Emotii

Astept ziua de 24 noiembrie 2010 inca de cand m-am intors la serviciu. Stiam ca va veni si banuiam ce va implica ea. S-o numim ziua certitudinii si eliberarii, pentru ca maine voi sti exact ce se va intampla cu cariera mea profesionala, practic, cu viitorul meu.

Si normal ar fi fost sa ma incerce un amalgam  de emotii datorate apropierii marelui eveniment: teama, neliniste, neincredere, entuziasm, curaj, speranta, acceptare. Insa, o intamplare cu totul si cu totul neprevazuta a facut sa uit definitiv de cariera si sa-mi  experimentez emotia „preferata”, cea care a reusit sa fie omiprezenta pe parcursul intregii mele vieti: panica. De ce e ea infricosatoare? Pentru ca in momentul instalarii iti pierzi total luciditatea, logica, ratiunea. Desi problemele (aparent) de nerezolvat au raspunsuri extrem simple, evidente, eu nu am reusit nici de data asta sa imi inving coplesitorul sentiment de neputinta ce ma incearca de ori de cate ori nu gasesc rapid rezolvarea unei chestiuni relativ simple, de bun simt. Si atat de uriasa imi este frustrarea, dezamagirea si supararea, incat izbucnirea in lacrimi este inevitabila. Ca tot se spune ca nu este bine sa-ti reprimi emotiile…😛

Dar  fusese abia inceputul. Asa cum dupa cea mai  apriga furtuna soarele iese mai dogoritor si mai stralucitor, asa si dupa cea mai cumplita deznadejde te trezesti cu cea mai ireala fericire pe cap si nu stii cum s-o gestionezi, dupa aproape 10 luni de anestezie totala a simturilor, am plutit din nou in al 9-lea cer.   Dragostea este raspunzatoare pentru cele mai naucitoare emotii, azi  te arunca in abisul disperarii, maine  te inalta pe culmile extazului, euforica, visatoare si coplesita de atatea emotii pozitive am reusit performanta sa raman treaza intreaga  noapte. Stiu, cariera ma asteapta, dar dragostea e azi pe primul loc. Maine vom vedea ce va fi…

Care a fost emotia pe care ati experimentat-o pana acum cel mai des?

107 responses to “Emotii

  1. Ei…esti un pic stresata ca a crescut presiunea atmosferica si, cum esti meteosensibila, ti s-au dilatat venele. O sa treaca!
    Uite ca intrebarea asta nu mi-am pus-o…ma gândesc si revin.

  2. Cred ca teama o experiemntez cel mai des. Teama ca sa nu-i supar sau deranjez pe oamenii din jur, teama ca nici azi nu m-am ridicat la asteptarile lor. Diverse tipuri de spaime care ma naucesc si-mi arunca inainte un hau din care cred ca nu mai pot iesi. Si, asa cum zici tu, se intrevede cate o speranta, de fiecare data ma minunez cat de imbecila pot fi sa-mi fac probleme din nimicuri, sa ma dispere orice intamplare bizara, orice amanunt. Iar solutia ar fi sa nu ma mai atinga nimic, sa pot spera ca asta se va putea intampla. Pana data viitoare cand voi intra iar in panica din motive atat de insignifiante, incat ar rade orice om cu mai mult tupeu, de mine.

    Cat despre dragoste…, cred ca ai dreptate. Traieste clipa sau traieste fiecare zi ca si cand ar fi ultima. Acestea sunt motto-urile mele in viata. Desi le eludez cateodata, imi repet in gand ca sunt singurele scapari din haurile in care te mai arunca uneori viata. Si ea te tot incearca, zau!🙂

    P.S. Ma bucur pentru tine!

    • >:D< Ai un suflet atat de bun, iti doresc sa ai parte numai de clipe de fericire, fara temeri si nelinisti. Da, de fiecare data la capatul tunelului ne astepta o luminita uneori palpaitoare, alteori incandescenta, insa uneori uitam lucrul asta si intram absurd in panica.

  3. Emotiile pe care ti le genereaza trairile sufletesti au capacitatea de te ridica la cer sau de a te izbi cu toata puterea de pamant, dup caz.
    Da, inteleg ce vrei sa spui….sper ca ziua de maine sa iasa totul asa cum iti doresti (si pentru mine e o zi speciala, e ziua de nastere a mamei mele). Pana atunci….enjoy today :d

    Emotia pe care am experimentat-o cel mai des a fost cea de dinaintea intalnirilor cu persoana iubita🙂

    • Multumesc mult pentru incurajari si sustinere, sper sa fie totul ok si sa nu am emotii prea mari.🙂😛😀
      Asa des mergeai la intalniri?😯 Care este denumirea acelei emotii?

      • Anytime :d

        Emotia pe care am simtit-o cel mai des….nu ca ma duceam des la intalniri :p

        Nu cred ca emotia are un anumit nume. Este un amestec de speranta, nerabdare, dorinta si nevoie de a iubi si a te simti iubit🙂

  4. Iar a dat dragostea-n tine? =)))
    norocoaso😦

  5. Nice, pai ce vorbiram noi, ca urmatorul articol nu va mai trata o tema asa de delicata :D! Iar revenim la dragoste?😛 Cred ca verdictul in cazul carierei tale va fi unul pozitiv!🙂 Cel mai des sentiment pe care il traiesc este nesiguranta! Ma plimb de colo pana colo, intrebandu-a daca am procedat bine sau nu. Este foarte enervant, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur, nu vrei sa iti imaginezi:P

    • :)) Eram datoare cu un articol vesel.🙂 😛 Revenim la ea de cate ori putem, pentru ca doar ea ne face sa simtim ca traim cu adevarat. Momentan sunt euforica, dar imi va trece… :))😦😦
      Iti imaginezi perfect, si eu experimentez mereu acest sentiment, mi-e cel mai teama de el, il detest din toata inima. Nesiguranta in profesie si mai ales in dragoste doare si provoaca stari de anxietate, nefericire cronica. Te macina incet, dar sigur.

      • Hmm, ma gandesc ca dragostea este cel mai detestat sentiment, dar si cel mai iubit! De ce spun asta? Pai, in cazul cand ea este neimpartasita, ajungi sa o urasti, pentru ca s-a insinuat in viata ta fara sa te intrebe si te chinuie, te tortureaza, te inchide intr-o inchisoare infinita, din care este foarte greu sa evadezi, eu si acum imi astept Eliberatorul!🙂 Povestea difera atunci cand sentimentele sunt reciproce, atunci dragostea nu mai este o inchisoare, ea se transforma intr-un vehicul care te poarta cu viteza luminii catre cele mai inalte culmi ale fericirii!😀 Analizati, deci dualitatea perfecta a dragostei……..

  6. Nice, si eu imi doresc, dar mereu ma nelinistesc. Cred ca toti facem asta si mai apoi radem de cat de pasionati suntem.🙂

  7. Poate ca si nerabdatori. Cine sunt eu sa te contrazic?🙂 Noapte buna!! O sa dormi, oare?😛

  8. Care a fost emotia pe care ati experimentat-o pana acum cel mai des?
    Sunt o multime de emotii, dar cred ca poate mai relevanta in viata mea este cea mai puternica traire…acel moment al venirii pe lume a copilului tau, a momentului in care constientizezi ca ai intrat precum samanta in pamant pentru a da nastere unei noi mladite, este cea mai coplesitoare…desigur „daca dragoste nu e, nimic nu e”…si aceasta este cea mai prezenta, cea mai draga traire in viata noastra…
    Daca ai sansa ca cea mai des intalnita emotie, a dragostei sa se intalneasca cu momentul cel mai frumos al vietii, atunci, cred ca te poti numi fericit (a) si binecuvantat (a) de Doamne – Doamne!

  9. 🙂 ma bucur pentru tine! la mine cel mai des e furia :))

    • Iti multumesc.
      In cazul in care acest sentiment, furia, este pozitiv, atunci cred ca este una dintre solutiile de a trece peste acest marasm in care ne afundam zi de zi.
      Si ii tin pumnii lui Nice pentru a merge mai departe cu cariera.
      Unul dintre cei mai marii economisti, renegat pentru convingerile politice, spunea ca „existenta materiala determina constiinta”.
      Pentru a putea visa, individual, dar si ca natie, este necesar sa invatam sa iubim munca, sub orice forma: dragostea de carte, locul de munca, hobby-urile care construiesc…
      In urma cu 100 ani, Romania nu era mult prea departe de Statele Unite ale Americii, dpdv economic…acum se afla la…cativa „ani lumina”…si secretul a constat in „furia” de a demonstra ca sunt cei mai buni…Empire State Building a fost construit in mai putin de 2 ani, la lucrare participand si romani…
      Este prima oara cand postez pe un blog, si ii multumesc lui Nice pentru gazduire, poate din dorinta de a incerca sa aflu valorile acestui popor, ce l-ar motiva sa devina mai bun, mai puternic, „mai furios” pe el insusi🙂

      • Mathew, multumesc mult pentru sustinere >:D< , deocamdata nu am vesti, mai asteptam, cariera bate pasul pe loc.😦
        Sunt incantata si recunoscatoare ca ai ales acest blog pentru a-ti exprima ganduri, pareri, idei, este de departe cel mai cea mai frumoasa recompensa pe care o puteam primi pentru activitatea desfasurata pana acum.🙂

        • Eu iti multumesc si iti tin pumnii si pentru acest blog si pentru job-cariera…Cartea spune: ” a duce un trai bun în mijlocul întregii tale munci, este un dar de la Dumnezeu”…cred ca vindecarea de cel mai aprig sentiment ce-ti chinuie sufletul vine si dintr-o cariera solida, un loc de munca apreciat, o echipa minunata…

          • Cand vine vorba de locul de munca, pe primul loc, in aceste momente pe care le traverseaza societatea romaneasca, cred ca este stabilitatea. Sa ai un job decent si sa-l poti pastra cat mai mult timp. Daca maine iese bine, dezideratul meu este pe jumatate indeplinit.
            Pe de alta parte, stabilitatea emotionala si sentimentala a fost visul meu dintotdeauna. Imposibil de atins pana in prezent.😦

            • Iti doresti stabilitatea, foarte frumos deziderat…intr-o intalnire cu Richard Davies, presedintele US Bank, una dintre intrebari a fost de ce nu investeste in Romania…raspunsul a fost ca volatilitatea mediului nostru economic il impiedica sa propuna un astfel de proiect…se intampla in anul 2005…ma tem ca ceea ce vezi acum si anticipez ca mai ai inainte cca 35 ani de viata a salariatei active, va constitui realitatea zilnica; darwinismul precizeaza ca vor rezista cei ce se vor adapta mai bine…iar noi nu am stabilit inca daca suntem o societate socialista sau capitalista…
              Bafta pentru maine, este doar una dintre zilele grele care te vor face mai rezistenta, mai experimentata…ce nu te omoara, te face mai puternic, nu-i asa? Tu esti datoare sa crezi, sa lupti si sa traiesti asa cum o facea Scarlett:”si maine este o zi…”
              Cat priveste stabilitatea emotionala si sentimentala, este foarte important sa gasesti acea persoana care sa fie „alesul”, care sa-ti taie respiratia si la 10 ani dupa ce v-ati intalnit, prin tandrete, inteligenta, grija pentru cuibul dragostei si pentru pui…exista un timp pentru tot🙂

            • Multumesc mult pentru incurajare, pentru mine este foarte important sa primesc asemenea dovazi de sustinere. Am gasit persoana aceea, o iubesc de 8 ani de zile, parca mai puternic pe zi ce trece.🙂🙂 Dar, pentru ca de fiecare data exista un dar…dragostea mea e singurul lucru stabil din relatia noastra.🙂😦

    • 😦 Cum asa, cine te supara constant?😯

  10. Gata, mi-am amintit. Am eu o frustrare launtrica, mai ales când vad stiri la televizor, si stiu ca nu pot face mai nimic…unu’ care violeaza si e eliberat dupa sase luni pentru „buna purtare” si mai violeaza o data. Sau ce s-a intâmplat zilele trecute, un tip care a facut puscarie câtiva ani pentru atac armat, a fost eliberat mai devreme pentru „buna purtare” si dupa câteva zile de la eliberare a tras cu pistolul intr-un bar, ziua in amiaza mare, omoara un individ si-l raneste si pe frat-su…era sa omoare si doi procurori cu ocazia asta, dar niciun judecator sau avocat!

  11. ce ma bucur pentru tine, in sfarsit soare pe strada ta
    iti tin pumnii pentru maine
    big hug!

  12. Dar ce urma pe 24 noi? Dacă nu sunt indiscretă.
    Cel mai des, melancolia. Nu neapărat de rău. Uneori, fiind melancolică, am scris. Alteori, am făcut planuri. Alteori am plâns. Dar e constantă la mine🙂

    • Mi-a insotit si mie pasii de-a lungul vietii, cand trista, cand dulce-amara. La tine se identifica cu visarea. La mine, cu nostalgia.
      Urmau sa se clarifice niste treburi. Dar rabdarea mi-e pusa la incercare.😦

  13. daaaa, ala asa mai timid e little hug :))))

  14. Daca oboseala se pune, eu mereu pic de somn…

  15. Fluturașii așteptării…

  16. Hmmm, foarte, foarte buna intrebare.🙂 Recunosc ca nici eu nu prea m-am gandit vreodata la asta sau cel putin nu mi-am pus problema.
    De ce ? Pentru ca traiesc multe sentimente si emotii, deopotriva rele si bune. Foarte dese sunt cele de entuziasm ca fac ceva nou sau vad ceva nou sau ma intalnesc cu cineva de care imi place ( nu iubiti, ma refer la persoanele alea care te atrag si iti plac pur ca om, nu ca altceva ) sau cumpar ceva pentru mine, pentru ceilalti etc. Dar in aproape fiecare zi trec si printr-o mica demoralizare al carui motiv nu-l pot expune, e prea personal. Ma mai simt si furioasa de multe ori, revoltata din varii motive. Cam astea doua ar fi cele mai puternice si mai dese, extazul si furia neputintei ( desi poate fi si alt fel de furie ).

  17. Nu stiu daca mi-ar placea sa diferentiez emotiile atat de categoric, desi e evident ca ele pot fi pozitive sau sa imi induca stari negativiste. Important e sa simti, sa ai aceste emotii, sa le experimentezi pe cele noi si sa nu devii rapace, iluzionandu-te fals cum ca esti mai puternica. Cat despre dragoste, da, ea e regina lor, zica oricine ce-a zice…
    Iti doresc succes si-n carierea, ma bucur pentru tine🙂

    • Nu-mi prea sta in caracter sa ma iluzionez, am ramas mereu cu picioarele pe pamant, nu mi-am permis niciodata sa ma cred invincibila. Multumesc mult pentru sustinere si incurajare.🙂

  18. Eu sunt in general vesel, cu toate ca daca stau sa ma gandesc nu prea am motive intemeiate, dar asta nu schimba cu nimic starea mea de spirit😀 sunt si eu trist cateodata dar am prietenii aproape si de fiecare data cand cineva ma face sa zambesc, simt nevoia oarecum inexplicabila sa il / o fac si eu sa zambeasca. E oarecum o competitie in care nu pierzi niciodata, sau cel putin asa vad eu lucrurile. Ma bucur ca esti indragostita, nu mi`a placut faza cu „[…]o sa`mi treaca[…]” poate cine stie, esti blestemata sa fi fericita toata viata😀, oricum asta e viata, un amalgam de emotii placute si neplacute si fiecare le abordeaza in felul lor😀 …

    • As fi dat orice pentru un asemenea „blestem”, mai degraba o binecuvantare. Sa nu exageram, nu sunt eu asa norocoasa sa port pe umeri „povara” fericirii eterne.😛
      Frumos comment, iti multumesc si bine ai revenit pe blog dupa o absenta destul de lunga.😦🙂

  19. Pingback: Fara aripi (a doua parte) « Gabriela Elena

  20. Iti doresc sa fii cu adevarat fericita, sa nu te dezamageasca nimeni!🙂

  21. Pingback: Corect… sau nu « Ada Pavel

  22. buna seara!
    Cum a decurs ziua de astazi?

    • Buna!🙂 Cum nu se poate mai prost. Surprinzator, as spune. Am asteptat cu sufletul la gura sa se produca minunea si …pauza. Incordare maxima, tensiune, amalgam de emtotii constructive, dar pana la urma a trebuie sa accept verdicul final: abia maine voi afla deznodamantul. Si e posibil ca nici macar maine sa nu stiu cum stau, am inteles ca se vehiculeaza sfarsitul lunii decembrie pentru o evaluare finala. In fine, voi scrie maine un articol lamuritor…
      Merci mult de intrebare, inseamna ca te gandesti la mine.🙂🙂🙂

      • Deeeeci? Cum a mers? E totu’ bine? A fost asa cum ai sperat?😀
        Eu cu emotiile… panica in sistem! De-aia mi-e asa frica sa intru in paine cu pregatirile alea riguroase de nunta. O sa intru in niste crize d’alea mari rau de tot si-o sa-mi revin abia in luna de miere.😀

        • Multumesc mult de intrebare, a fost mai bine decat mi-am imaginat, a iesit totul perfect.🙂🙂 Acum e timpul sa ma relaxez…😉
          Mi-e teama ca ai dreptate cand vine vorba de stresul generat de pregatirile de nunta. Desi nu vorbesc din experienta proprie…😦

          • Felicitaaaaari!!!😀 Oricum n-aveam dubii ca nu va merge bine oricare-ar fi fost situatia cu pricina.😀
            Ufff… cu nunta… ma bucur totusi ca tot timpu’ asta n-am stat chiar degeaba, dar nici nu m-am grabit ca sa simt panica aia mare. :)) Adica in principiu am cam facut toate planurile desi detaliile sunt cele mai importante.🙂

  23. daaa. eu am avut o zi foarte incarcata si obositoare si m-am gandit la tine, speram ca macar la tine sa fi fost mai ok. in ultima perioada zilele de miercuri sunt obositoare, si nici macar n-au 3 ceasuri rele :)))
    o seara frumoasa!

  24. Pingback: Năbădăiosu şi aspiratorul « Cristian Dima

  25. Pingback: La radio « Blogul lui Teo Negură

  26. Emotii…cred ca fiecare dintre noi traim astfel de sentimente, chiar daca le numim asa sau altfel. Eu una sunt extrem de emotiva si mereu imi fac sute de probleme daca am facut ceea ce trebuie, daca cei din jurul meu vor fi multumiti, daca nu am suparat pe cineva sau daca ceea ce am facut nu a deranjat pe cineva, imi pun o mie de intrebari, de multe ori poate fara rost si imi cer o mie de scuze incat uneori cred ca devin enervanta pt unii, insa vreau sa ma asigur ca cei din jurul meu sunt bine ca ceea ce am facut sau spus nu i-a deranjat sau lezat intr-un fel.

  27. se simte pe-aici in ceea ce scrii toata emotia ,ori macar o parte din ea,si-mi amintesc si eu cum e🙂
    iar la intrebarea asta…nu stiu cum sa-ti raspund, viata mea e o emotie continua : )))

  28. Oh love😡 imi place de Nice cea indragostita si vesela :* dragostea ar trebuii incadrata la nevoi fiziologice si nimeni sa nu poata trai fara ea…
    Emotia cred ca am experimentato cel mai des…insa si rusinea…caci sunt momente cand mi rusine sa intru intr-un magazin si sa cumpar ceva, insa nu gasesc un raspuns…caci sunt suficient de curajoasa si moderat de tupeista, nu se pune problema niciuneia dintre cele 2…

    • Da, va trebui sa te obisnuiesti cu Nice cea indragostita.🙂🙂😛 Nu stiu daca e prea simpatica, time will tell.😀
      Dar nu am inteles prea bine partea cu magazinul, ce anume ti-e rusine sa ceri?😯

  29. @Nice. Nu imi v-a fi greu sa ma obisnuiesc cu tine asa, ba din contra😡
    Orice…de la o sticla de apa pana la hartie igienica :)) mai ales cand vad ca se uita stramb vanzatoarele la mine…dar e doar pe moment, cand ajung in fata pultului imi revin instantaneu :))

    • A, sunt complet de acord cu tine, nici eu nu le suport pe vrajitoarele alea. Mai sunt unele care se tin ca scaiul de mine cand intru in magazinul lor, prefer sa nu-mi mai iau nimic decat sa le vad. Ma simt de parca as fi o infractoare, de parca se astepta sa fur ceva de la ele.😦 Am inteles ideea, si aici ne potrivim. :))

  30. @Nice. Exact suspecteaza orice pas, orice privire…cred ca se gandesc daca nu cumva poti fura produse cu privirea :)) alcumva nu-mi explic :)) nici nu ma asteptam sa avem pareri diferite ;;)

  31. Multumesc de sugestie. Uite că-mi mai fac și eu timp de citit blogosfera și bine fac🙂 Numai bine.

  32. Pingback: Intrarea III « Vlady8

  33. Pingback: Caută-mă tu « Cristian Dima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s