Sase zile in Rai

Nu mai stiu cum am ajuns aici, dar nu are nicio importanta. Ma aflu pe malul unui lac de munte, iar din fundal se aude o muzica reggae divina. Apa e cristalina si nu ma mai satur privind-o. Drept in fata mea, dincolo de lac, este un munte cu vârful plin de zapada. In stânga si in dreapta lacului – paduri de brazi. Si, mai in dreapta, un râu de lapte, unul de miere, unul de vin rosu si unul de vin alb se varsa in lac, prin intermediul unor cascade minunate. Cerul e senin si imi e tocmai bine. Ma intind lenes pe iarba verde si catifelata…nici urma de gâze enervante…si exact atunci apare din cascada de lapte o negresa. Are trupul zvelt, buzele carnoase, picioarele lungi si drepte, sâni rotunzi si tari, un abdomen sculptural si ochi albastri. Sau verzi, intotdeauna am incurcat….Parul ca abanosul ii ajunge pâna la soldurile fermecatoare. Si e goala, bineinteles. Ma apuca un tremur de placere. Se aseaza lânga mine si facem cunostinta. O cheama Consuela. O intreb unde suntem. In Rai, fireste. In Raiul meu in care voi sta o eternitate. Si ea cine e? Ingerul meu insotitor, nu mi-am dorit eu asa ceva? Hmmm…nu tin minte  ca  o negresa cu ochi albastri si cu nume de telenovela sa-mi fi bântuit imaginatia, dar cine sunt eu sa stiu ce mi-am dorit si ce nu? O sorb din priviri pe Consuela. Arata extraordinar si nu ma intreb care o fi Raiul ei, conteaza ca ea e in al meu!

Cinci Venetii

„A trai inseamna sa faci din tine insuti opera de arta”

Terra, posibil cea mai norocoasa planeta din Univers. Speciala,  probabil irepetabila. Singura care pulseaza de viata, unica pe care traiesc fiinte superioare, sociale inzestrate cu ratiune, inteligenta si imaginatie.  6, 5 miliarde de oameni. 6,5 miliarde de suflete, de personalitati distincte. Fiecaruia dintre noi ii place sa-si imagineze ca este diferit, deosebit de restul, original prin felul cum arata, cum gandeste, cum se poarta. In fata celorlalti  declaram raspicat si extrem de convingator ca nu suntem altceva decat oameni obisnuiti, nici mai buni nici mai rai, nici mai frumosi nici mai urati,  banali(chiar si celebritatile afirma asta in interviuri) dar in sinea noastra ne consideram altfel, incomparabili, inegalabili, exceptii. Cunosc pe cineva care se autointituleaza extraterestru. 🙂

Recent am schimbat locul de munca, iar in prima zi am avut neplacuta surpriza sa constat ca toata lumea se uita la mine ca la o fantoma. Macar daca lucram la opera… M-am lasat studiata, analizata in cel mai mic detaliu, deh, nu aveam ce face, si nu mi-a  ramas decat sa primesc cu zambetul pe buze  verdictul lor final: „vai dar ce bine semeni cu

Câteva zile in Ardeal

–         Ai mai slabit….

–         E un efect secundar al curei pe care am tinut-o, zic.

Cumnata mea are principii ferme. Daca nu esti macar un pic dolofan, e semn clar de boala si trebuie sa te tratezi imediat. Ma uit la sirul de cârnaciori, salamuri, brânzeturi si tot felul de alte preparate de gen. E dimineata. E cald. Abia am ajuns in Alba Iulia.

–         Nu vrei si niste tuica?

–         Ba da, multumesc.

In sfârsit!, ceva cu care ma pot confrunta fara mustrari de constiinta. Mâncam si discutam. Vorbim aproape saptamânal la telefon, dar când ne vedem discutam iar cu orele. Urmeaza masa de prânz. Ciorba de burta, cu un ardei iute din care am mâncat toata saptamâna, si sarmalute. Sunt delicioase. Sunt mâncarurile mele preferate si au vrut sa-mi faca o surpriza. Simt ca explodez.

Dam o tura prin oras.

–         Stai aici, imi zice Ioana si intra in magazin. Iar eu ma postez cuminte, ca un catel rosu ce sunt, in fata usii.

Ma uit in intersectie.  Pe trecerea de pietoni traverseaza strada un batrânel. Incet. Foarte incet. Atât de incet incât ma enerveaza pâna si pe mine, care n-am alta treaba decât sa ma uit la el. Il asteapta, cuminti, 3 masini. Un Mercedes, un BMW si o Dacie. Soferii sunt tineri, pâna in 20 de ani. Toti poarta ochelari de soare. E sapte seara si soare nu prea mai e. De fapt, n-a prea fost toata ziua. Sunt calmi, se uita si ei dupa trecator cu o intelegere mai degraba concilianta. Dupa ce batrânelul reuseste sa traverseze, masinile pornesc incet. Nicun semn de nervozitate, nicio turare exagerata a motorului in semn de „protest” pentru incetineala pietonului. Am mai vazut o intâmplare un pic mai devreme in piata, când doua cucoane s-au apucat sa vorbeasca in mijlocul drumului. Soferul automobilului care trecea pe acolo le-a lasat sa termine discutia. N-a claxonat frenetic, n-a scos capul pe geam sa le reproseze ceva damelor. Privesc mirat. Nu inteleg. In piata am fost sa cumpar niste tuica. „Dar nu gustati?”, ma intreaba vânzatoarea. Pai, n-ar trebui sa am incredere? „Pai daca nu va place? Sa stiti ca, daca nu gustati, nu va vând” imi raspunde, cu o hotarâre care ma face sa ma execut imediat.

Pls, just smiley faces!

Pictorul cel mai celebru si cel mai talentat din cati au existat vreodata l-a ademenit intr-o dimineata de sfarsit de mai cu iluzia unei narcise galbene. L-a prins si i-a compus din pensula-i vrajita un strai mai viu si mai  colorat ca niciodata. Cateva picaturi de rosu, cateva de albastru, putin galben si o tusa de verde si vesmantul cel nou al fluturelui parea rupt dintr-un magic curcubeu. Se dezmetici cu greu, isi intinse aripile si zbura grabit pana la cea mai apropiata picatura de roua pentru a-si oglindi noul chip in limpezimea frematanda de candoare si prospetime. Minunandu-se de propria-i metamorfoza, trei lacrimi de fericire ii cazura pe aripi, iar in razele soarelui acestea capatara sclipiri de safire si rubine. Incotro ma indrept acum?, se intreba fluturele incurcat, oare am cu cine  sa impartasesc toate sentimentele astea coplesitoare? Lumea trebuie sa ma vada si sa-mi afle povestea, gandi el plin de speranta. Mereu a fost tentat sa dezlege  tainele  uriasului „ocean verde” cu a sa lume de o opulenta nemaivazuta, combinatie de intuneric si lumina, plina de vraji, cu cararile semanate de capcane naturale si incadrate de o vegetatie exuberanta. Sa cunoasca mai bine fiecare specie de arbore, fiecare planta ce-i aparea in cale, sa le guste secretele si sa le intuiasca dorurile. Cu tolba plina de zambete, sperante si vise isi croi cu dificultate drum prin hatisurile selvasului. Primul pe care-l zari de departe  a fost un viguros castan de Para, cu origini braziliene, cu seminte bogate in substante hranitoare si inaltimi ametitoare. Poposi pe o ramura, isi  trase sufletul si dupa ce ii lasa un zambet strengar, porni mai departe atras de ceva ce semana cu  un urias evantai crescut din solul lateritic, jilav al selvasului.  Zambind candid, involuntar, realiza ca nu era altceva decat feriga de smarald, febletea sa, care-l primi bucuroasa si-i asculta fermecata povestea. Fluturasul nu se mai simtea acum singur, si dupa ce isi lua ramas bun de la feriga, isi continua bucuros drumul prin misterioasa padure vesnic verde. O suava orhidee, cu petale pestrite, ii aparu brusc in cale. El ii savura parfumul, o atinse bland cu aripile sale diafane  de teama sa n-o raneasca. Ii lasa si ei un zambet vioi  si pleca mai departe, mai fericit ca niciodata. Avea chef de joaca si se folosi in acest scop de cateva liane lemnoase, unduitoare, care-l purtara pana in inima padurii. Wow, dar ce multi sunt!, exclama fluturasul impresionat de varietatea copacilor tropicali. Si ce de zambete o sa impart cu ocazia asta… Pretiosi si exotici, arborii  gazduira cu mare drag micuta insecta, care facu astfel cunostinta cu mahonul cel rezistent, abanosul cel tare, greu si negru, cu arborele de cafea cu florile sale albe si frunzele verzi-lucioase si cu fructe ce seamana cu ciresile, cu palisandrul cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn este mirositor, foarte tare si dens, de culoare neagra-violeta, cu  Lapuna, arborele care se ciocaneste ca sa aduca ploaia, cu toate diversitatile de palmieri si nu in ultimul rand cu celebrul bananier. Zabovi cu ei aproape intreaga zi, ii cunoscu mai bine pe fiecare in parte, lasandu-le in dar cate un mic zambet prietenos.

I was happy with…(III)

Azi voi pune  punct final  calatoriei  mele printre amintirile catalane. Cu ceva vreme in urma preluasem o leapsa de la  NightOn, iar  daca in primele doua episoade v-am plimbat prin Girona, Barcelona, Andorra la Vella, azi o sa trec in revista ultimele locuri din clasamentul destinatiilor spaniole imprimate pentru totdeauna  in sufletul meu.

8. Figueres . Situat in extremitatea nord-estica a Spaniei, cu o populatie de 42.000 de locuitori, Figueres este cel mai mare oras de la granita cu Franta si totodata un loc plin de atractii turistice. O fortareata de dimensiuni impresionante, castelul  Sant Ferran(unul din cele mai mari din Europa si din lume) vegheaza inca din secolul al 18-lea din varful unui deal asupra orasului catalan care mi-a cucerit inima de cum am intrat in el. A fost dragoste la prima vedere, asa cum se intamplase si cu Salonicul cu multi ani in urma. Centrul istoric  este delimitat de ruinele zidurilor ridicate in Evul Mediu pentru a apara orasul, iar locuri bine conservate din perioada medievala, cum ar fi Plaza de Ayuntamiento, remodelata in stil neoclasic sau Carrer Magre unde se afla vechiul cartier evreiesc contribuie din plin la farmecul inegalabil al regiunii. Aici m-am simtit intr-o alta lume, una magica, fara cusur, una din care nu as mai fi plecat niciodata. Teatrul-Muzeu Dali, Biserica de Sant Pere(construita in stil romanesc), Muzeul Catalan de Papusi care expune o mare varietate de papusi din diferite timpuri si civilizatii cat si Emporda Museum unde poti patrunde in istoria si arta tarii completeaza un oras cu puternice traditii catalane, Figueres fiind locul de nastere al „sardana” dansul traditional catalan. Inima orasului si tototdata principalul loc de promenada, La Rambla concentreaza cele mai ambitioase proiecte arhitectonice din secolele 19 si 20 dintre care ar trebui mentionate : Casa Cusi, Casa Puig-Soler, Casa Salleras construite in stil modernist si Casa Bonaterra, Casa del Cafe Progres si Casa Polideseia in stil neoclasic. Atins de geniul lui Dali, Figueres nu are cum sa te lase rece. Costa Brava ar fi infinit mai saraca fara una din comorile sale cele mai de pret. Nu-l ratati daca ajungeti in Spania. 🙂

Stradutele de care va tot vorbeam eu: inguste, romantice, misterioase

Bar din Figueres unde am servit o cafea delicioasa

9. Callela este capitala turistica a Costei Maresme fiind situata la 50 de kilometri de Barcelona.  Alegerea pentru vizitarea acestei statiuni mi-a apartinut in intregime, a fost o hotarare spontana, dar pana la urma s-a dovedit a fi usor neinspirata pentru ca Lloret del Mar(a doua optiune pentru ziua de sambata) de pe Costa Brava o intrece in spectaculozitate si celebritate. Regretele nu-mi folosesc insa la nimic, asa ca nu voi face altceva decat sa va arata cateva fotografii sugestive  pentru Callela.

Aceasta a fost Callela in imagini. Un orasel turistic cu stradute pe gustul meu 😛 cu magazine interesante, cu cladiri frumoase, in care am ratacit pret de jumate de zi.

10. Catalunya, regiune autonoma a Spaniei, cuprinde un teritoriu foarte variat. Marginita de marea Mediterana, fasia maritima acoperind aproape 600 de km din care mai bine de o treime o constituie plajele, reprezentand una din destinatiile ideale pentru iubitorii de soare, mare si sporturi nautice, plina de munti ale caror culmi par perfecte pentru schi si sporturi extreme, cu vegetatie formata din paduri de stejar, fag, rasinoase , cu o clima in general suava, Catalunya nu-ti poate ramane indiferenta. Se imparte in patru provincii (Barcelona, Gerona, Lerida si Tarragona), 41 de tinuturi si mai mult de noua sute de asezari urbane. Guvernul autonom de Catalunia, cu destula competenta pentru a decide politica sa, se numeste Generalitat de Catalunia, fiind o prestigioasa institutie ce exista de la inceputul secolului XIII. Capitala regiunii  este Barcelona, un oras mereu asociat   modernismului si avangardismului; un oras cosmopolit ce se pune in relief prin amestecul de rase si culturi, prin geniul arhitectului modernist Antoni Gaudi , prin importantul club de fotbal Futbol Club Barcelona, „Barça”, cunoscut in lumea intreaga si prin inovatia muzicala a lui Barcelona Sound, spre exemplu. Barcelona a fost, de la sfarsitul secolului XIX, culmea modernitatii literare si artistice ce a proiectat Catalunia în lumea intreaga. In 1992 a fost sediul Jocurilor Olimpice care i-au consolidat faima mondiala, asa cum o dovedeste multitudinea de turisti ce a vizitat-o, atrasa de insemnatatea sa.

Autor: Nice

The Aloha Spirit

 

Filosofia aloha:

„Lumea este ceea ce credeti ca este.”
„Nu exista limite.”
„Energia curge acolo unde este indreptata atentia.”
„Acum este momentul puterii.”
„Toata puterea vine dinauntru.”
„Efectivitatea este masura adevarului.”

O bijuterie pierduta in imensitatea Oceanului Pacific. Un spatiu polineziano-asiatico-american cu influente latine, europene si nu numai. O inlantuire a contrariilor: luxurian si frust, modern si stravechi, simplu si exotic. Hawaii. Si precum fatetele unei pietre pretioase, insulele aflate in componenta ei se disting prin trasaturi inimitabile. Oahu este ametitoare, trepidanta, sofisticata si rustica, Maui este visatoare, Insula Mare este usor barbara, cu spatii excedentare si plina de energie creativa. Statiuni luxoase au inmugurit din obsidianul calit in inima vulcanilor. Kauai este batrana, inteleapta si verde. Molokai sfideaza timpul, incapatanandu-se sa ramana in afara tendintelor, si tocmai in aceasta detasare rezida farmecul ei.  Cei care doresc sa descopere toate tipurile de piesaj – incluzand vulcani, deserturi, coaste insorite, varfuri inzapezite de munte, paduri de ferigi si curcubeie – se vor indragosti cu siguranta de Hawaii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dar mai presus de un spatiu geografic, Hawaii reprezinta un spirit. Spiritul Aloha.

Aloha este un cuvant delicat, inzestrat cu forta de a contura o viata. Este singurul cuvant care diferentiaza Hawaii de orice alt loc din lume, dand multor rase posibilitatea de a se aduna laolalta si de a trai pasnic, nu doar tolerandu-se, ci si bucurandu-se de atmosfera de sarbatoare si apreciere reciproca. Cand spui Aloha admiti ca va aflati in prezenta lui Dumnezeu, astfel incat cuvintele, gandurile si faptele voastre trebuie sa fie neprihanite. Nu este un cuvant usor de tradus, cu toate ca defineste si contine esenta unei natiuni. Analizand radacinile sale, alo inseamna „in prezenta(cuiva)”, iar ha este „suflarea vietii”, cu referire la darul divin. Pilahi Paki a definit aloha litera cu litera:

A este akahai, bunatate

L este lokani, unitate

O este oluolu, farmec

H este haahaa, smerenie

A este ahonoi, rabdare

Oamenii se tem de disparitia spiritului aloha. Ca orice alta relatie, aloha implica grija si angajament. Reflecta sufletul unui om si al unei societati. Pentru a practica aloha, trebuie mai intai sa te respecti pe tine insuti. Este un cuvant datator de viata.

Cred ca in momentul de fata, mai mult ca oricand, noua, romanilor, un astfel de spirit ne lipseste. O forta care sa ne uneasca, pentru ca suntem atat de dezbinati. Care sa ne faca mai buni, pentru ca invidia si rautatea ne-au invadat sufletele si le macina incet , dar sigur. Care sa ne faca mai rabdatori, atat cu noi insine cat si cu ceilalti. Care sa ne redea respectul de sine pierdut. Oare exista in limba romana un cuvant asemanator cu aloha? Cred ca nu. Dar daca l-am avea, am tine cont de el? Am incerca sa punem in practica  semnificatiile lui profunde? Avem nevoie de ceva pentru a renaste. Ca natie, ca popor, ca oameni. Ca romani.

Coasta neimblanzita

Cu ceva timp in urma anuntam pe blog ca voi pleca in Spania. Si iata ca momentul „mult visat” a sosit.  Veti intelege catre sfarsit rostul ghilimelelor. De azi intr-o saptamana voi fi in Costa Brava. Zona din nordul Barcelonei care cuprinde Costa Brava si Costa Maresme este definita cel mai bine de cuvantul diversitate. Nci vorba de  peisaje uniforme sau un anume tip de vegetatie. O multitudine de imagini diferite: golfulete, plaje izolate, paduri de pini, zone stancoase se succed pe masura ce turistul avanseaza intr-o directie sau alta pe coasta.

Lloret de Mar este cea mai mare si mai animata statiune de pe Costa Brava si este renumita pentru numeroasele posibilitati de distractie si viata de noapte. Calella este una dintre primele statiuni turistice din Catalunia si capitala turistica a Costei Maresme. Plaja larga cu nisip granulat, echipamente adecvate si proximitatea orasului Barcelona fac din aceasta statiune locul ideal de petrecere a vacantei. Santa Susana este una dintre cele mai noi statiuni de pe Costa Maresme si  ofera o plaja larga, o atmosfera moderna si cele mai noi si mai confortabile hoteluri.

Intalnirea cu toate aceste locuri, cu Spania insasi, ma lasa indiferenta, nu-mi provoaca nici cea mai mica emotie.  Tarmurile dantelate cu golfulete limpezi nu-mi spun nicio poveste, stancile maiestoase nu-mi dau fiori, iar coastele salbatice scaldate de soare nu ma ispitesc sa ma odihnesc pe nisipul auriu. Castelele romantice nu ma invita sa le trec pragul, marea, in diferitele ei ipostaze, fie rostogolindu-se bland si suspinand pe tarm, fie spumegand in furia furtunii, altadata o sursa a vietii, va fi acum o sursa de  nemarginita tristete si desertaciune. Nici briza nu va reusi sa-mi alunge gandurile istovitoare si nici soarele sa-mi incalzeasca sufletul impietrit. Doar la 60 de km distanta, Barcelona lui Gaudi, atat de laudata si admirata, desemnata cel mai frumos oras european,  nu va reusi sa-mi straneasca interesul, iar farmecul ei va incanta alte inimi. Ironia sortii, altadata terifiata de posibilitatea zborului cu avionul, aceasta perspectiva ma lasa acum rece. Am devenit dintr-o data mult prea curajoasa sau prea indiferenta, gata de a infrunta senina moartea.

Sunt curioasa care va fi discursul la intoarcere…

Repere peruane

Peru – o tara cu mai multe personalitati – sfideaza caracterizarea superficiala. Mari centre urbane prospera altaturi de traditiile ancestrale ale tinuturilor rurale din Anzi; deserturi imense fac loc padurilor tropicale de un verde intunecat, regiuni atat de diferite incat ai crede ca se afla pe doua continente separate. Impreuna formeaza mozaicul unic ce defineste acesta tara fascinanta. Majoritatea lucrurilor pe care le asociem cu America de Sud sunt in esenta peruane: de exemplu umilul cartof care, se pare, a aparut inital pe podisurile de pe langa Lacul Titicaca. De asemenea, sunetele si imaginile caracteristice acestui continent au si ele radacini peruane. Muzica bantuitoare, cantata la instrumente asemanatoare naiului, precum zampona, se poate auzi azi pretutindeni in lume. Iar, in afara de statuia lui Hristos Mantuitorul, situata in Rio de Janeiro, numai Machu Picchu, inconjurat de paduri si ceata, reuseste sa ne duca cu gandul la America de Sud.

In cele ce urmeaza, voi trece in revista principalele atractii peruane din punctul meu de vedere. Asadar, daca vreodata as avea sansa sa ajung in acel colt de lume, cu siguranta as vizita:

1. Machu Picchu – cea mai frumoasa atractie din Peru incanta sute de mii de vizitatori in fiecare an. Acest oras Inca, ramas nedescoperit in perioada cuceririi spaniole din secolul XVI-lea, uitat si nederanjat de timp de aproape patru secole, se afla in cea mai uluitoare zona si poseda cea mai frumoasa arhitectura dintre toate siturile arheologice din America de Sud. Este surprinzator faptul ca arheologii inca nu pot explica de ce au construit incasii acest oras pierdut, legendar. Ma multe detalii aici .

2 Liniile Nazca. Civilizatia Nazca(200 i.Hr – 600 d.Hr) a inflorit pe centrul coastei sudice la cateva secole dupa declinul culturii Paracas. Spre deosebire de contemporani(cultura Moche), popoarele nazca au lasat aproape numai mistere in urma lor, iar cel mai mare il reprezinta Liniile Nazca, kilometri intregi de ilustratii enigmatice construite pe pamantul desertic. Constructia liniilor a fost simpla. Bastinasii Nazca au impins la o parte pietrele negre care acopereau suprafata desertului, expunand astfel solul mai deschis la culoare de dedesubt, pentru a desena spirale, hieroglife si forme zoomorfe vizibile din aer. Cum au reusit sa pastreze perspectiva pe zone mai mari decat un teren de fotbal si sa mentina liniile perfect drepte si aliniate pentru kilometri intregi  este inca neclar pentru cercetatori. Matematicianul german Maria Reiche(1903-1998) a petrecut peste 50 de ani cercetand liniile si a dedus ca civilizatia Nazca folosea aceste linii drept calendar astronomic. Alte teorii abunda, insa cea mai recenta demonstreaza ca Liniile Nazca aveau un rol important in venerarea apei. Mai multe teorii aici.

3. Cuzco.  Capitala antica a incasilor, Cusco era odata inima celui mai mare imperiu precolumbian din Lumea Noua, capitala sa spirituala si administrativa.  Fondat in jurul anului 1200 d.Hr ce catre primul Inca, legendarul Manco Capac, Cuzco este cel mai vechi oras locuit permanent din America de Sud. Astazi, o mare parte din trecutul Inca al orasului a disparut. Totusi, Cuzco modern este mai frumos ca niciodata. Mai multe informatii si poze gasiti aici.

4. Titicaca. Inconjurat de Platoul Inalt, cel mai inalt lac navigabil din lume(aflat la 3812 m deasupra nivelului marii) si totodata cel mai mare lac din America de Sud, Titicaca se bucura de o luminozitate nemaigasita in Peru. Claritatea ireala este data de altitudinea si deschiderea larga a regiunii. Impartit de Peru cu Bolivia, acesta este tot ce a mai ramas din lacul imens ce acoperea candva aceasta zona. Lacul are 41 de insule, unele dintre ele dens populate.

5. Lima. Aproape o treime din populatia statului Peru traieste in Lima metropolitana, capitala enorma a tarii. Un oras istoric si vibrant, Lima poseda o superba arhitectura coloniala, o bucatarie de talie mondiala, dar inca nedescoperita in mare parte, o viata de noapte sclipitoare, muzee exceptionale si chiar cateva situri arheologice pre-inca.

6. Calota glaciara Quelccaya.  Cea mai mare regiune glaciara de la tropice – calota glaciara Quelccaya – se afla in regiunea central-sudica a Peru. Localizata in Cordilliera Orientala, la aproximativ 160 de km de Cuzco, calota inghetata acoperea odata aproape 44 kmp. S-a retras apreciabil in ultimul deceniu din cauza incalzirii globale. O stanca de gheata(55m) care iti taie respiratia marcheaza un tais al calotei cu benzi ce arata cu claritate secole de ninsoare si gheata acumulata. Ghetarul Qori Kalis creste din varful calotei, topirea acesteia producand o laguna glaciara verzuie.

7. Anzii. Cel mai lung lant muntos din America de Sud, Anzii reprezinta cel mai insemnat peisaj al tarii si leaganul civilizatiei antice peruane. Lantul este totodata un exemplu clasic al miscarii placilor tectonice – zona s-a nascut acum patru milioane de ani, cand placa scufundata Nazca a inceput sa sape sub placa sud-americana, ridicand astfel crusta acesteia la mari inaltimi. La nord de Lima se afla Huascaran (6768m), care se ridica in Cordilliera Blanca. Acesta este cel mai inalt munte tropical, fiind mereu inzapezit.

8. Amazonul. Cel mai mare fluviu al Terrei ca bazin hidrografic, debit si numar de afluenti(cca 15.000), Amazonul isi are izvoarele in Anzii peruvieni, mai precis in masivul Nevado Mismi, la 175 km de Oceanul Pacific, la 190 km NV de L. Titicaca si la 110 km N de orasul Arequipa. Amazonul propriu-zis incepe de la confluenta celor doi mari afluenti, Ucayali si Maranon, care se unesc in amonte  de localitatea Iquitos. Padurea tropicala amazoniana este comoara cea mai de pret din Peru. Dominand cca. 40% din America de Sud si continand cca. 20% din apa dulce a lumii, bazinul Amazonului ramane unul dintre cele mai importante spatii de biodiversitate ale planetei. La fel de salbatic precum padurile tropicale din Brazilia si Ecuador, Amazonul peruvian, in mare parte nelocuit, acopera o treime din teritoriul tarii.  Acesta iti ofera momente tipice: observarea unei familii de vidre gigantia in timp de zburda in fata barlogului, care se afla deasupra unei albii vechi a unui lac; plimbarea intr-o padure de smarald, pe o poteca de jungla, lumina infiltrandu-se printre crengile aflate la zeci de metri deasupra capului si croirea drumului pe un rau de aburi, intr-o dupa-amiaza tarzie, in timp ce soarele apune incet in spatele Anzilor indepartati.

Si lista poate continua…

Floarea Pastelui

Intotdeauna, in preajma Pastelui, padurile se umplu de un covor alb de flori.

Este delicata Anemona, sau, cum i se mai spune popular, „Floarea Pastelui”.
Avand origini mediteraneene, Floarea Pastelui face parte din familia Ranculacee si se gaseste din abundenta in padurile de foioase, unde domneste solul reavan si bine fertilizat.

Este o planta perena care are perioada de inflorire in fiecare an intre 15 martie – 10 mai, avand o singura inflorescenta pe tulpina solida, cu rizom.

De unde denumirea de Floarea Pastelui?
Anemona si-a capatat denumirea de Floarea Pastelui din doua motive: perioada de inflorire este in jurul datei Pastelui, iar in multe zone florile sale sunt inca folosite la vopsitul oualelor de Paste, rezultand o nuanta purpurie deosebita.

Care este legenda Florii Pastelui?
Anemona are o legenda romantica si frumoasa in spate, ce porneste din vremea zeitatilor grecesti. Florile sale roz-purpurii se pare ca reprezinta lacrimile zeitei dragostei, Afrodita, la auzul vestii ca iubitul sau, preafrumosul Adonis, a murit.

De atunci, Floarea Pastelui se deschide de cate ori este frumos afara, simbolizand bucuria si isi tine cupa inchisa si aplecata in jos de cate ori ploua, semn al tristetii.

Este considerata floare aducatoare de noroc, floare a purificarii prin suferinta, simbol al Pastelui si al Invierii.

Sursa aici

Floarea Pastelui sa va infloaresca in cale! Sa aveti lumina in suflet si in casa!