Jurnal de vacanță – Cazare și plajă în Balcic (II)

Am ajuns la hotel puțin după ora 14. Pe drum îmi încolțise ideea că, dacă o să întârziem după ora destinată check-in-ului, s-ar putea să nu mai găsim camera disponibilă. Lucru care, de altfel, s-a și intampat. Am intrat în hotel, am spus la recepție că avem rezervată pe booking o suită și proprietara mi-a zâmbit complice: nu mai avem nimic liber, dar o să vă dau ceva special!

Și așa ne-am ales cu un apartament super nice cu două camere modern mobilate, care costă dublu față de camera (cu living) rezervată inițial, dar pe care noi nu am plătit nimic suplimentar. Practic am primit un upgrade gratuit, lucru care am tot citit că se întâmplă turiștilor norocoși în vacanțe, doar că eu nici nu visam să beneficiez vreodată de acest tratament. Și, astfel, mini-sejurul meu începea cu dreptul. Și eram deja în culmea fericirii, tot greul anului trecut era deja istorie, toate ghinioanele (și nu au fost puține întâmplări neplăcute care m-au marcat la momentul respectiv) erau deja uitate. Relaxarea putea să înceapă!

Jurnal de vacanță – Balcic 2017 (I)

Alegerea Balcicului, ca destinație de vacanță, după un an tumultos din punct de vedere emoțional, presărat cu mult stres și o tonă de examene dificile, a venit firesc, natural, previzibil. Mai fusesem acolo și vara trecută și mă fascinase cu Grădina lui Botanică paradisiacă, desprinsă parcă din rai, cu liniștea din timpul săptămânii, cu specialitățile culinare, gen midii a la Burgas, proaspete și delicioase sau cu supa tarator tradițională, răcoritoare, perfectă pentru zilele încinse de vară.

Am rezervat o cameră modestă la un hotel situat în centrul stațiunii, pe bulevardul principal (Primorska), aproape de faleză, care costa cca 90 de lei pe noapte, cu mic dejun inclus. Hotelul avea notă măricică pe booking (8,8) și chiar dacă nu era ceva spectaculos, era perfect pentru un mini sejur de 4 zile în care principalul scop era relaxarea și remontarea psihică.

Luni dimineață, înainte să intrăm în Balcic, am făcut un mic ocol până la Cap Kaliakra, loc pe care îl ratasem anul trecut și pe care îmi doream enorm să-l vizitez. Visam, așadar, să văd cu ochii mei spectacolul grandios oferit de imensitatea azurie a Mării Negre, ale cărei valuri înspumate se avântă curajos asupra unui țărm stâncos, roșiatic și ruinele unei cetăți medievale ce așteaptă turiștii curioși și dornici să-i descopere legendele bine tainute. Ceea ce nu bănuiam eu era faptul că

Cel mai frumos loc din Romania

Leapsa  aceasta a circulat acum ceva timp prin blogosfera(in vara mai precis), dar am asteptat momentul potrivit pentru a o realiza si eu. Pentru ca de-a lungul vremii v-am tot adresat diverse intrebari legate de tara voastra preferata, orasul vostru favorit din Europa, cea mai indragita regiune din lume, iar la un moment dat am adus in discutie cel mai frumos loc de pe Terra in opinia mea, era normal ca dupa o zi de sarbatoare nationala sa va lansez o provocare  legata de tara noastra. Asadar, care este locul cel mai frumos din Romania in viziunea voastra? Sau altfel spus, locul cel mai apropiat sufletului vostru, unde va place sa va petreceti timpul liber, concediile, vacantele, unde reveniti cu drag ori de cate ori aveti posibilitatea, fie pentru ca va leaga amintiri frumoase de el, fie ca il considerati realmente grandios, impresionant, unic in lume.

Recunosc ca a fost o alegere grea, Romania are prea multe locuri fermecatoare pentru a nominaliza unul singur. Inital ma gandisem la

Revelatii de toamna

M-am decis acum 30 de minute. Vreau sa evadez, am nevoie sa scap macar pentru o perioada de monotonia unei vieti lipsite de sens si culoare, trebuie sa inving apatia cu orice pret. Iar ea ma asteapta, mai frumoasa, mai ademenitoare si mai sofisticata ca niciodata. Veti crede probabil ca exagerez, dar nu, o sa va convingeti imediat ca spun adevarul. Iar aliatul meu principal, soarele, imi va zambi strengar la fiecare pas, astfel incat nimic sa nu-mi strice buna dispozitie. De data asta nu vreau nici macar un strop razlet de ploaie, desi e posibil sa ninga in Alpi… Da, plec in Europa.  Dar nu singura, ci impreuna cu voi. 🙂

The Most Beautiful Place on Earth

Mai presus de imaginatie, dincolo de vis, mai aproape de vesnicie, exista un loc unde explozia infailibila de puritate, neverosimila descatusare de emotie, viata si pasiune sunt rafinat deghizate intr-o cadere bulversanta de torente peste un amfiteatru de bazalt. Aici, totul lasa impresia de „suspendare”. Pana si timpul pare incremenit in clepsidre de roua si picaturi de apa, iar spectaculoase jerbe de lumina si culoare creaza jocuri vizuale inefabile. E probabil cea mai mare minune a lumii, e insusi paradisul.

Este deja o certitudine, asupra capricornului, semn de pamant, rezervat si statornic, apa exercita o atractie irezistibila, greu  explicat in cuvinte.   Element primordial, simbol al vietii, al regenerarii si al puritatii, apa este perceputa si ca element al nemuririi, tineretii vesnice si al invicibilitatii, al  vitalitatii si invierii. Lumea apelor este una tainica si miraculoasa in acelasi timp. O ador indiferent de ipostaza in care mi se dezvaluie, fie ca este vorba de un ocean navalnic, cu valuri salbatice, capabile sa-mi preia toate framantarile si temerile si sa ma lase incredibil de senina si impacata,  de un lac de safir in care se oglindesc siluete de copaci, varfuri semete de munti inzapeziti sau  forme abstracte de norisori diafani, de un izvor proaspat, datator de viata si speranta  sau de un rau involburat de munte, cristalin si rece, care-mi dezleaga mistere ascunse  si-mi poarta dorurile mistuitoare spre taramuri indepartate. Iubesc albastru infinit al apei, limezimea si profunzimea ei, claritatea si forta transmisa atunci cand parca totul se prabuseste in jurul tau si simti ca ai ajuns la capatul puterilor. Ii sorb din priviri fiecare unduire, fiecare  freamat si ii ascult melodia vrajita cu care ma invaluie si ma tinutuieste in cea mai inexplicabila stare de beatitudine. Si atunci, gandul ma duce la EA.

Andalucian Dream

O sierra abrupta si salbatica, vai inverzite, hectare de livezi de maslini, varfuri inzapezite, albastrul Marii Mediterane, sate colinare uluitoare si un sir de castele maure si de conace renascentiste – acestea sunt ingredientele seducatoare ale vastelor intinderi andaluze.

Andaluzia este ultima provincie a Spaniei care a fost eliberata de sub stapanirea maurilor. Aproape 100% din constructii sunt vopsite in alb, cu acoperisuri de culoare rosie-cafenie, absolut toate dotate cu turnulete in stil maur.

Toate imaginile stereotipe cu Spania provin din Andaluzia: fieste, sieste, coride, flamenco si o abordare relaxata a vietii. Reversul acestei atitudini usuratice este coruptia, care in Andaluzia a dat nastere celor mai mari orori de pe costa Spaniei.

Maxima zilei(X) Memories- Albena and Sharm el Sheikh 2010

„Sa astepti oricat, sa astepti orice. Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.” O. Paler

_

Amintiri de la Marea Neagra(Albena 2010)

Albena – una dintre cele mai moderne statiuni de pe litoralul Marii Negre, situata in nord-estul Bulgariei,  la 12 km de Balcic si 30 de Varna,  are un stil arhitectonic unitar si unic, hoteluri situate chiar pe plaja, nisip fin, apa curata si multa verdeata. Numele statiunii provine de la numele unui personaj dintr-o povestire a scriitorului bulgar Yordan Yovkov: Albena, simbol al frumusetii si  puritatii.

Amintiri de la Marea Rosie (Sharm el Sheikh 2010)

Asezata la poalele muntilor Sinai, pe malul cel mai de sud al peninsulei cu acelasi nume, inconjurata de apele marii, strajuita de salba recifelor de coral, statiunea Sharm el Sheikh este cea mai exotica, cea mai frumoasa si cea mai eleganta statiune de la Marea Rosie.

France, votre amour

„Când este vorba de România şi de Franţa, e greu să separi sentimentele de raţiune”. N. Titulescu

–

„Rareori influenţa unui popor asupra altuia a fost mai completă, mai cuprinzătoare decât influenţa franceză în România…. Este recunoscută în toate manifestările spiritului uman, în politică cât şi în legislaţie, în literatură cât şi în organizarea administrativă sau în viaţa sociala”. P. Eliade

–

Va mai aduceti aminte de sondajul propus de mine in urma cu ceva timp in care va rugam sa-mi numiti tara voastra preferata? Ei bine, din cei 151 de participanti, 27 au optat pentru Franta. Pe locul doi s-a clasat Romania cu 21 de voturi. Anglia, SUA si Olanda sunt alte tari foarte apreciate de voi. Asa cum am promis atunci, tarii care va intruni cel mai mare numar de voturi ii va fi dedicat un articol. De fapt, este un material pentru toti cei implicati in sondaj, indiferent de tara aleasa drept favorita. Sper sa va placa.

_

„Unul  dintre cele mai minunate rauri din lume, ce oglindeste de la izvoare pana la varsare, o suta de cetati si cinci sute de turnuri” Oscar Wilde(1880).

Valea Loarei – chintesenta regiunilor franceze.

Loara este cel mai lung rau al Frantei, avand in jur de 1000 de km, de la izvorul sau din Ardeche si pana la varsare in estuarul St. Nazaire, pe coasta Atlanticului. Desi Loara a fost secole la rand o ruta comerciala si comunicationala importanta, astazi ea este plina de namol si putin adanca incat abia se mai poate naviga pe ea.  Regiunea Loarei este impartita in doua zone administrative: Centre si Pays de la Loire. Centre are drept capitala orasul Orleans, peisajele sale cuprinzand intinse lanuri de grau la Beauce, zona din nordul Loarei, iar in sudul raului, lacurile si padurile din Sologne, teritoriul preferat de vanatoare al regilor. Dealurile domoale din regiunea Berry reprezinta una din cele mai rurale zone ale Frantei. Touraine, vechea denumire a zonei din jurului Toursului, este inima Valii Loarei, solul sau bogat permitand cultivarea de pepeni, sparanghel, prune, capsuni precum si vita de vie.

Pays de la Loire incepe de la vest de Tours si cuprinde Angers, Le Mans, Nantes(capitala) si Vandee in sud. Anjou, fosta denumire a regiunii din jurul Angersului, a fost candva un ducat puternic, cu teritorii indepartate precum Provence si Sicilia. Chiar aici, in Valea Loarei, englezii au suferit cea mai grea infrangere, fiind invinsi de Ioana d’Arc la Oreleans, memoria acesteia fiind inca venerata in toata regiunea.

Secole la rand, poetii au ridicat in slavi la douce vie, viata dulce din aceasta vale din inima Frantei, ce separa net nordul de sud. Solul aluvionar fertil si clima extraordinar de blanda s-au asociat pentru a da nastere unor vinuri foarte bune si unui corn al abundentei de legume si fructe.

Gloria suprema a Vaii Loarei – recent integrata in patrimoniul UNESCO- este data de magnificele castele ce domina malurile raului si afluentii sai ca niste bijuterii. Loc de distractie al regilor si nobililor din Evul Mediu, valea urma sa devina leaganul exploziei artistice a renasterii franceze. Astazi, acele palate si castele somptuase si nobilele lor gradini se numara printre punctele majore de atractie ale Frantei; cele mai mici ofera chiar gazduire, astfel incat vizitatorii sa traiasca pe pielea lor la vie de chateau.

Pentru ca nu am vizitat regiunea, voi intocmi un clasament al celor mai frumoase castele de pe Valea Loarei in opinia mea, din ceea ce am observat in imagini si clipuri pe net. Fiecare prieten al acestui blog va primi azi in dar un castel. 🙂

Dor de tine…dor de noi

De cateva zile tot aman din varii motive realizarea lepsutei despre lucrurile de care-mi este cel mai dor, primita de la strumfita cu esarfa.  Azi insa nu mai am niciunul, asa ca, sa vedem ce-o iesi.

1. Momentan imi lipseste apa calda, care de obicei in blocul meu se opreste cand ti-e lumea mai draga(adica atunci cand vrei sa-ti faci un dus) asa ca pentru un timp sunt blocata in casa. 😦 Ghinion as aprecia, pentru ca aveam planuri grandioase pentru ziua de azi. 😛

Deocamdata imaginea asta ramane un vis frumos…iar gandul ma duce instantaneu catre asa ceva:

2.  De cand si-au propus sa strabata lumea larga-n lung si-n lat, imi lipsesc nespus parintii. Trebuie sa recunosc ca viata cu ei era mult mai simpla si mai amuzanta. Imi este dor sa fiu iar fetita lor obraznica si rasfatata. 👿

3. De asemenea imi este teribil de dor de toate prietenele mele care au parasit pentru totdeauna Romania. Si nu sunt deloc putine, practic majoritatea. Drumurile nostre nu se vor mai intersecta niciodata, dar eu le voi purta mereu in suflet. Daca din intamplare citesc acest blog, poate se incumeta sa dea un semn de viata.

4.  De curand m-am despartit de un prieten drag, un om extraordinar, o persoana care mi-a fost alaturi timp de foarte multi ani. Relatia noastra nu mai poate fi refacuta, nu ne-am certat, dar pur si simplu am simtit ca fiecare isi dorea ceva de la celalat, exact acel lucru pe care nu eram in stare sa-l mai oferim. Poate rabdare, poate intelegere, poate… Iar vina imi apartine in intregime, abia acum realizez cat de mult imi lipseste.

Dragonul de mare

Sa fi fost el? Sau doar un nevinovat arici de mare?

Probabil nu voi sti niciodata. Oricat ne-am stradui sa descoperim adevarul, unele lucruri sunt menite sa ramana pe veci un mister neelucidat. Asa si cu animalutul care m-a intepat pe mine in urma cu 5 ani pe cand inotam linistita in apele caldute ale Marii Egee. Pana azi am considerat ca autorul teribilei agresiuni a fost un aventurier arici de mare. Dar azi, citind acest articol, am mai descoperit un posibil suspect: nimicitorul dragon de mare, ce a speriat intreg litoralul romanesc si a pus pe fuga sutele de mii de turisti ce-l luasera cu asalt.   Oamenii sunt nedumeriti, nu au mai auzit niciodata de acest peste de marimea unui guvide, care are pe partea dorsala patru spini orientati inainte, ce patrund sub piele si al carui venin este destul de puternic, actionand atat asupra sistemului nervos, dar si al sangelui.

Intepaturile in spinii dorsali sau ai operculului devin periculoase, uneori mortale datorita veninului injectat. Acest venin are actiune toxica asupra sistemului nervos si hemolitica asupra sangelui. In prima faza, durerile sunt foarte mari pot dura cateva ore si pot fi cazuri mortale pentru persoanele cardiace. Persoanele care au venit in contact cu spinii acestui peste pot prezenta palpitatii, delir, stari vomitive, febra, iar intensitatea acestora este in functie de cantitatea de venin injectata, dar si de rezistenta celui accidentat.

Dar cu adevarat suspect mi se pare faptul ca pe litoralul romanesc nu e niciodata liniste, in fiecare an trebuie sa apara ceva nou, trebuie sa se intample ceva, astfel incat activitatea turistica sa fie serios perturbata. Suntem noi paranoici sau chiar exista o intreaga conspiratie indreptata impotriva Romaniei?

Colours

In sudul Chinei, in provincia Yunnan, la granita acestei tari cu Vietnamul, se afla un loc cum putini si-ar putea imagina ca exista. Pare rupt din povesti sau, mai degraba, din panzele unui pictor indragostit de prea multe culori, un fenomen unic pe Terra de care localnicii si oficialii de la Beijing nici nu par sa fie constienti, dovada fiind faptul ca zona nu a fost inclusa in circuitele turistice iar oamenii isi duc viata linistita la fel ca acum cel putin un secol….

In provincia Yunnan, mai precis la sud-vest de Kunming, capitala acesteia, dealurile, a caror altitudine nu depaseste 800 de metri, sunt complet acoperite de culori vii, intr-un melanj incredibil, capabil sa iti taie rasuflarea. Motivul acestui fenomen il reprezinta concentratia mare de minereuri feroase care, datorita unei lungi perioade de oxidare, au dat reliefului o neobisnuita culoare rosie. Peste toate se adauga sutele de culturi diferite ale taranilor chinezi, practic nicio parcela nu este lasata la voia intamplarii, culorile acestora intregind un peisaj care i-ar fi lasat muti pana si pe pictorii suprarealisti…

Locul pare, in acelasi timp, desprins din povestile lui Tolkien. Una dintre cele mai frumoase si mai indragite imagini este aceea in care taranii chinezi pleaca in zorii zilei, in carute trase de magari, catre parcelele pe care fiecare a cultivat altceva, in functie de preferinta fiecaruia…

Maxima zilei(VII)- Holiday

“Cel care pleaca intr-o calatorie nu este niciodata acelasi cu cel care se intoarce.”
Proverb chinezesc

Doi scotieni in compartimentul unui tren: -Stiti, sunt in voiaj de nunta, fac o calatorie in Italia, spune unul. – Dar sotia dv. unde este? intreaba celalalt. – A, pe sotie am lasat-o acasa, ea a mai fost maritata si a mai vazut Italia!

„O vacanta este asemeni dragostei : anticipata cu placere , traita cu disconfort si amintita cu nostalgie.”

„Vacanta trebuie sa fie indeajuns de lunga ca seful tau sa iti simta lipsa , si indeajuns de scurta ca el sa nu observe ca se poate descurca si fara tine.”

„Nimeni nu are mai mare nevoie de o vacanta precum acela care abia si-a terminat-o.” Elbert Hubbard

Care este tara voastra preferata?

Coasta neimblanzita

Cu ceva timp in urma anuntam pe blog ca voi pleca in Spania. Si iata ca momentul „mult visat” a sosit.  Veti intelege catre sfarsit rostul ghilimelelor. De azi intr-o saptamana voi fi in Costa Brava. Zona din nordul Barcelonei care cuprinde Costa Brava si Costa Maresme este definita cel mai bine de cuvantul diversitate. Nci vorba de  peisaje uniforme sau un anume tip de vegetatie. O multitudine de imagini diferite: golfulete, plaje izolate, paduri de pini, zone stancoase se succed pe masura ce turistul avanseaza intr-o directie sau alta pe coasta.

Lloret de Mar este cea mai mare si mai animata statiune de pe Costa Brava si este renumita pentru numeroasele posibilitati de distractie si viata de noapte. Calella este una dintre primele statiuni turistice din Catalunia si capitala turistica a Costei Maresme. Plaja larga cu nisip granulat, echipamente adecvate si proximitatea orasului Barcelona fac din aceasta statiune locul ideal de petrecere a vacantei. Santa Susana este una dintre cele mai noi statiuni de pe Costa Maresme si  ofera o plaja larga, o atmosfera moderna si cele mai noi si mai confortabile hoteluri.

Intalnirea cu toate aceste locuri, cu Spania insasi, ma lasa indiferenta, nu-mi provoaca nici cea mai mica emotie.  Tarmurile dantelate cu golfulete limpezi nu-mi spun nicio poveste, stancile maiestoase nu-mi dau fiori, iar coastele salbatice scaldate de soare nu ma ispitesc sa ma odihnesc pe nisipul auriu. Castelele romantice nu ma invita sa le trec pragul, marea, in diferitele ei ipostaze, fie rostogolindu-se bland si suspinand pe tarm, fie spumegand in furia furtunii, altadata o sursa a vietii, va fi acum o sursa de  nemarginita tristete si desertaciune. Nici briza nu va reusi sa-mi alunge gandurile istovitoare si nici soarele sa-mi incalzeasca sufletul impietrit. Doar la 60 de km distanta, Barcelona lui Gaudi, atat de laudata si admirata, desemnata cel mai frumos oras european,  nu va reusi sa-mi straneasca interesul, iar farmecul ei va incanta alte inimi. Ironia sortii, altadata terifiata de posibilitatea zborului cu avionul, aceasta perspectiva ma lasa acum rece. Am devenit dintr-o data mult prea curajoasa sau prea indiferenta, gata de a infrunta senina moartea.

Sunt curioasa care va fi discursul la intoarcere…

Repere peruane

Peru – o tara cu mai multe personalitati – sfideaza caracterizarea superficiala. Mari centre urbane prospera altaturi de traditiile ancestrale ale tinuturilor rurale din Anzi; deserturi imense fac loc padurilor tropicale de un verde intunecat, regiuni atat de diferite incat ai crede ca se afla pe doua continente separate. Impreuna formeaza mozaicul unic ce defineste acesta tara fascinanta. Majoritatea lucrurilor pe care le asociem cu America de Sud sunt in esenta peruane: de exemplu umilul cartof care, se pare, a aparut inital pe podisurile de pe langa Lacul Titicaca. De asemenea, sunetele si imaginile caracteristice acestui continent au si ele radacini peruane. Muzica bantuitoare, cantata la instrumente asemanatoare naiului, precum zampona, se poate auzi azi pretutindeni in lume. Iar, in afara de statuia lui Hristos Mantuitorul, situata in Rio de Janeiro, numai Machu Picchu, inconjurat de paduri si ceata, reuseste sa ne duca cu gandul la America de Sud.

In cele ce urmeaza, voi trece in revista principalele atractii peruane din punctul meu de vedere. Asadar, daca vreodata as avea sansa sa ajung in acel colt de lume, cu siguranta as vizita:

1. Machu Picchu – cea mai frumoasa atractie din Peru incanta sute de mii de vizitatori in fiecare an. Acest oras Inca, ramas nedescoperit in perioada cuceririi spaniole din secolul XVI-lea, uitat si nederanjat de timp de aproape patru secole, se afla in cea mai uluitoare zona si poseda cea mai frumoasa arhitectura dintre toate siturile arheologice din America de Sud. Este surprinzator faptul ca arheologii inca nu pot explica de ce au construit incasii acest oras pierdut, legendar. Ma multe detalii aici .

2 Liniile Nazca. Civilizatia Nazca(200 i.Hr – 600 d.Hr) a inflorit pe centrul coastei sudice la cateva secole dupa declinul culturii Paracas. Spre deosebire de contemporani(cultura Moche), popoarele nazca au lasat aproape numai mistere in urma lor, iar cel mai mare il reprezinta Liniile Nazca, kilometri intregi de ilustratii enigmatice construite pe pamantul desertic. Constructia liniilor a fost simpla. Bastinasii Nazca au impins la o parte pietrele negre care acopereau suprafata desertului, expunand astfel solul mai deschis la culoare de dedesubt, pentru a desena spirale, hieroglife si forme zoomorfe vizibile din aer. Cum au reusit sa pastreze perspectiva pe zone mai mari decat un teren de fotbal si sa mentina liniile perfect drepte si aliniate pentru kilometri intregi  este inca neclar pentru cercetatori. Matematicianul german Maria Reiche(1903-1998) a petrecut peste 50 de ani cercetand liniile si a dedus ca civilizatia Nazca folosea aceste linii drept calendar astronomic. Alte teorii abunda, insa cea mai recenta demonstreaza ca Liniile Nazca aveau un rol important in venerarea apei. Mai multe teorii aici.

3. Cuzco.  Capitala antica a incasilor, Cusco era odata inima celui mai mare imperiu precolumbian din Lumea Noua, capitala sa spirituala si administrativa.  Fondat in jurul anului 1200 d.Hr ce catre primul Inca, legendarul Manco Capac, Cuzco este cel mai vechi oras locuit permanent din America de Sud. Astazi, o mare parte din trecutul Inca al orasului a disparut. Totusi, Cuzco modern este mai frumos ca niciodata. Mai multe informatii si poze gasiti aici.

4. Titicaca. Inconjurat de Platoul Inalt, cel mai inalt lac navigabil din lume(aflat la 3812 m deasupra nivelului marii) si totodata cel mai mare lac din America de Sud, Titicaca se bucura de o luminozitate nemaigasita in Peru. Claritatea ireala este data de altitudinea si deschiderea larga a regiunii. Impartit de Peru cu Bolivia, acesta este tot ce a mai ramas din lacul imens ce acoperea candva aceasta zona. Lacul are 41 de insule, unele dintre ele dens populate.

5. Lima. Aproape o treime din populatia statului Peru traieste in Lima metropolitana, capitala enorma a tarii. Un oras istoric si vibrant, Lima poseda o superba arhitectura coloniala, o bucatarie de talie mondiala, dar inca nedescoperita in mare parte, o viata de noapte sclipitoare, muzee exceptionale si chiar cateva situri arheologice pre-inca.

6. Calota glaciara Quelccaya.  Cea mai mare regiune glaciara de la tropice – calota glaciara Quelccaya – se afla in regiunea central-sudica a Peru. Localizata in Cordilliera Orientala, la aproximativ 160 de km de Cuzco, calota inghetata acoperea odata aproape 44 kmp. S-a retras apreciabil in ultimul deceniu din cauza incalzirii globale. O stanca de gheata(55m) care iti taie respiratia marcheaza un tais al calotei cu benzi ce arata cu claritate secole de ninsoare si gheata acumulata. Ghetarul Qori Kalis creste din varful calotei, topirea acesteia producand o laguna glaciara verzuie.

7. Anzii. Cel mai lung lant muntos din America de Sud, Anzii reprezinta cel mai insemnat peisaj al tarii si leaganul civilizatiei antice peruane. Lantul este totodata un exemplu clasic al miscarii placilor tectonice – zona s-a nascut acum patru milioane de ani, cand placa scufundata Nazca a inceput sa sape sub placa sud-americana, ridicand astfel crusta acesteia la mari inaltimi. La nord de Lima se afla Huascaran (6768m), care se ridica in Cordilliera Blanca. Acesta este cel mai inalt munte tropical, fiind mereu inzapezit.

8. Amazonul. Cel mai mare fluviu al Terrei ca bazin hidrografic, debit si numar de afluenti(cca 15.000), Amazonul isi are izvoarele in Anzii peruvieni, mai precis in masivul Nevado Mismi, la 175 km de Oceanul Pacific, la 190 km NV de L. Titicaca si la 110 km N de orasul Arequipa. Amazonul propriu-zis incepe de la confluenta celor doi mari afluenti, Ucayali si Maranon, care se unesc in amonte  de localitatea Iquitos. Padurea tropicala amazoniana este comoara cea mai de pret din Peru. Dominand cca. 40% din America de Sud si continand cca. 20% din apa dulce a lumii, bazinul Amazonului ramane unul dintre cele mai importante spatii de biodiversitate ale planetei. La fel de salbatic precum padurile tropicale din Brazilia si Ecuador, Amazonul peruvian, in mare parte nelocuit, acopera o treime din teritoriul tarii.  Acesta iti ofera momente tipice: observarea unei familii de vidre gigantia in timp de zburda in fata barlogului, care se afla deasupra unei albii vechi a unui lac; plimbarea intr-o padure de smarald, pe o poteca de jungla, lumina infiltrandu-se printre crengile aflate la zeci de metri deasupra capului si croirea drumului pe un rau de aburi, intr-o dupa-amiaza tarzie, in timp ce soarele apune incet in spatele Anzilor indepartati.

Si lista poate continua…

Dream Destinations(I)- Fascinatia Albului

Din capul locului trebuie sa va marturisesc ca fascinatia albului m-a coplesit  de fiecare data, m-a facut sa visez si aproape instantaneu am ajuns in unul din locurile cu care veti face cunostinta pe parcursul mai multor articole din acesta noua serie. Asadar, in prezentarea urmatoare, de fapt un top personal, nu veti intalni plajele (e drept, nu foarte numeroase in lume) in nuante de verde, negru, rosu sau violet, ci doar pe cele de un alb perfect, aproape ireal.

1. Punta Cana(Dominica).

Plantatii de trestie de zahar, paduri de palmieri, plaje cu un nisip alb si fin, complexuri hoteliere care ofera o paleta diversificata de petrecere a timpului liber reprezinta atributele regiunii Punta Cana. Multumita plajelor intinse, turistii gasesc intotdeauna un loc liber unde sa se bucure in liniste de frumusetea peisajului tropical si sa asculte freamatul marii.

2. Varadero(Cuba).

Pe coasta nordica a Cubei, la aproximativ 120 km est de capitala Havanna, se afla cea mai indragita destinatie de vacanta a Cubei: statiunea Varadero. Demult, aceasta a fost ascunzatoare a piratilor si doc de ancorare, apoi, incepand cu secolul XIX, proprietarii de hacienda au inceput sa-si construiasca aici resedinte de vara, printre care si Al Capone. Astazi, plajele sale cu nisip alb si fin, apa sa albastra-verzuie sunt dedicate exclusiv turistilor.

3. Matira(Bora-Bora)

In capatul sudic din Bora-Bora se afla una din cele mai frumoase plaje ale marii sudice: Matira este o bucata mica de paradis pe Pamant, emanand desavarsire naturala. Golful cu apa sa albastra de azur si plaja de nisip este o destinatie preferata pentru lunile de miere, si desigur, si pentru toti ceilalti ce doresc sa guste putin din romantismul specific sudului.

4. Anse Lazio Praslin(Seychelles)

Printre cele mai frumoase plaje din lume se numara Anse Lazio din Praslin. Golful perfect format, cu nisip fin de corali, de pe cea de-a doua insula ca marime din Seychelle este patria asa-numitului Coco de Mer, palmierul de Seychelles. Aceasta este o specie de palmier care nu mai creste nicaieri altundeva, in fundal se intinde Parcul National Vallee de Mai, care din 1983 apartine Patrimoniului Natural Mondial al UNESCO si adaposteste rarul papagal negru.

5. Playa del Carmen(Peninsula Yucatan, Mexic)

Centrul de vacanta Playa del Carmen de pe Riviera Mayasa este uneori comparat cu Ibiza datorita atmosferei mediteraneene. Nisipul de coral este fin, apa putin adanca si linistita, si ca atare un loc bun de exercitiu pentru scafandrii incepatori. De pe plaja, sau de la far, obiectivul principal al Playa del Carmen, se poate vedea insula Cozumel.

Alte topuri personale gasiti aici.