vedea lumea si viata. Pur si simplu s-a intamplat sa ma indragostesc de ei, dar in timp ce eu visam la Bora-Bora(un exemplu aleatoriu), ei visau la o casuta mica de brazi la munte sau una la tara. Nimeni nu-ti garanteaza ca ajungi in Bora-Bora vreodata sau in Miami(in cazul tau), dar macar noi avem visuri, macar ne propunem sa vedem ceva mai mult decat orizontul din imediata noastra apropiere.
Cat de frumos este visul tau, Nice 🙂
Ai trecut prin cele mai frumoase doua locatii din universul mintii si sufletului meu 🙂
…visul meu s-ar rezuma astfel: „…ne place sa tacem impreuna de multe ori…apusul pe plaja Waikiki are culorile fantastice ale unui incediu pe bolta cereasca…corpurile frumoase de pe plaja, mai ales aici unde America nu este atinsa de flagelul obezitatii, capata o culoare si mai faina in aceasta lumina speciala…se intuneca rapid, dar ramane o caldura placuta…ei ii place sa colinde magazinele pentru cadourile celor dragi si sa cumpere suveniruri din International Market…eu mai intru inca o data in apa…nu iti vine sa mai iesi din ocean…dar gandul ca o sa mancam cea mai buna inghetata de pe pamant ma indeamna sa merg la intalnire…cu minunata iubire a tineretii mele si mama a comorii mele…
…cateva zile mai tarziu suntem in Central Park…incredibil cum o locatie ce valoreaza 500 miliarde de dolari a rezistat furiei rechinilor imobiliari si a ramas un parc, pur si simplu…este o dupa-amiaza superba, iar ea s-a intins pe o bancuta, intr-un moment de odihna placuta…ne-am cumparat cafelele de la Starbucks, iar eu o savurez citind presa electronica si… „no news, good news” 🙂
…doar dorul sfasietor de iepurasul nostru, care fiind prea micut ca sa calatoreasca atat de mult, ne face sa ne dorim sa ajungem repede acasa…a doua zi am strans iarasi in brate si am sarutat caputul ratiunii mele de a fi pe pamant…”
🙂 Superb si visul tau, mai ales ca pare atat de real… Din ce scrii tu acolo, dai impresia ca ai fost si in Hawaii si in NYC. Ori ai citit foarte mult despre aceste locuri sau ti s-a povestit despre ele. Inclin totusi sa cred prima varianta. Mathew, tu iti traiesti propriu vis si asta e o dovada ca fericirea nu doar o stare de gratie care dureaza cateva secunde…
Ma bucur ca mai exista si barbati entuziasmati in fata unui ocean azuriu in imensitatea caruia te pierzi si sentimentul nu e deloc infricosator, ba dimpotriva, e relaxant, unui cer rosu la apus, de o plaja exotica sau de o sedinta prelungita de shopping.
Nice, ai un vis foarte frumos. Mi-a placut mult cum ai povestit – intr-un fel special, cu totul unic. Admir modul tau de exprimare 😀 Locatiile pe care le-ai ales sunt cuceritoare, pacat ca exista numai in vis … dar cine stie, poate cindva vor deveni realitate 8-> Si eu mi-as dori sa petrec Craciunul undeva departe, adica in Brazilia … nu stiu de ce, dar asa mi-am dorit de cind ma tin minte.
Multumesc mult 🙂 a fost prima data cand am incercat asa ceva, nu puteam s-o dezamagesc pe Ada. Nu prea ma simt in largul meu cand inventez lucruri…
Unde anume in Brazilia, Copacabana cumva? Tot un Craciun pe plaja? :))
asta da vis! daca sa visezi apoi sa visezi 🙂 lucruri cu adevarat de vis, nu te miri ce acolo 🙂 cel putin apartament in manhattan cu vedere spre statuie si vacante in bora-bora 🙂 …
ce vis am eu?.. au trecut prea multi ani peste mine ca sa mai visez asa, cu ochii deschisi… si totusi, dac-ar fi sa-mi doresc ceva… asi vrea sa ma trezesc int-o buna dimineata si sa realizez ca toate deciziile importante si definitorii din viata mea abea urmeaza sa le iau, neconditionate de nimeni si de nimic… si as incepe cu… baletul, sau cel putin dansul sportiv 🙂
Pai da, nu ne incurcam, totul sau nimic, nu? Ca doar suntem intr-un vis si ne permitem. 😛
Practic sa incepi de la zero totul? Frumoasa pasiunea pentru balet…
buna dimi,
Se spune ca imposibilul nu exista in dragoste si vise, nu s-a demonstrat contrariul. Iubirea de vise aduce atata durere in visurile de iubire. Tot ceea ce vedem sau parem a fi nu este decat un vis intr-un vis. Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o ! Daca visezi ziua, constientizezi multe lucruri care le scapa celor care viseaza noaptea. Numai visul este cel care poate atinge fericirea care se gaseste dincolo de gaura cheii pe care tragi cu ochiul
O dimineata de vis sa ai. 🙂 🙂 Acum realizez cu cine stau eu de vorba, tocmai cu un vis. Un vis frumos… 😛
Daca realitatea este doar o iluzie, iar noi traim un vis intr-un vis, inseamna ca eu traiesc un cosmar. :)) Si in acest caz, e necesar sa ma trezesc cat mai repede.
Viata pe care mi-am imaginat-o eu este chiar cea descrisa in articolul-vis. Din pacate…Manhattanul e departe. Deocamdata. 😉
Dar nu mi-ai spus care este visul unui…vis. 🙂
@ Nice, n-am achizitionat inca nimic, dar sunt pe cale.
Pai eu am sa incerc sa fac rost de o padure de brazi. Daca nu reusesc, iau ce gasesc si plantez brazi….
Ti-ai achizionat o padure? Esti super tare… Mi-as lua si eu, dar una ecuatoriala, cu multi arbori de cauciuc, de cacao, de cafea, palmieri de ulei, de vin, de cocos, bananieri, abanosi, acaju, palisandri, din astia cu valoare econimica ridicata, sa stiu o treaba. :))
Nice ce optimista esti :X, imi place visul tau de Craciun :x, fi asa in fiecare zi si tot ce iti doresti ti se va indeplini :*
Eu am un vis mai putin exuberant si extravagant (ma mir si eu), cred ca visez sa revina totul la normal, sa treaca toate momentele proaste si sa vina un butoi cu de-ale bune :d
🙂 🙂 Nu vreau sa-ti stric entuziasmnul, dar visul tau pare la fel de excentric ca si al meu. 😛 Asta nu inseamna ca nu asteptam sa se indeplineasca de Craciun. 🙂
Asa-i, bine punctat…dar totusi daca ne dorim, totul e posibil, iar daca nu e…il facem noi sa fie !
He, he, cat optimism si incredere in fortele proprii. :)) Imi place atitudinea ta. 😛
Ma mir si eu…ca de obicei am tendinta de a fi pesimista, insa pana la urma tot optimista ies (ciudat nu ?) ;))
@ Lusio, mereu m-am simtit mai atras de natura decât de artificialitate. A fost o chemare interioara, sunt sigur de asta pentru ca si când eram copil gândeam (din punctul asta de vedere) la fel. S-a intâmplat insa sa-mi traiesc viata intr-un oras aglomerat, printre betoane, ceea ce mi-a marit, logic, antipatia fata de mediul in care traiesc. De aceea consider absurd, pentru mine, sa ma duc si in vacanta tot printre betoane!
@ Nice, padurea e de brazi, nu casuta. Si n-am cumparat inca nimic. Si n-am vazut numai Parisul. Am mai vazut Roma, Milano, Napoli (hmm, NAPOLItana CAVANI e delicioasa! 🙂 🙂 ), Valea Loirei, Valencia, Villareal si Omaha! Era cât pe ce sa vizitez si Viena, dar in seara precedenta plecarii m-am imbatat si am preferat sa ramân in pat.
Fiecare cu valorile lui. Am fost intotdeauna mai retras si timid. In copilarie vacantele mi le petreceam la Breaza iar acolo erau si paduri de brad in care stateam cu orele. Din nefericire am primit, din acest punct de vedere, o educatie eronata si multa vreme i-am privit pe ‘tarani’ drept totalmente inapoiati. Mi-a trebuit ceva timp sa-mi dau seama si a fost destul de dificil sa-mi infrâng teama de a sta ‘la tara’. Iar acum chiar ca nu e mare problema, intrucât fricile majore erau 1. n-ai apa, n-ai curent, 2. n-ai mijloace de informare, te tâmpesti acolo, 3. unde dracu’ muncesti. Apa si curent ‘este’, internet este aproape peste tot (si oricum am carti cât pentru 3 vieti), iar de muncit am sa vad eu……
Dragos, daca de acum incolo vei trai intr-o padure de brazi, unde vei dori sa-ti petreci vacantele? Sau viata ta va fi o vacanta permanenta? 😛
Terra are mai mult de 4 tari, ai vizitat o parte din Italia, Franta, Spania si SUA. Insuficient(parerea mea). A, si litoralul bulgaresc, pe asta l-ai uitat. 😛
Timiditatea nu are nicio legatura cu dorinta de a lua contact cu opere de arta, constructii marete si faimoase, muzee, catedrale, turnuri, stadioane, frumuseti naturale sau antropice din toata lumea. Si nu este obligatoriu sa si ajungi la toate, dar macar sa visezi la ele, sa-ti doresti sa le vezi, sa le atingi. Ce, acum daca te muti intr-o padure, satisfactia va fi atat de mare incat nu mai vei iesi niciodata de acolo?
Eu iti inteleg optiunea, dar tocmai asta ii spuneam lui Lusio, as vrea pe cineva mai deschis in privinta calatoriilor, a turismului, a petrecerii timpului liber decat barbatii pe care i-am cunoscut pana acum, foarte asemanatori cu tine din acest punct de vedere.
1. Inca nu stiu daca voi trai intr-o padure de brazi, asta e planul, sa vedem; s-ar putea sa esuez intr-o padure de foioase 🙂 . Dupa ce voi rezolva acest aspect ma voi gândi si la restul. Singura problema ar fi ca n-am unde sa inot, dar s-ar rezolva si asta in caz ca ploua si se umfla Muresul 🙂 . Dar in principiu, in caz ca-mi ies planurile, concediile le voi petrece numai in zona. Sunt multe de vazut, e zona relativ linistita, neaglomerata, iar de trait…cât mai pot sa traiesc? Cred ca sunt suficiente de facut pe acolo pentru tot restul vietii.
2. N-am uitat litoralul bulgaresc, dar era vorba de orase 🙂 . Valea Loirei am pus-o ca stiu ca multa lume doreste sa o viziteze si putini reusesc 🙂 . E si o problema de bani. Stiu ca Terra e mai mare decât judetul Alba 🙂 , iar in caz ca se lipesc banii de mine (ceea ce nu cred), am si pentru asta o lista: Noua Zeelanda, Australia, Benin, Israel, Egipt, Africa de Sud, Mexic.
Timiditatea n-are legatura cu operele de arta, are legatura cu padurea 🙂 ; ma simteam mai bine pe carari de padure decât pe ‘corso’. Sunt inginer, imi e suficient sa vad opere de arta pe internet. Si asa nu inteleg nimic din ele, ce sa fac?, sa le vad la fata locului ca sa am dupa aia cu ce sa ma laud?
Mai…inca nu stiu daca ma mut, repet. Asta intentionez, dar sa vedem. Si oricum nu ma mut ‘in padure’, ci lânga padure.
Ziceam mai sus de chestia cu ‘taranii’. Tin minte si acum ce am patit când am vazut pentru prima data un pui de ungur, eram la Tusnad, aveam vreo 6 ani. Când a inceput sa vorbeasca (in ungureste, bineinteles) am crezut ca e retardat. Credeam ca nu e capabil sa vorbeasca, mi se parea ca incearca si nu reuseste. Am fost mai minunat decât bunica mea când a vazut pentru prima data un negru….
Dragos, crede-ma ca nu ai vazut Cambodgia, te indragostesti efectiv de tot ceea ce vezi acolo.
@ Maria, culmea e ca mi-a stat pe limba sa spun si Cambodgia, dar nu stiu de ce n-am facut-o. Si stii de ce? Am citit pe descopera.ro cum ca acolo exista un Templu al placerii….
😯 Ai fost in Cambodgia?
Personal nu mi-as permite nici in 1000 de ani sa merg intr-o astfel de excursie, insa am un prieten bun care a sarbatorit Craciunul acolo anul trecut si zilnic imi povestea ce a vazut si imi dadea si poze, nu cred ca daca eram acolo savuram mai bine momentul.
Inca vreo 50 de ani? Hai mai, cum e posibil, sunt batrani care si la 80 de ani calatoresc voiosi prin toata lumea, sunt unii care merg in baston, abia mai pasesc, au nevoie sa se odihneasca din 5 in 5 minute, dar nu se indura sa ramana acasa. Unii merg an de an in alta statiune litorala , fac plaja, se bronzeaza, viziteaza…
Pana si parintii mei sunt tentati sa vada lumea, isi propun sa mearga in cat mai multe tari, isi fac planuri… Anul asta o tara, la anul alta si tot asa…
Una e sa vezi pe net un muzeu, o casa memoriala, o catedrala si cu totul altceva sa o ai in fata, sa pasesti in interior, sa asculti relatarile ghizilor, sa simti pe viu fascinatia sa. Dar culmea e ca tot de ingineri m-am lovit, exact cu aceeasi mentalitate ca a ta: dar ce sa fac eu acolo, ce sa vad, ca oricum nu inteleg nimic, mai bine stau acasa pe net. :)) Sau la tara, ca e multa liniste. 😦
Poate nu aveau suficienti bani Nice.. nu-i mai judeca asa aspru 😆
Nu-i judec deloc aspru, de fapt nu-mi permit sa judec pe nimeni, imi exprimam insa nemultumirea cu privire la alegerile lor, la modul lor de a privi viata. Ei in schimb ma judeca pe mine, ca ce-mi trebuie mie Europa. 😦 😛 Nu imi inteleg pasiunile si nici nu incearca sa le inteleaga. Au bani, dar prefera sa-i investeasca, sa-i arunce pe te miri ce. Dar nu banii reprezinta problema, ci faptul ca nu concep sa paraseasca Romania.
Ei bine, eu sunt diferit 🙂 . Si sa-ti mai spun o chestie: bosorogii astia de care vorbesti ca merg in baston prin toata lumea m-au calcat mereu pe nervi. Ce tie nu-ti place altuia nu-i face, asa ca n-am de gând sa enervez pe altii cu mosmondeala mea prin lumea larga.
Repet: e o problema de vistierie. Daca voi avea bani, voi merge si eu pe ici, pe colo. Daca nu, macar am unde sa respir aer curat, asta e marele atu, in caz ca nu se descopera vreo punga de petrol prin zona care sa-mi strice padurea si sa-mi faca viata amara.
‘La tara’ n-o sa ‘stau. O sa umblu, o sa ma misc…Ioana spunea ceva si de cresterea unui porc, dar cine sa-l taie, ca eu sunt pacifist de felul meu? In plus e si o problema sentimentala, hranesc porcul 10 luni sau cât o fi, ma atasez de el si dupa aia sa-l manânc? Nu merge….
:)) Esti mortal. Pai hai sa vedem si partea plina a paharului, daca se gaseste o punga de petrol sub padurea ta de brazi sau fagi, devii miliardar si te muti definitiv in …Noua Zeelanda, taramul fagaduintei. 🙂
Daca sunt batrani si bolnavi nu inseamna ca nu au si ei dreptul sa se bucure de viata, nu inseamna ca trebuie marginalizati sau trimisi la azil. Iti dai seama ca muncesti o viata intreaga cu gandul ca la pensie sa te distrezi si tu putin, sa vezi lumea. Strainii cel putin asa gandesc toti, romanii abia acum incep sa deschida ochii si sa prinda gustul turismului. Eu nu-i judec si nici nu-i condamn, chiar ii admir.
In sfarsit un aspect la care iti dau dreptate in toatalitate: taierea porcului de Craciun. Mi se pare un act de barbarie.
„hranesc porcul 10 luni sau cât o fi, ma atasez de el si dupa aia sa-l manânc? Nu merge…”
Mi-a placut asta 😆
Tie se pare barbar ? Sa vezi cum sunt taiate si vacile.. de masinarii chiar.. li se taie capu rapid. Nici macar nu se da la beregata.
😦 Nu m-am gandit la asta pana acum, off, saracele vacute. 😦
La fel se intampla si cu puii de gaina.. aia care ti se tot par yummy 🙂
Buna seara, Nice!
Mi-a placut f mult visul tau 🙂
Visul meu ar suna cam asa… departe de lumea dezlantuita, intr-un varf de munte, intr-o casuta de lemn, afara un vant suierand cu putere, un dans al fulgilor de nea, in casa un foc trosnind in soba, o carte buna si in fundal muzica lui Ernesto Cortazar si multa, f multa liniste. 🙂
Si pe seful tau care iti zicea sa te apuci de barbati unde l-ai lasat? 🙂 🙂
Dragos nu ma incurc cu seful. Cu el am o relatie pur profesionala.
Maria, Dragos glumea. Ca de obicei. :))
Buna, Maria. 🙂 Interesant visul tau, se apropie oarecum de cel al lui Dragos, spre deosebire de al meu, e cat de poate de realizabil. Dar de ce vrei liniste, nu-ti place sa fii inconjurata de multi prieteni, rude, copii in ziua de Craciun?
Cred ca am ajuns intr-un moment in care asa cum spunea si Ovii (imi cer iertare daca am gresit nick-ul) am nevoie de liniste, am nevoie sa ma regasesc ca sa pot merge mai departe.
Te inteleg perfect, in viata mai sunt si astfel de momente. Tocmai ce vorbeam cu Vacitim aseara pe blog si ii spuneam ca eu m-am linistit suficient si am nevoie de o noua provocare, de putina aventura. :)) Iar el m-a invitat sa ne dam cu saniuta. 🙂 🙂
Eu nu ma bag ca va stric partia daca pic de pe saniuta :))
Pai de ce nu, oricum eu ma duc pe partia de schi. 😛
Da Maria, glumeam, doar nu ma iei in serios?!?!?!?
Personal, te inteleg foarte bine. Nice nu! 🙂
:))) Dragos, tocmai am spus ca o inteleg perfect! 🙂
Dragos ,de obicei barbatii pricep din prima, dar inteleg mai greu :))
Am ascultat ieri melodia aceasta fara incetare. Am incercat sa dansez pe ea. Ma leganam si o ascultam. Intr-adevar, superba alegere! La fel ca si „A thousand kisses deep”. Chiar daca nu-s decat versuri, eu aud muzica. Sunt indragostita!!! De el! Desi are vreo 78 de ani, daca am calculat bine.
Da, am vazut ca toata lumea e indragostita de melodie si de interpret. 🙂
Mie melodia asta mi-a adus aminte de o alta melodie pe care am ascultat-o pe un alt blog, dar nu-mi mai aduc aminte cum se cheama 😦
A aceluiasi interpret?
nu, Nice, este cantata de un duet Viktor Laslo si Seihat
Asta?
Da, Nice, multumesc frumos, o gasisem si eu intre timp 🙂
http://zoomgirls.net/view/hot_babe_and_veyron-1280×1024.html
Ce masina FRUMOASA Nice 😯 😯 😯
Si nici femeia nu-i rea 😆
Nu’s pe langa subiect.. o bruneta si-un bugatti pot fi trecute la vis 😆
Oricum ce doream sa spun in special e ca > uita-te si tu cat de masiva pare 😯 pe langa femeie 😯
Tocmai acum realizez si eu cam cum e 😯
Cam cu e cine, femeia? 🙂 🙂
Masina mai Dragos 😆 caci de Bugatti am vorbit prima oara.. Femeia a cazut pe locul 2
@ Nice.. la corp da.. la fatza ai dreptate..
Femeile cad mereu pe locul 2… Sau chiar pe trei daca intervine si echipa de fotbal. Apropos de asta, stii cum se spune, caine sau stelist sau whatever pana la moarte si dincolo de ea. Ei bine, azi am gasit pe blogul Iuliei un banc care mi-a intarit convingerea ca barbatii iubesc mai mult echipa de fotbal decat nevasta/partenera de viata.
„Se face că moare un tip. De supărare, la câteva zile moare şi nevastă’sa. Odată ajunsă în Rai, femeia se uită în stânga, se uită în dreapta… la un moment dat îl observă pe el, soţul răposat cu doar câteva zile înainte. De bucurie aleargă către el şi-i spune:
-Ioneeeele, ce mă bucur să te văd! Iată că ne reîntâlnim, dragul meu!
-Lasă-mă, cucoană, în pace! În contract scria clar! Până ce moartea ne va despărţi!”
Pai masina nu prea te enerveaza.. nu e mofturoasa.. nu te inseala niciodata.. nu te cicaleste, daca ai grija de ea e si foarte ascultatoare….. si mai pot insira 😆
Iar bancul il stiam 😆
Are si masina dezavantajele ei, stai tu linistit, ea cu ce se intretine, cu aer? Si poate face chiar si figuri, se strica cand ti-e lumea mai draga…
Cam cum e cine? Femeia sau masina?
Corect, un vis barbatesc. 🙂 Tipa e misto la corp, la fata nu-mi place…
Ma mir ca-ti place.. credeam ca oi fi si tu pentru un fizic de futomodel, hai sa nu zic scheletic.. ci slabut
Sincera sa fiu, femeile ma lasa rece. Nu le prefer nicicum. :)) Nici grase, nici slabe, nici scheletice. Io cu barbatii am treaba. 👿 Si tu stii de pe acum modelul meu masculin. 😉
Pff.. ne-ai distrus dorinta mea si-a lui Dragos de a te vedea ca-n pozele din copilarie cu prietena ta 😆
Cum mie nu-mi place niciun model de ce-ai zis.. ma abtin 😆
Imi pare sincer rau. 😦 Nici cea mai mica sansa… 😀 😛
Pingback: De Moş Crăciun « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Năbădaiosu’ la colinda « Cristian Dima
🙂 Maria: „Mie melodia asta mi-a adus aminte de o alta melodie pe care am ascultat-o pe un alt blog, dar nu-mi mai aduc aminte cum se cheama” .
Cine Maria, melodia sau blogul? 🙂
@ Nice, eu nu marginalizez pe nimeni. Au muncit o viata intreaga cu gândul la pensie si acum se plimba in baston prin toata lumea. Bravo lor. Eu n-am sa fac la fel.