Tag Archives: Spania

2010 revine in forta!

Credeati ca in 2011 am scapat de cele mai apreciate, delicioase si asteptate articole din blogosfera? Ei bine nu, inca din prima zi a anului, Lilly si Vacitim s-au hotarat sa inaugureze oficial noul sezon de lepsute.

Raspunsuri Dragos:

1. Care a fost cel mai funny moment din 2010?

Golul lui Andrei Cristea (de 2-0, in meciul cu Steaua), atunci când Zapata a sutat atât de violent pe lânga minge de m-am trezit „cu piciorul lui in sufragerie”.

2. Care a fost cel mai nasol moment din 2010?

Prefer sa trec sub tacere acest aspect, ca e cam jenant. Sunt eu deschis – dar nici chiar asa!

3. Care a fost filmul anului 2010? Citește în continuare

Anunțuri

Goodbye 2010, Welcome 2011!

 

Ada mi-a cerut un cuvant. Unul prin care sa rezum un intreg an. Si l-am gasit: eliberare. Un suflet chinuit, prins in capcana unui iubiri devastatoare, incercand zadarnic sa se strecoare printre coloanele  de marmura alba ale durerii. O nefericire cronica care-ti paralizeaza simturile si  ratiunea, iti distruge increderea in tine, iti submineaza pofta de viata, entuziasmul. O dragoste mistuitoare care te arunca fara mila in abisul disperarii.  Dupa doi ani imensi cat o eternitate, in care am experimentat forta distructiva a unei  iubiri fara limite si fara sens, mi-am dat seama ca trebuie sa lupt. Si am fost ajutata sa inving. Obiectivul era clar, fara echivoc, iar pentru atingerea lui eram in stare sa trec si prin foc. Si am trecut… Si am comis greseli pentru a indrepta o alta greseala. Dar este prima oara in viata cand nu regret nimic. Citește în continuare

Past Tense

O lepsuta primita (tot) de la Ada:

Raspunsuri Dragos

1. I: Cat de mult ai dormit ?

R: A fost o perioada in care am dormit timp de vreo 4 zile…cu mici intreruperi.

2. I: Cat de mult ai stat afara fara sa ajungi acasa ?

Cred ca in timpul manifestatiilor din Piata Universitatii, aprilie-mai 1990. De la facultate ma duceam in Piata si acasa ajungeam a doua zi la ore nu prea mici. Având in vedere ca nu a fost o singura zi…..

3. I: Cat de mult ai stat treaz ?

R: Asta as putea spune cu certitudine. Inaintea examenului de stat am dormit in total 6 ore. In ultimele 7 zile premergatoare examenului.

4.I: Cat de multe absente ai avut la scoala ?

R: Mediu. Nimic iesit din comun.

5. I: Care a fost cea mai placuta vacanta a ta ?

R: 2008, Bulgaria. Am fost cu niste prieteni, a fost vreme frumoasa, ne-am distrat si, mai ales, m-am odihnit.

6. I: Inca mai tii legatura cu prietenii din copilarie ?

Citește în continuare

Exista o explicatie!

Sa ma explic. Fiecare cuvânt are o origine. Desi nu sunt de specialitate, am fost mereu fascinat atunci când am aflat de unde provine un cuvânt si modul in care a capatat el sens intr-o anumita limba (cu precadere in limba româna, se intelege). Bineinteles ca si „a explica” are o origine. Care e aceasta? Conform DEX, „explicatie” vine din frantuzescul „explication” sau latinul „explicatio”. Big deal! Sa mergem insa mai departe. „Explicatie” deriva din latinescul „plicare”, care inseamna „a strânge, a indoi”, particula „ex” desemnând, se intelege, operatiunea inversa, iar de aici drumul pâna la sensul din ziua de azi e evident. Dar acest „plicare” a mai dat un cuvânt in limba româna, „a pleca”, având dublu inteles, „a pleca grumazul”, si „a se urni dintr-un loc”.

Ei bine…abia aici apare partea interesanta! Pentru ca „plicare” n-a facut pui doar in limba româna, ci si in spaniola, unde il descoperim pe „llegar”, care inseamna „a sosi”.

Cum de e posibil ca dintr-o radacina comuna sa se dezvolte doua cuvinte cu inteles total diferit in doua limbi inrudite? Citește în continuare

Fotbal si Cultura Generala

Va intrebati, probabil, ce subiect o mai fi si asta. De unde pâna unde legatura intre aceste doua …domenii care par, la prima vedere, din lumi diferite?

Exista cel putin una. In vremuri imemoriale, când eram eu copil mic (intrucât acum sunt copil mare), tatal meu mi-a zis: daca tot freci ziarul ala toata ziua (era vorba despre „Sportul”, din care s-a nascut ulterior „Gazeta Sporturilor”), sa stii ca poti sa si inveti din el. Si mi-a dat ca exemplu nume de echipe. Petrolul Ploiesti – adica in judetul Prahova, al carui oras de resedinta e Ploiesti, se gaseste petrol. Apoi au aparut altele: Industria Sârmei Câmpia Turzii, Cimentul Fieni, Sticla Ariesul Turda (astia i-au scos la un moment dat din Cupa pe Steaua J ), Aurul Brad, Chimia Râmnicu-Vâlcea, FC Baia-Mare („baie” adica „mina”),  etc etc etc. A fost foarte instructiv, intrucât altfel mi-ar fi fost destul de dificil sa invat geografia economica a minunatei noastre patrii.

Nu toate numele aveau legatura cu o industrie propriu-zisa, bineinteles. Echipele straine nu prea imi erau de mare folos. Ce sa inteleg eu din Liverpool, Arsenal, Real sau Juventus? Mai exista, desigur, un PSV de exemplu, dar, la modul general, parea ca echipele vestice (mai ales) sunt botezate mai degraba dupa tot felul de personalitati si nu, in mod tovarasesc, dupa industrii locale. Citește în continuare

Andalucian Dream

O sierra abrupta si salbatica, vai inverzite, hectare de livezi de maslini, varfuri inzapezite, albastrul Marii Mediterane, sate colinare uluitoare si un sir de castele maure si de conace renascentiste – acestea sunt ingredientele seducatoare ale vastelor intinderi andaluze.

Andaluzia este ultima provincie a Spaniei care a fost eliberata de sub stapanirea maurilor. Aproape 100% din constructii sunt vopsite in alb, cu acoperisuri de culoare rosie-cafenie, absolut toate dotate cu turnulete in stil maur.

Toate imaginile stereotipe cu Spania provin din Andaluzia: fieste, sieste, coride, flamenco si o abordare relaxata a vietii. Reversul acestei atitudini usuratice este coruptia, care in Andaluzia a dat nastere celor mai mari orori de pe costa Spaniei.

Citește în continuare

Who wants to live forever

Vorbeam mai devreme cu o prietena (sa-i spunem asa, desi  termenul este putin exagerat), in timp ce ne indreptam spre casa, cat de greu este pentru un tanar roman sa-si gaseasca un  loc de munca in ziua de azi. Imi povestea ca dupa ce a lucrat timp de 10 ani pentru o companie, patronul a gasit de cuviinta s-o disponibilizeze. Cealalta varianta fiind reducerea salariului lui de 500 milione de lei(vechi)…evident neluata in calcul nici macar pentru o secunda.  S-a angajat apoi la o firma de cadastru unde lucrurile au mers perfect pana cand asociatii straini ai firmei au pus capat parteneriatului cu romanii, iar din acel moment,  cei din urma au decis neplata salariilor pe termen nelimitat. Dupa patru luni de zile in care nu si-a luat banii, fata a demisionat. In prezent este studenta la o a doua facultate si in cautare de un job bine platit. Mi-a marturisit ca s-a saturat de viata din Bucuresti, de Romania in general si tare ar vrea sa-si ia prietenul si sa plece undeva intr-o tara straina, unde ar fi dispusa sa lucreze chiar si intr-un domeniu total diferit de cel pentru care s-a pregatit patru ani de zile(noi doua suntem absolvente ale aceleiasi facultati), ar accepta si un job mai umil, dar mai bine platit. Zicea ceva de Germania, Suedia sau Norvegia. Stiind ca studiaza limba franceza la noua facultate, am intrebat-o de ce nu Franta. Si din vorba in vorba, tot analizand noi posibile destinatii europene, a venit vorba si de recent vizitata de catre mine Barcelona. Si atunci, fata m-a surprins placut cu o intrebare, nu inainte de a-si exprima admiratia netarmurita pentru Antonio Gaudi si operele sale celebre in toata lumea. Era curioasa sa stie la care dintre ele am ajuns si ce sentiment m-a incercat la vederea lor.  I-am explicat ca mai presus de geniul Gaudi, mai presus de creatiile sale incredibile, pe mine m-a impresionat omul, artistul Gaudi. Si, evident, gestul sau minunat. Probabil ca toata lumea cunoaste povestea acestui arhitect catalan, care si-a dedicat intreaga viata definitivarii  celui mai drag proiect al sau,  catedrala Sagrada Familia. Initial constructia acesteia s-a bazat pe finantarea din bani publici. Dar la un moment dat, banii publici au incetat sa mai vina, iar arhitectul, detinator pe atunci al unei averi impresionante, nu a pregetat nicio clipa si s-a folosit de ea pentru a continua constructia. Sagrada i-a inghitit insa toti banii, iar Gaudi a murit(in urma unui accident de tramvai) sarac lipit, singur, nestiut de nimeni. Citește în continuare

I was happy with…(III)

Azi voi pune  punct final  calatoriei  mele printre amintirile catalane. Cu ceva vreme in urma preluasem o leapsa de la  NightOn, iar  daca in primele doua episoade v-am plimbat prin Girona, Barcelona, Andorra la Vella, azi o sa trec in revista ultimele locuri din clasamentul destinatiilor spaniole imprimate pentru totdeauna  in sufletul meu.

8. Figueres . Situat in extremitatea nord-estica a Spaniei, cu o populatie de 42.000 de locuitori, Figueres este cel mai mare oras de la granita cu Franta si totodata un loc plin de atractii turistice. O fortareata de dimensiuni impresionante, castelul  Sant Ferran(unul din cele mai mari din Europa si din lume) vegheaza inca din secolul al 18-lea din varful unui deal asupra orasului catalan care mi-a cucerit inima de cum am intrat in el. A fost dragoste la prima vedere, asa cum se intamplase si cu Salonicul cu multi ani in urma. Centrul istoric  este delimitat de ruinele zidurilor ridicate in Evul Mediu pentru a apara orasul, iar locuri bine conservate din perioada medievala, cum ar fi Plaza de Ayuntamiento, remodelata in stil neoclasic sau Carrer Magre unde se afla vechiul cartier evreiesc contribuie din plin la farmecul inegalabil al regiunii. Aici m-am simtit intr-o alta lume, una magica, fara cusur, una din care nu as mai fi plecat niciodata. Teatrul-Muzeu Dali, Biserica de Sant Pere(construita in stil romanesc), Muzeul Catalan de Papusi care expune o mare varietate de papusi din diferite timpuri si civilizatii cat si Emporda Museum unde poti patrunde in istoria si arta tarii completeaza un oras cu puternice traditii catalane, Figueres fiind locul de nastere al „sardanadansul traditional catalan. Inima orasului si tototdata principalul loc de promenada, La Rambla concentreaza cele mai ambitioase proiecte arhitectonice din secolele 19 si 20 dintre care ar trebui mentionate : Casa Cusi, Casa Puig-Soler, Casa Salleras construite in stil modernist si Casa Bonaterra, Casa del Cafe Progres si Casa Polideseia in stil neoclasic. Atins de geniul lui Dali, Figueres nu are cum sa te lase rece. Costa Brava ar fi infinit mai saraca fara una din comorile sale cele mai de pret. Nu-l ratati daca ajungeti in Spania. 🙂

Stradutele de care va tot vorbeam eu: inguste, romantice, misterioase

Bar din Figueres unde am servit o cafea delicioasa

9. Callela este capitala turistica a Costei Maresme fiind situata la 50 de kilometri de Barcelona.  Alegerea pentru vizitarea acestei statiuni mi-a apartinut in intregime, a fost o hotarare spontana, dar pana la urma s-a dovedit a fi usor neinspirata pentru ca Lloret del Mar(a doua optiune pentru ziua de sambata) de pe Costa Brava o intrece in spectaculozitate si celebritate. Regretele nu-mi folosesc insa la nimic, asa ca nu voi face altceva decat sa va arata cateva fotografii sugestive  pentru Callela.

Aceasta a fost Callela in imagini. Un orasel turistic cu stradute pe gustul meu 😛 cu magazine interesante, cu cladiri frumoase, in care am ratacit pret de jumate de zi.

10. Catalunya, regiune autonoma a Spaniei, cuprinde un teritoriu foarte variat. Marginita de marea Mediterana, fasia maritima acoperind aproape 600 de km din care mai bine de o treime o constituie plajele, reprezentand una din destinatiile ideale pentru iubitorii de soare, mare si sporturi nautice, plina de munti ale caror culmi par perfecte pentru schi si sporturi extreme, cu vegetatie formata din paduri de stejar, fag, rasinoase , cu o clima in general suava, Catalunya nu-ti poate ramane indiferenta. Se imparte in patru provincii (Barcelona, Gerona, Lerida si Tarragona), 41 de tinuturi si mai mult de noua sute de asezari urbane. Guvernul autonom de Catalunia, cu destula competenta pentru a decide politica sa, se numeste Generalitat de Catalunia, fiind o prestigioasa institutie ce exista de la inceputul secolului XIII. Capitala regiunii  este Barcelona, un oras mereu asociat   modernismului si avangardismului; un oras cosmopolit ce se pune in relief prin amestecul de rase si culturi, prin geniul arhitectului modernist Antoni Gaudi , prin importantul club de fotbal Futbol Club Barcelona, „Barça”, cunoscut in lumea intreaga si prin inovatia muzicala a lui Barcelona Sound, spre exemplu. Barcelona a fost, de la sfarsitul secolului XIX, culmea modernitatii literare si artistice ce a proiectat Catalunia în lumea intreaga. In 1992 a fost sediul Jocurilor Olimpice care i-au consolidat faima mondiala, asa cum o dovedeste multitudinea de turisti ce a vizitat-o, atrasa de insemnatatea sa.

Autor: Nice

My Heart is Yours

Aseara m-am uitat putin la meci, uitand complet de Eurovision, iar cand intamplator am dat pe TVR1, concursul era pe sfarsite. Norocul meu ca am prins castigatoarea, care pe loc m-a incantat cu accentul ei aparte si cu atitudinea jucausa, pariind in sinea-mi ca ii va cuceri pe toti cu farmecul ei si va fi votata tocmai pentru ca a reprezentat „something else”, something fresh. Lucrurile au mers din bine in mai bine, pentru ca Spania a performat inca o data si am avut sansa sa-mi vad favoritul absolut, Daniel Diges, care m-a impresionat cu pasiunea pusa in interpretarea melodiei „Algo Pequenito”. Regasindu-ma total in versurile acestui cantecel, m-am indragostit iremediabil de el. Ceilalti au ramas insa indiferenti in fata unei  demonstratii de talent si candoare  mai rar intalnite, iar melodia s-a clasat pe locul 15. Si nu in ultimul rand ar trebui sa-l amintesc si pe reprezentatul Norvegiei, Didrik Solli-Tangen, la care mi-a placut tot, de la interpretare la felul cum arata. In sfarsit un baiat dragut(brunet cu ochi albastri) si cu voce!

Asadar topul meu arata cam asa:

1. Spania – Daniel Diges cu “Algo Pequenito”(uluitor amestec  de fragilitate si forta interpretativa, de sensibilitate si subtilitate, incredibil cum reuseste sa transmita emotii si sentimente). Un actor desavarsit in videoclipul de mai jos.

2. Germania – Lena cu “Satellite”

3.Norvegia – Didrik Solli-Tangen cu “My Heart Is Yours”

PS

FELICITARI PAULA SI OVI!!! Romania  a obtinut cel mai bun rezultat din istoria participarilor sale la Eurovision. Aceeasi performanta a fost reusita si in 2005, de Luminita Anghel si Sistem.

Autor: Nice

Cu Nice prin Santa Susana-Costa Maresme2010(II)

Mi-e dor de Spania! Pare incredibil, dar imi este dor  pana si de Santa Susana! De ce incredibil, poate va veti intreba? Pentru ca statiunea, asa cum am mai spus intr-un articol precedent, a constituit o mare dezamagire. Nu-ti face iluzii, ca sa nu ai deziluzii, se spune, doar ca ce am gasit acolo nu a corespuns deloc cu locul de vacanta imaginat si visat de mine intr-o tara precum Spania, atat de laudata si apreciata pentru ce are de oferit din punct de vedere turistic. Da, daca mergeam in Albania sau Kazahstan, poate nu aveam deloc pretentii…dar asa?

Santa Susana, aflata la cca 65 de Kilometri de Barcelona si la 14 kilometri sud de cea mai faimoasa statiune de pe Costa Brava, Lloret del Mar,  e mica si mult prea linistita pentru gustul meu. Nu are nimic din agitatia si farmecul statiunilor cautate de iubitorii de soare, mare si aventura. E intruchiparea monotoniei si a simplitatii, nu e nici romantica sau boema, nici multicolora si ofertanta pentru viata de noapte. A, in schimb  e o adevarata Mecca pentru iubitorii de odihna, de relaxare. Poate sunt eu prea exigenta, dar in afara de strada principala, cateva hoteluri de 3 si 4 stele, plaja si mare nu ai ce mentiona. Poate imensul camp cu ciulini care troneaza la loc de cinste in mijlocul statiunii? Da, l-am putea si pe el incadra la obiective turistice, pentru ca rar iti este dat sa vezi asa ceva intr-o  statiune moderna cum se doreste a fi Santa Susana. Singurul lucru pitoresc pe care ni-l pune zona la dispozitie este dealul impadurit de pe care vegheaza vechiul oras fortificat Santa Susana, plin de stradute pietruite si case varuite, restaurante cu specific catalan si magazine de artizanat local.

Nici nu ajung eu bine in statiune, cobor din autocar in fata hotelului si raman perplexa.  „Unul mai urat nici ca se putea!”, exclam  dezamagita si ma gandesc ca asta e doar inceputul. Aveam sa constat mai apoi cat ma inselasem, chiar in fata lui se afla unul si mai si, aflat insa in renovare. O sa-l vedeti mai jos in fotografii. Ridicat in 1988, hotelul „meu” parea desprins din pozele cu litoralul romanesc comunist. Da, era urat pe dinafara, dar inside era minunat! 🙂 Iar cele patru stele nu-i erau atribuite doar de forma, serviciile fiind ireprosabile, iar personalul hotelului deosebit de amabil, surprinzandu-ma in mod placut cu o excelenta engleza, intalnita de altfel si la comerciantii din statiune, absolut toti raspunzadu-mi in aceasta limba dupa incercarile mele disperate de a ma face inteleasa in spaniola. Ceva de genul : Eu „Ola, cuanto questa?” ei, privindu-ma cu un amestec de indulgenta si uimire ” Hello, what do you want?” Deci inca un  mit spulberat, spaniolii vorbesc engleza si o fac chiar foarte bine. Spaniolii chiar se pricep la turism, nu degeaba Spania este de ceva timp a treia destinatie turistica a lumii(dupa Franta si SUA).

Santa Susana vazuta din balconul hotelului


Hotel Maritim -unul dintre cele mai frumoase din statiune

Orasul vechi insirat pe dealuri

Romanii nu se dezmint nici macar in concediu, nici macar in Spania. Prima destinatie: hipermarketul Carrefour :mrgreen:

In gradina hotelului „Royal Sun”

Restaurantul hotelului

Mic dejun

Cina catalana

Desert catalan

Noapte buna Santa Susana…I miss you.

Autor: Nice

Maxima zilei(III)

Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de cinică şi naiv de inconştientă care pretinde că este serioasă numai pentru a-şi ascunde mai bine nebunia. Eu, în schimb – nu sunt nebun. Salvador Dali

Liderul incontestabil al miscarii suprarealiste, Salvador Dali s-a nascut in urma cu 106 ani intr-un mic orasel spaniol  situat la 30 de km de Franta, la poalele Pirinieilor.

Fiu al unui prosper notar, si-a petrecut copilaria in Figueres(cunoscut pentru Castell de Sant Ferran din sec. XVIII-lea, cel mai mare din Catalunya si din Europa, dar si datorita rolului important pe care l-a avut in dezvoltarea Sardaniei – dansul national al Cataloniei) si la locuinta da vara a familiei, in satul de pescari Cadaques.

Daca la 6 ani dorea sa ajunga bucatar, un an mai tarziu se credea Napoleon, dar pasiunea pentru pictura incepe sa devina mistuitoare. Incepe sa ia cursuri de desen din 1916, primele sale tablouri fiind influentate de impresionism si de pictura spaniola a secolului al XIX-lea, apoi de futurismul italian, pina in 1920. Trece prin majoritatea curentelor si tehnicilor artistice, iar in cele din urma, dupa ce intra la Academia de Arte Frumoase ‘San Fernando’ din Madrid, isi gaseste propriul sau stil – suprarealist. Isi dezvolta o tehnica aparte, caracteristica intregii sale opere, bazandu-se pe crearea unor extraordinare efecte de iluzie optica si, mult mai tirziu, foloseste tehnici stereografice.

Intre 1939 şi 1948 traieste la New York, unde expozitiile sale obtin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mandrie provocatoare si creeaza teme in care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei si putrefactiei. Se plimba pe strazile New York-ului cu un clopotel, pe care il foloseste pentru a atrage atentia asupra sa – gandul ca ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca saracia si smerenia. Cand acorda interviuri, vorbeste despre sine la persoana a treia, folosind formularea „divinul Dalí” sau pur si simplu „divinul”. Explica in mod savant cum mananca in fiecare dimineata jambon cu dulceata de trandafiri, cum inoata in fiecare zi douazeci de minute, face o siesta de sapte minute, dar marturiseste ca frica de moarte nu il paraseste niciodata. Sustine ca aceasta spaima este, impreuna cu libido-ul, motorul creatiei lui. Pana in ultima perioada a vietii lui, Dali a continuat sa alimenteze pana la extrem faima sa de artist excentric, original pana la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului sau personagiu, orgolios si imprevizibil.

Scandalos este cuvantul perfect pentru a-l descrie pe Dali. Artist extravagant si rege al avangardismului, el si-a lasat cu siguranta amprenta asupra lumii. Geniul suprarealist a transformat abstractul si extraordinarul in bucati  simbolice de aur.

Dali nu a fost doar pictor, ci si om de stiinta, scriitor si actor. A fost in acelasi grup de artisti impreuna cu Picasso si Miro la Paris, insa a reusit sa ii enerveze pe toti si sa ii determine sa il excluda din grupul de suprarealisti. Acest lucru l-a indreptatit sa se considere singurul artist suprarealist. Stilul sau il caracteriza ca fiind rezultatul unei metode paranoico-critice. Adica ceva de genul ideile mele paranoice determinate de inconstient duc la un delir care este rationalizat – criticat – si devine astfel o opera. A folosit tehnicile utilizate de Renastere insa in forme anormale. Creaza astfel picturi largi , de mari dimensiuni, cu multe elemente, irational combinate si deformate intentionat.

Era obsedat de paine, la prima sa calatorie in America a coborat din avion cu o paine pe cap. De altfel, superbul exterior al  cladirii  care adaposteste operele sale este  imbracat in rosu cu decoratiuni in forma de paini lipite pe ziduri si oua mari deasupra – simbolurile fertilitatii. De asemenea, in jurul cladirii si in curtea interioara a acesteia o multime de statuete – niste manechine aurii in diverse pozitii care iti ureaza bine ai venit!

Si-a iubit enorm  sotia,  Gala – pe care i-a furat-o prietenului sau , poetul Paul Eluard –  o regasim in multe din operele sale, ea fiindu-i muza.

„Tu m-ai vindecat de nebunie. Mulţumesc! Vreau să te iubesc! Vreau să fii soţia mea. Simptomele de isterie dispar unul după altul ca prin magie. Pot să îmi stăpânesc râsul, zâmbetul, mimica. Starea mea de sănătate este asemenea unui boboc proaspăt de trandafir.”

„O iubesc pe Gala mai mult decât pe mama mea, mai mult decât pe tatăl meu, mai mult decât pe Picasso şi chiar mai mult decât banii.”

„Într-un moment de genială inspiraţie, am hotărât să mă dedic teoriei cuantice şi am inventat „realismul cuantic”, devenind astfel stăpânul forţei gravitaţiei. Am pictat „Leda atomică” pentru a o preaslăvi pe Gala, zeiţa metafizică, şi am reuşit să creez „spaţiul suspendat”. ”

„Dacă vei juca rolul unui geniu vei deveni unul.”

Asadar, te nasti sau devii un geniu?

Dilema pe Rambla

De la bun inceput trebuie sa recunosc ca nu ma pricep la barbati. :mrgreen:  👿 . Nu ca ar fi o mare tragedie… Pe articolul precedent, amicul Dragos constata cu o oarecare dezamagire ca nu mi-am gasit catalanul visurilor mele(probabil spera si el sa raman cu ocazia asta in Spania, asadar, mai corect ar fi fost „catalanul visurilor lui” 😛  😀 ). Normal ca nu l-am gasit, nici nu a fost asta scopul excursiei mele acolo, exact cum am promis, nu m-am uitat dupa niciun barbat, nu am incercat sa atrag atentia asupra mea in niciun fel si, trebuie sa recunosc iar( remarcati va rog sinceritatea), niciun barbat nu a venit la mine in Spania sa ma invite la o cafea/suc/paella/sangria! In momentul de fata, barbatii nu se regasesc pe lista mea de prioritati. Lista care are de altfel  doar un singur punct ce trebuie rapid rezolvat… Cu toate astea, plimbandu-ma pe Rambla din BCN si negasind nimic interesant de vazut, privirea mi-a fost atrasa de un exemplar masculin superb, sexy, captivant. Exact pe gustul meu. Va redau mai jos descrierea facuta acestuia intr-un comment de pe articolul anterior:

„…parea desprins din revistele de moda, extrem de elegant(purta un costum deschis la culoare, impecabil), relaxat, putin distrat, afisa un aer indiferent si ce m-a atras din prima clipa, desi vorbea franceza avea un look meridional, extrem de sexy. Atragea mai mult prin atitudine decat prin frumusetea incontestabila. Si crede-ma, in multimea de oameni care se perinda pe Rambla intr-o dupa-amiaza insorita de sfarsit de aprilie, e mai greu sa remarci pe cineva.”

Era un tanar(pana in 25 de ani) suplu, brunet, cu ten masliniu, vadit neimpresionat de „grandoarea” Ramblei sau de „fauna” care misuna prin jurul sau(ori apartinea locului).

Nu obisnuiesc sa etichetez oamenii nici dupa un prim contact, dar nici dupa un studiu atent, amanuntit care presupune trecerea unei anumite perioade de timp. Dragos insa a facut o apreciere(mai mult in gluma), dar care m-a pus pe ganduri. Iata-o mai jos:

„Nice, mi se pare mie sau ai descris perfect modelul “gay”? :-)

Ce anume din descrierea francezului meu plimbaret l-a dus cu gandul la o persoana cu  o altfel de orientare sexuala decat cea normala? Faptul ca avea un aer distrat? Ca parea indiferent? Ca vorbea franceza? Ca purta un costum deschis la culoare care-i venea ca turnat? Ca parea desprins de pe podiumurile de prezentare de moda? Poate chiar era manechin…

Sa fi fost intr-adevar gay? Care sunt indiciile care conduc spre o astfel de ipoteza dupa un prim contact vizual? Obisnuiti sa trageti astfel de concluzii cand intalniti pe stada un barbat elegant si neobisnuit de frumos? Care este atunci modelul barbatului normal: imbracat neglijent, neingrijit, burtos, badaran, necioplit?

Ceea ce nu ne doboara ne face mai puternici

Asa sa fie?! Ne inghitim cele mai profunde frici, le inabusim cu mult autocontrol si alegem sa nu ne gandim la ele, sa nu le dam importanta, pentru ca asa nu se fac simtite si dispar, exact ca monstrii invizibili din camerele copiilor. Frica poate fi un sentiment groaznic, care paralizeaza orice posibila actiune. Ea ne poate afecta viata intr-o multitudine de feluri. Frica ii impiedica pe majoritatea oamenilor sa isi urmeze cu adevarat visele sau, si mai grav, sa si le exprime sau sa le scrie pe o bucata de hartie. Un studiu facut in SUA a descoperit faptul ca mai putin de 3% din cei chestionati au curaj sa isi scrie sau exprime cea mai mare dorinta.

Femeia moderna a ajuns sa se teama de tot mai multe lucruri; suntem toate victimele propriilor noastre proiectii, pe care fie le amplificam pana la o stare panica permanenta pentru ca realizam ca nu putem controla cu adevarat nimic, fie alegem sa le inabusim pana cand nici macar noi nu mai stim ca acele temeri guverneaza o parte din atitudinile si actiunile noastre. Temerile femeilor moderne sunt extrem de diferite; ele merg de la frica de singuratate si teama de abandon, la teama de a-si pierde atractivitatea, la teama de boala, de a nu pierde o sarcina sau un copil, la teama de a nu fi inselata.

Barbatii, cei mai neinfricati exponenti ai speciei noastre, cei care se avanta in razboaie, duc gunoiul la ghena după zece seara, se lupta cu atata inversunare pentru un loc de parcare… si multe altele, au si ei fricile lor. Insa, barbatii nu recunosc niciodata că le este frica de ceva. Iata cateva dintre ele:

frica de competitie. Barbatii, competitivi din nastere, au o frica la fel de nativa fata de ea. De ce? Pentru ca le e  foarte greu sa nu castige. Orice competitie presupune numai un castigator…

frica de respingere. Respingerea, indiferent de caz, atrage dupa sine, pentru majoritatea barbatilor, o  posibila sursa de depresie. Aproape orice barbat se crede superior celorlalti(ce bine ar face daca nu ar arata-o fatis, daca nu ar striga-o in gura mare cat e ziua de lunga) si respingerea lui inseamna acceptarea altuia. Ei nu suporta asta. Indiferent ca e vorba de o femei, un job sau orice ar fi, ei trebuie sa invinga, cu orice pret.

frica de frumusete. Desi frumusetea atrage si incanta privirile barbatilor, acestia se simt nesiguri in preajma ei. Barbatii sunt posesivi si autoritari si vor „sa detina” femeia pe care o curteaza. Dar o femeie frumoasa se face remarcata mai des si, deci, are si o paleta de selectie mult mai vasta. Fie ca doar flirteaza, fie ca este deja iubita lui, barbatul nu se simte sigur pe sine si este mereu in alerta. Cati barbati frumosi nu ati vazut pe strada la brat cu femei sterse, complet neinteresante, de cate ori nu v-ati intrebat, ce-o fi vazut la asta? Uneori caracterul, alteori situatia financiara, dar in cele mai multe dintre cazuri, raspunsul il aveti mai sus.

frica de inutilitate. Fie ca repara o priza sau pune mancarea pe masa, barbatul a fost mereu vanatorul tribului. In ziua de azi, femeile au inceput din ce in ce  mai mult sa obtina independenta fata de barbati pe acest plan si asta ii sperie. Ei sunt buni la asta, asta fac si asta sunt. Sunt in felul lor utili societatii, prin aportul financiar, prin indemanare. Acum femeile castiga si ele…si la o adica pot chema un electrician.

frica de nuditate. Da, si barbatii simt aceeasi jena atunci cand se dezbraca. ” Am oare prea mult par pe piept?”, „Oare am sosetele curate?”(imi amintesc de un fost prieten care atunci cand venea la mine dormea incaltat de teama sa nu-i miroasa picioarele) sunt intrebari pe care si le pune orice barbat cand isi da  jos tricoul in fata unei femei. Ei asteapta cu disperare o privire aprobatoare din partea femeilor, fara de care le-ar fi mult mai greu. Un studiu recent arata ca barbatii se uita de trei ori mai des in oglinda decat femeile(si tot de atatea ori fac si alte lucruri pe care ni le atribuie noua prin definitie).

frica de saracie. Desi isi doresc sa castige bine si sa aiba succes pe plan financiar, la majoritatea barbatilor acest lucru este obligatoriu. Ei gasesc in bani putere. Fara bani unui barbat ii este greu sa se simta”barbat”(si de cele mai multe ori au dreptate sa fie nesiguri pe aceasta calitate a lor :mrgreen: ). Mereu vor gasi o scuza reala sau nu, pentru a transmite mesajul: ” Nu am acum, dar o sa vezi tu ca eu am, de fapt, sau voi avea cat de curand”. Indiferent daca femeia de langă el sau prietenii accepta acest lucru fara rezerve, el tot se va simti incapabil fara bani.

frica de chelie. Parul reprezinta pentru multi barbati un semn al virilitatii si masculinitatii. Indiferent daca intereseaza pe cineva sau nu, barbatul chel va  fi mereu complexat de chestia asta, chiar daca ii sta bine!

frica de femei 👿 . Femeile gandesc si vad altfel lucrurile decat barbatii. Cred ca toti si-ar dori sa fie macar pentru o ora in pielea personajului interpretat de Mel Gibson in „Ce-si doresc femeile”…(imi amintesc ca la acest film am fost impreuna cu unul dintre cei mai frumosi barbati din Romania si din lume, el a ras non stop, iar eu nu am avut nicio reactie, ba mai mult, mi s-a facut rau si mi-am revenit abia dupa ce am iesit din sala). Pentru ca multi vad femeia ca un mister. Unii merg pe principiul „ce nu te omoara te face mai puternic”, altii sunt mereu tinuti in sah de femei pentru ca isi  doresc din  toata fiinta lor sa inteleaga si sa stie ce si cum gandesc femeile. Nu va imaginati vreodata ca veti reusi!

de lacrimile unei femei.  Se stie ca femeile plang si simt nevoia sa faca asta pentru a-si exterioriza sentimentele si pentru a se descarca. Barbatii stiu ce si cum, insa habar nu au cum sa reactioneze in astfel de momente. Unii exagereaza, incercand sa repare totul pe loc, promitand marea cu sarea. Altii ignora fenomenul si il trec la sertarul cu „lucruri femeiesti”. Un lucru este sigur, foarte putin barbati stiu cum sa gestioneze situatia in care o femeie plange din cauza lor.

Frica de orice i-ar putea aduce un repros de genul”nu esti barbat!”. Expresia „fii barbat!” nu este noua si stiti bine ce inseamna. Esti barbat, se astepta ceva de la tine. Nu poti oferi sau nu poti oferi cat are nevoie persoana respectiva… inseamna ca nu esti indeajuns…de barbat. Toti vor sa fie buni la „a fi barbat”.

sursele aici si aici

Care sunt temerile mele? Ei bine, in aceste momente am doar una sigura, (paralizanta, coplesitoare, incontrolabila) si cu toate ca recent ma dadeam viteaza (cred ca mai degraba imi faceam singura curaj), azi noapte am realizat ca e mai pregnanta si mai actuala ca niciodata. E vorba de frica de a zbura. Ar mai fi si teama de o vreme instabila, friguroasa, care sa nu-mi permita sa ma bucur de vacanta. Am citit ca temeratura maxima la Barcelona in urmatoarea saptamana va fi de 21 de grade C. 😦  In conditiile astea, nu tu baie in Mediterana, nu tu plaja, nu tu bronzat.  Turism cultural si atat.

Aici eu imi iau ramas bun, va doresc lecturi cat mai interesante, o saptamana presarata  numai cu momente frumoase, multa veselie si cat mai putine temeri.

Sa ne recitim sanatosi!

Coasta neimblanzita

Cu ceva timp in urma anuntam pe blog ca voi pleca in Spania. Si iata ca momentul „mult visat” a sosit.  Veti intelege catre sfarsit rostul ghilimelelor. De azi intr-o saptamana voi fi in Costa Brava. Zona din nordul Barcelonei care cuprinde Costa Brava si Costa Maresme este definita cel mai bine de cuvantul diversitate. Nci vorba de  peisaje uniforme sau un anume tip de vegetatie. O multitudine de imagini diferite: golfulete, plaje izolate, paduri de pini, zone stancoase se succed pe masura ce turistul avanseaza intr-o directie sau alta pe coasta.

Lloret de Mar este cea mai mare si mai animata statiune de pe Costa Brava si este renumita pentru numeroasele posibilitati de distractie si viata de noapte. Calella este una dintre primele statiuni turistice din Catalunia si capitala turistica a Costei Maresme. Plaja larga cu nisip granulat, echipamente adecvate si proximitatea orasului Barcelona fac din aceasta statiune locul ideal de petrecere a vacantei. Santa Susana este una dintre cele mai noi statiuni de pe Costa Maresme si  ofera o plaja larga, o atmosfera moderna si cele mai noi si mai confortabile hoteluri.

Intalnirea cu toate aceste locuri, cu Spania insasi, ma lasa indiferenta, nu-mi provoaca nici cea mai mica emotie.  Tarmurile dantelate cu golfulete limpezi nu-mi spun nicio poveste, stancile maiestoase nu-mi dau fiori, iar coastele salbatice scaldate de soare nu ma ispitesc sa ma odihnesc pe nisipul auriu. Castelele romantice nu ma invita sa le trec pragul, marea, in diferitele ei ipostaze, fie rostogolindu-se bland si suspinand pe tarm, fie spumegand in furia furtunii, altadata o sursa a vietii, va fi acum o sursa de  nemarginita tristete si desertaciune. Nici briza nu va reusi sa-mi alunge gandurile istovitoare si nici soarele sa-mi incalzeasca sufletul impietrit. Doar la 60 de km distanta, Barcelona lui Gaudi, atat de laudata si admirata, desemnata cel mai frumos oras european,  nu va reusi sa-mi straneasca interesul, iar farmecul ei va incanta alte inimi. Ironia sortii, altadata terifiata de posibilitatea zborului cu avionul, aceasta perspectiva ma lasa acum rece. Am devenit dintr-o data mult prea curajoasa sau prea indiferenta, gata de a infrunta senina moartea.

Sunt curioasa care va fi discursul la intoarcere…

Plec in Spania!!!

Visul meu este pe cale de a se implini! In curand voi pleca pentru cateva zile in una din tarile mele favorite, Spania. As fi preferat un circuit, chiar gasisem ceva foarte convenabil ca pret si care ne permitea sa vedem toate marile orase ale tarii(in 10 zile): Barcelona, Madrid, Sevilla, Valencia, Cordoba, Granada, Toledo, Zaragoza, plus excursii optionale in Andorra si Gibraltar, totul la doar 568 de euro. Pana la urma am optat pentru ceva mai ieftin, iar destinatia va fi…COSTA BRAVA.

Ce va rog este sa-mi lasati cateva opinii personale despre regiunea respectiva, sugestii de locuri interesante de vazut, impresii din calatoriile voastre in zona(Barcelona, Andorra in special, Spania in general). Voi ce preferati, sejururile sau circuitele?