Protejat: Rugaminte

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

I feel good

Sunt intr-o binemeritata vacanta de blogging, ma simt excelent si, sincer, ma bate gandul sa renunt definitiv la aceasta activitate ce creeaza o dependenta bolnavicioasa. Visez cu ochii deschisi la recuperarea independentei mele de odinioara, cand nu auzisem de bloguri, iar pe net intram o ora pe saptamana sa-mi verific mailurile. Ce vremuri…ce viata!!! 😦

Totul a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos raboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator,  urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii dinamovisti, rapidisti, ceferisti, din care am iesit de multe ori sifonata, dar distractia a fost de fiecare data la cote maxime. Mai ales ca semnam  cu nick neutru, nimeni nu stia ca in spatele acestuia se afla o fata. Nopti nedormite la calculator, tone de cafele dimineata pentru a putea face fata la job, si iata cum o alta dependenta se prefigura la orizont: cofeina.

Trei ani de zile…

Azi imi sunt straine toate: si fotbalul, si fostii aliati sau adversari, si certurile, ura,conflictele, si acele bloguri. Il am pe al meu si vreau sa renunt la el. Intr-un fel, simt ca si acest blog face parte din trecut. Un trecut la care ma uit senina si caruia nu-i port resentimente.

Should I do that? Can I do that? Time will tell…

Voi cand v-ati apucat de blogging? Si poate mai important, de ce ati facut-o? V-ati gandit vreodata sa abandonati? Sunteti dependenti de blogul vostru?

Nu obisnuiesc sa fac asa ceva, e prima data cand procedez astfel, dar am gasit cateva articole minunate pe care vreau sa vi le recomand si voua. Le gasiti aici, aici si aici.  Demult nu am citit un articol atat de frumos si sensibil  precum cel al DianeiEmma.

Plânsul lui Nietzsche

Motto: Unii nu se pot elibera de propriile lor lanturi; cu atât mai putin isi pot ei mântui prietenii.

Trebuie sa fii gata sa te lasi mistuit de propria flacara; cum ai putea renaste daca nu te-ai transformat mai intâi in cenusa?

Asa grait-a Zarathustra

Plânsul lui Nietzsche

Editura Humanitas, 1995

Nu va impacientati, nu va speriati si nu fugiti inca! Nu e vorba de filozofie. E doar o simpla carte de beletristica. Are si dialoguri! As fi vrut sa vorbesc despre ea ceva mai târziu, dar anumite evenimente mai mult sau mai putin personale m-au facut sa scriu despre ea acum. Autorul, Irvin Yalom, este de meserie profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii Stanford.

Cartea se bazeaza pe o intriga inventata, desi personajele sunt reale: intâlnirea dintre Josef Breuer si Friedrich Nietzsche care, conform cartii (dar nu conform realitatii), a dus la nasterea psihoterapiei.

Josef Breuer a fost psiholog pentru putina vreme, el fiind mai degraba diagnostician si cercetator in fiziologia respiratiei si echilibrului.

Actiunea are loc undeva in ultimile luni ale anului 1882, când Nietzsche (cel de dinainte de „Asa grait-a Zarathustra”)  a fost la un pas de sinucidere din cauza unei iubiri neimpartasite, dupa ani de zile de tortura psihica, in urma unei scurte, intense si caste aventuri. Cel putin asa rezulta din scrisorile lui catre Lou Salome, despre care insa nu se stie daca au fost cu adevarat trimise sau au ramas doar in stadiul de ciorna. Lou Salome va ajunge, la rândul ei, psihanalist.

In realitate, inceputurile adevaratei psihanalize pot fi plasate in momentul lansarii cartii „Studii asupra isteriei”, scrisa in colaborare de Freud si Breuer si in care e descris cazul Annei O. (Bertha Pappenheim). „Cazul” a fost un succes, asa cum apare descris in carte. Azi stim ca lucrurile nu au stat intru totul in acest mod, dar  Bertha s-a vindecat si a inceput o cariera in asistenta sociala atât de impresionanta incât, in 1954, Germania de Vest a ales s-o onoreze postum printr-o marca postala.

Cine a fost de fapt Anna O? Pacienta lui Breuer, mult mai tânara, de care psihologul s-a legat atât de mult emotional incât era sa-l coste familia si cariera.  Aceste lucruri le stim din informatiile controversate provenite de la Freud si contrazise de biograful lui Breuer.

Nu are prea mare importanta insa ce e adevarat si ce nu in acest caz. Ce avem noi aici, de fapt? O suita de incurcaturi sentimentale in care sunt prinse unele din cele mai luminate minti ale sfârsitului secolului al XIX-lea. O tânara plina de viata care incearca sa salveze omul pe care ea insasi il bagase in incurcatura. Dar nu oricum. Agnosticul (sa-l numim asa…) Nietzsche e un om special si nu accepta sa fie tratat ca un simplu nebun. Asa ca trebuie intocmita o stratagema….Fermecatoarea Lou Salome ia legatura cu doctorul Josef Breuer si, impreuna, urzesc un plan.

Cine e vânatorul, cine e vânatul? Cine e medicul, cine pacientul? Cine e sanatos, cine e bolnav? Este boala un lucru cu adevarat rau sau poate fi „convertita” intr-un profesor exceptional? O perioada avem impresia ca stim ordinea lucrurilor. Apoi…in timp ce povestea se deruleaza…devenim din ce in ce mai derutati. Un filozof de geniu indragostit lulea de o pustoaica. Un medic evreu cu o reputatie fara pata, familist, vrajit de aceeasi Lou si indragostit de o tânara pacienta, Anna. Apoi…acesti doi suferinzi, Breuer si Nietzsche, incercând sa se ajute reciproc. Singurii care par cu picioarele pe pamânt printre atâtia lunatici sunt Lou Salome si Sigmund Freud. Ei stiu foarte bine ce vor.

O carte bine scrisa, nu foarte usoara, destinata celor care se simt vinovati. Fiti pe pace! Daca asemenea genii au cazut prada disperarii cauzate de iubiri imposibile, sau de legaturi condamnate de cutumele sociale, cine suntem noi sa facem intotdeauna lucrurile cum trebuie? Sa incercam sa nu ne biciuim atunci când se pare ca am gresit. Mintea si sufletul actioneaza dupa legi care nu sunt intelese, dupa cum bine reiese din aceasta carte, nici macar de cei care le studiaza intens.

Autor: Dragos

Cinci alimente nepoftite la masa

Exista alimente bune!? Dar, din pacate exista si alimente rele, adesea mult mai apetisante. O mare parte dintre aceste alimente rele se inscrie in hrana de zi cu zi a fiecaruia dintre noi, fara sa stim cat de nesanatoase sunt. Am realizat un top al celor mai periculoase alimente.

Margarina.

Acest aliment este aproape nelipsit la micul dejun. Totusi, daca vrem sa fim sanatosi, margarina trebuie exclusa din meniul nostru. Mai ales din meniul copiilor. Aceasta contine grasimi hidrogenate, grasimi care nu sunt recunoscute de corpul nostru si care nu intra in procesele de digestie. Aceste grasimi sunt depozitate pe peretii vaselor de sange ceea ce conduce, in cele din urma, la sclerozarea vaselor, cu efecte nefaste pentru inima, creier, sistemul circulator. La margarina ar trebui sa renunte si cei care au probleme cu kilogramele in plus. Consumul acestui aliment favorizeaza formarea de depozite de grasime în jurul taliei si pe fese, determina aparitia celulitei si solicita excesiv ficatul pentru a fi metabolizata. Specialistii  ne atrag atentia ca nici nu banuim in cate alimente se ascunde margarina. Dar dintre aceste alimente, cea mai mare cantitate de margarina contin toate produsele de patiserie, maionezele, unele sortimente de paine, biscuiti, bomboane si ciocolata.

Mustarul.

Da savoare micilor si carnatilor. Si cum romanii sunt mari consumatori de mici si carnati, evident, ca si mustarul e la loc de cinste. Dar hai sa vedem ce se ascunde dincolo de gustul inconfundabil al mustarului.  Multi conservanti si coloranti sintetici. In ultimul timp, poti sa gasesti in supermarketuri mustar cu diverse arome. De pilda, cu aroma de miere. Acesta contine un agent de ingrosare – “guma xantan” sau E 415. Ce rol are aceasta substanta? Mareste vascozitatea produselor alimentare, favorizeaza digestia si, totodata, scade valoarea nutritiva din cauza interferentei gumei cu absorbtia vitaminelor si a mineralelor. Acelasi mustar contine acid citric (E 330). Tocmai pentru ca este acid, el poate provoca afectiuni bucale, cum ar fi aparitia cariilor dentare. Alte substante periculoase din compozitia mustarului: benzoat de sodiu (E 211), care poate declansa sindromul de hiperactivitate si deficienta de concentrare; amidon modificat, un aditiv alimentar nociv.

Este fabricat in general prin amestecarea boabelor de mustar cu ulei de mustar. Daca boabele nu prezinta pericol, uleiul de mustar este devastator. A fost interzis in Canada, unde s-a stabilit ca in timp produce orbirea. In India, tara mirodeniilor, uleiul de mustar este folosit de vraci ca medicament, fiind numeroase cazurile in care persoane tratate cu acest ulei au murit.
In ultimii ani, producatorii au invatat cum sa-i fenteze pe cumparatori: pe etichete nu mai scrie „arome sintetice”, ci „arome natural identice”. Aditivii sintetici nu mai sunt mentionati dupa codul E, ci dupa numele propriu-zis: acid citric, conservant, gelifiant. Rareori cumparatorul se gandeste ca aceste ingrediente sunt de fapt E-uri.

Branza topita.

In topul alimentelor care ne pun sanatatea in pericol, branza topita ar putea ocupa acelasi loc cu margarina. Specialistii  ne  sfatuiesc sa pregatim mai rar sandvisuri cu branza topita, pentru ca, in cazul unui consum frecvent si in cantitate mare, sarurile de topire interfera cu metabolismul calciului si fosforului din oase, impiedicand fixarea calciului. Rezultatul: oase fragile expuse fracturilor grave.

Conservele.

Un ritm de viata alert ne pune in fata unei alegeri care atenteaza la sanatate: conservele. Sursa botulismului alimentar este aproape intotdeauna consumarea alimentelor conservate. Nici conservele pe care le preparati in casa nu va feresc de aceasta boala. Prin urmare, apelati la tehnicile de conservare corecte atunci cand pregatiti conserve in casa. Alimentele trebuie fierte la cel putin 121 de grade Celsius. In ceea ce priveste conservele din comert, nu le consumati daca au un miros de stricat sau in cazul in care recipientul este desfacut sau umflat.

Mezelurile.

Cu cat mai rar cu atat mai bine. Indemn valabil pentru consumatorii de orice varsta. In afara de gust, majoritatea mezelurilor din comert nu ofera nimic bun pentru sanatate. Sunt alimente inalt procesate. Contin conservanti si aditivi periculosi. Dacă veti citi cu atentie eticheta, veti observa ca acestea sunt un amestec de carne, slanina, apa, in proportii variabile. Salamul, carnatii, sunca de diverse tipuri, pastrama, parizerul, toba contin grasimi animale, implicate în aparitia aterosclerozei si a bolilor de inimă. Continutul ridicat de sare din mezeluri contribuie la scaparea de sub control a tensiunii arteriale. De asemenea, din cauza multor aditivi folositi la prepararea mezelurilor, aceste alimente favorizeaza aparitia cancerului.

Care sunt alimentele pe care voi le considerati sanatoase, pe care le consumati fara a va gandi la eventuale consecinte nefavorabile asupra organismului? Exista astfel de alimente?