Jurnal de vacanță – Balcic 2017 (I)

Alegerea Balcicului, ca destinație de vacanță, după un an tumultos din punct de vedere emoțional, presărat cu mult stres și o tonă de examene dificile, a venit firesc, natural, previzibil. Mai fusesem acolo și vara trecută și mă fascinase cu Grădina lui Botanică paradisiacă, desprinsă parcă din rai, cu liniștea din timpul săptămânii, cu specialitățile culinare, gen midii a la Burgas, proaspete și delicioase sau cu supa tarator tradițională, răcoritoare, perfectă pentru zilele încinse de vară.

Am rezervat o cameră modestă la un hotel situat în centrul stațiunii, pe bulevardul principal (Primorska), aproape de faleză, care costa cca 90 de lei pe noapte, cu mic dejun inclus. Hotelul avea notă măricică pe booking (8,8) și chiar dacă nu era ceva spectaculos, era perfect pentru un mini sejur de 4 zile în care principalul scop era relaxarea și remontarea psihică.

Luni dimineață, înainte să intrăm în Balcic, am făcut un mic ocol până la Cap Kaliakra, loc pe care îl ratasem anul trecut și pe care îmi doream enorm să-l vizitez. Visam, așadar, să văd cu ochii mei spectacolul grandios oferit de imensitatea azurie a Mării Negre, ale cărei valuri înspumate se avântă curajos asupra unui țărm stâncos, roșiatic și ruinele unei cetăți medievale ce așteaptă turiștii curioși și dornici să-i descopere legendele bine tainute. Ceea ce nu bănuiam eu era faptul că