Tag Archives: minune

Made in Romania(II)

Azi, a sasea minune a lumii: slana cu pita si ceapa.

Cati dintre locuitorii marilor orase mai consuma la micul dejun traditionala slana cu pita si ceapa? (Sau cati dintre noi mai luam micul dejun?) Cu gandul la gratarul din weekend, pofta de grasime se topeste in farfuria (a se citi fund de lemn, fara pretentii) cu pretioasele fasii din burta sau spinarea porcului. Nu-i musai să zdrobesti ceapa cu pumnul, normele sociale ne indeamna sa folosim un cutit. Un codru de paine calda si ceva sorici langa slanina fiarta, condimentata, afumata, intregesc peisajul delicios.

Ne referim aici la slanina adevarata, fara nitriati si glutamat de sodiu, la fasiile asezate in saramura si lasate la macerat cel putin doua saptamani, cu sau fara usturoi. După „imbalsamare”, se rade sarea excesiva si se pune in afumatori special construite, doua-trei zile. Dupa gustul fiecaruia, slanina se poate freca cu boia de ardei dulce sau iute. Pretioasa slana este asezata apoi in camari special aerisite de curenti de aer. Trufandaua preparata natural este greu de dibuit, nu se gaseste in super si hipermagazine. Daca gasesti un furnizor intr-una din pietele bucurestene, te poti considera un om fericit.

Ei, si daca la oras recurgi in caz de foame chinuitoare la saorma deja banala, in satele Ardealului slana cu pita si ceapa (asezonata cu palinca), reprezinta incă o gustare aproape zilnica. Motiv pentru care specialistii Ministerului Sanatatii au concluzionat ca ardelenii sunt mai predispusi la boli grave. In apararea slaninei, marii consumatori arata ca nu mai poti avea incredere decat in animalul din batatura, hranit cum se cuvine, fara adjuvante hormonale. Porcul atarnat in galantar nu mai e bun demult. Omul, spun ei, ramane sanatos daca mananca natural. Doar ca, in ziua de azi, cand slanina gata preparata se gaseste la orice colt de supermarket, chiar si rudele noastre din mediul rural renunta la prepararea ei. De ce sa te chinui? Cumperi E-uri si iti asumi riscurile – asta daca le cunosti. Cum s-ar spune, vrem si cu slanina-n pod si cu sufletu’-n rai.

Să dam insa si maretei cepe locul cuvenit in această ierarhie: primul monument din lume dedicat cepei a fost dezvelit in urma cu trei ani in comuna salajana Pericei, cunoscuta in toată tara pentru productia de ceapa. Cea rosie este alegerea ideala pentru gustarea de slana. Daca oferta este limitata la ceapa alba, nu-i bai. In sezonul gripei, este „aur curat”, alaturi de usturoi. Cei batrani inca mai dau reteta unui adevarat vaccin antigripal: „o bucata de slanina cu usturoi, o tuica fiarta si un pahar de bors!”

Alaturi de faimoasele gratare si tuica (palinca, turt etc) slanina – asortata sau nu cu ceapa si paine, nu poate lipsi mscar o data pe an de pe masa unui roman. Pentru acest motiv, slanina ocupa in topul celor sapte minuni autohtone locul 6.

sursa aici

Cunoscand faptul ca multe persoane doresc sa se ingrase si nu reusesc, m-am gandit sa le ofer solutia ideala(100 grame slanina =900 calorii). Postul acesta le este dedicat! Pofta buna! 🙂

Made in Romania(I)

Cu totii am auzit de Piramida lui Keops, Gradinile Suspendate ale Semiramidei, Statuia lui Zeus, Templul lui Artemis, Colosul din Rodos, Farul din Alexandria si Mausoleul din Halicarnass, adica de cele sapte minuni ale lumii. Recent au fost desemnate si cele sapte minuni ale lumii moderne: Colosseumul,Machu Picchu, Marele Zid Chinezesc, Statuia lui Cristos din Brazilia, Orasul Petra din Iordania, Chichen Itza din Mexic si Templul Taj Mahal din India.

Vazand acestea, romanii inventivi si orgoliosi nu s-au lasat mai prejos  si au intocmit rapid un clasament al celor 7 minuni romanesti(pornind de la frecventa cu care le intalnim in viata de zi cu zi).

Licorile magice romanesti : palinca, tuica, horinca ocupa ultima pozitie din acest top.

La sat, se consuma zilnic, ca medicament, ca aperitiv. In cantitati mici, palinca, preparata cu miere de albine, poate fi folosita si ca leac pentru raceala. Pana si cei mici au paharelul lor de juniori, departe de varsta majoratului. La oras, se pastreaza pentru ocazii speciale. Ard gatlejul si se prepara prin fermentarea fructelor – prune, caise, piersici.

Secretul prepararii palincii de pruna: se culeg prunele prin august, se baga in cada, iar dupa trei, patru saptamani, fermenteaza si se duc la cazan. Acolo, se fierbe in primul cazan borhodul, din care rezulta asa-numita votca. Votca se introduce in al doilea cazan, din care reiese palinca propriu-zisa. Cel mai bine se pastreaza in damigeana de sticla, pentru ca nu scade. In butoi de dud insa, palinca, chiar daca mai scade, capata o culoare galbuie si un gust mai aromat.

Tuica, horinca, turtul, palinca si vinarsul ne reprezinta si peste hotare, cu sau fara patent la OSIM. Ungurii pretind ca palinka este inventia lor, bulgarii cred ca rakia este bautura bulgareasca, sarbii cred ca slibovita este sarbeasca, pana si grappa italieneasca seamana cu toate acestea.

La noi, taria din cazanul propriu este traditie pura si nu merge decat cu mancare la fel de traditionala: carnati, mici, placinta, covrigi, cas, branza, cascaval sau magiun.

Ardelenii spun ca palinca lor e mai tare decat a regatenilor. Regatenii nu spun nimic, lor le plac toate. De straini – ce sa mai comentam, pentru ei senzatia este unica si nu o vor intalni, probabil, niciodata.

O vezi la vanzare in sticlute dichisite, cu un tricolor micut la „guler”. Dar parca tot aia produsa la cazanul unchiului e mai buna: clara, galbuie, care face margelute cand o agiti. Cea de la care betia e crunta, trezirea aproape imposibila, mahmureala dureroasa. Sigur, consumata numai la ocazii speciale, cu masura, e un deliciu şi aluneca perfect cu bucatele potrivite. Bine le spun bătranii – „ce e mult nu e bun” – regula se aplica aici cu varf si indesat.

Unde gasesti palinca? Dacă nu esti blagoslovit cu rude la tara, ghinion. Daca nici nu scoti nasul de la oras mai frecvent, trebuie sa te multumesti cu gasirea unui furnizor „de incredere” prin pietele traditionale. Testele ulterioare demonstreaza daca ai gasit furnizorul potrivit sau ba. Exact ca slana, cu care se asorteaza intr-un deliciu al papilelor gustative.

Din capul locului trebuie sa marturisesc ca relatia mea cu alcoolul este sublima…dar lipseste cu desavarsire. 🙂  😦 Este suficient sa simt  mirosul de tuica si deja sunt la zeci de metri departare de recipientul ce-o gazduieste. 😛 De gustat nici nu se pune problema…

Voua va place palinca/tuica? Obisnuiti sa consumati aceasta licoare „fermecata”?  Mai cunoasteti si alte bauturi traditionale romanesti(alcoolice si nu numai)? Pe care le preferati?

sursa aici