„Oamenii Cartii” sau cartile fac suficiente pentru noi; dar noi ce facem pentru ele?

 

Titlu:    Oamenii Cartii

Autor:   Geraldine Brooks

Editura LEDA, 2009

Aceasta carte am tot recomandat-o cu ocazia unor comentarii la unele articole de pe diverse bloguri, al caror subiect general era „eu ce sa mai citesc?”. Cum n-am primit niciun fel de feedback, ma vad nevoit sa presupun ca propunerea nu a fost tentanta.

Asa ca mi-am spus ca poate n-ar fi rau daca ii voi face o descriere mai ampla. Pentru ca vorbeste de evenimente despre care ar trebui sa se stie.

Cartea este o fictiune grefata pe o intâmplare reala,  salvarea „Hagadei din Sarajevo” (o carte religioasa evreieasca) . Geraldine a ajuns sa afle istoria zbuciumata a cartii pe vremea când era reporter de razboi in fosta Iugoslavie, pe la inceputul anilor ‘9o. A umplut ceea ce nu se stia despre codex cu intâmplari fictive, dar care ar putea fi adevarate. Iar ceea ce a rezultat a impachetat cu viata personajului Hanna, experta australiana in conservarea si restaurarea manuscriselor vechi, profesionista desavârsita, dar cu o viata particulara frustranta. Operatiunea a reusit cu succes, fara sa lase cicatrici vizibile. Rezulta o poveste palpitanta, de la alcatuirea cartii, undeva prin Spania secolului al XIV-lea, pâna la biblioteca din Sarajevo a anilor 1992-1993-1994. Incercarile prin care trece Hagada lasa urme pe care Hanna le analizeaza cu precizie de detectiv. Un fir de par aici, o pata de vin acolo, o inscriptie a unui preot catolic pe nume Vistorini („Revisto per mi”), care a salvat cartea de la arderile publice din Venetia la inceputul secolului al XVII-lea. In 1941 Dervis Korkut, cercetator cunoscut al Islamului, fura manuscrisul din muzeul din Sarajevo, chiar de sub nasul generalului german Johann Hans Fortner, venit sa distruga toate cartile evreiesti, si il ascunde intr-o moschee din munti. Si iarasi o urma: o aripa de insecta.

A urmat o perioada de relativa acalmie. Apoi fortele intunericului s-au napustit asupra Iugoslaviei descarnate. Trupele sârbe au tras cu gloante cu fosfor asupra bibliotecii din Sarajevo. Au incendiat-o. Bibliotecarii…au incercat sa salveze ce se mai putea, punându-si viata in pericol. Au carat cartile cu cârca, s-au strecurat printre bombe si gloante cu manuscrisele dupa ei. Unii au murit in acele cumplite evenimente. Aida Buturovic a fost ucisa de o grenada. Enver Imamovic, bibliotecar musulman, a salvat insa codexul, ascuzându-l in seiful unei banci.

Spre sfârsitul evenimentelor care conduc la certificarea Hagadei ca fiind cea originala, Hanna simte nevoia sa lase si ea un semn. Pentru cei din viitor.

Imi cer scuze ca nu pot reda ceea ce inseamna pentru mine aceasta carte.

Acum Hagada e la loc sigur. Dar…nu se stie niciodata.

Un omagiu dedicat celor care ingrijesc si salveaza carti.

Hatikva – Speranta. Imnul Statului Israel. Melodia este preluata din folclorul românesc.

26 responses to “„Oamenii Cartii” sau cartile fac suficiente pentru noi; dar noi ce facem pentru ele?

  1. pare interesant o sa imi rezerv niste timp peste doua saptamani sa o citesc daca o voi gasi la biblioteca…

  2. Pingback: “Oamenii Cartii” sau cartile fac suficiente pentru noi; dar noi ce facem pentru ele? - Ziarul toateBlogurile.ro

  3. mi-a placut dintotdeauna Hatikva,din copilarie de cand o asculta bunicul,nu stiam ca e preluata din folclorul romanesc dar dintotdeauna mi sa parut ca suna romaneste…o sa caut cartea sa o citesc pentru ca dupa cum ai prezentat merita…nu sunt evreu si nici n-am vre-o legatura cu ei dar ce li sa intamplat lor ca popor intrece orice limita,nu pot sa inteleg de unde a izvorat atata ura….

  4. Pingback: Weekend versus Monday « Gabriela Elena

  5. @ Pato, ma bucur daca ti-am fost de ajutor si as fi incântat sa aud ca ai gasit-o si ai citit-o. Eu cred ca merita.

    @ Mihai, multumesc….Nici eu nu sunt evreu si, in mare, cam asta e motivul pentru care simpatizez si eu cu ei. „Izvorul” cred ca se afla in Noul Testament. Cum altfel pot fi tratati „ucigasii lui Cristos” decât…ucigându-i?

  6. Dragos ai facut o recenzie incitanta acestei carti.🙂

  7. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 43) « Blogul lui Teo Negură

  8. Am auzit de cartea asta, poate chiar de la tine… dar încă nu am ajuns la ea… am pe rftul de acasă câteva care mi le-am propus să le citesc în luna asta…

  9. Pingback: La mulţi ani, Teo Negură! « Cristian Dima

  10. Pingback: Fara aripi (prima parte) « Gabriela Elena

  11. Nu am auzit de carte, n-am vazut-o pe nicaieri, dar ma bucur ca esti pe aici. Ai sfaturi utile, ai citit destule carti cat sa-ti ofere posibilitatea sa dai sfaturi. Nu promit ca am s-o cumpar, dar ma voi interesa de ea, in mod sigur. Eu sunt o colectionara de carti, o avida cititoare, dar inca nu mi-am terminat lista de lecturi obligatorii.

    Apropos! Ai fost la targul de carte? Am ajuns intr-un final pe-acolo, luni si erau carti bune si la preturi rezonabile. Mi-a placut standul Humanitas-ului.

  12. @ Gabriela, multumesc🙂
    @ Cristi, da, e posibil…cu raftul, te inteleg. Al meu s-a prabusit peste pisica…

    @ QED🙂 , multumesc, sunt onorat Blue Eyes. Sfaturi…nu prea dau, dar am avut un impuls in legatura cu aceasta carte. „Lecturi obligatorii”??? OK, dupa ce treci de gimnaziu o sa fii mai relaxata, ca scapi de lecturile obligatorii, ai sa vezi…🙂🙂
    Da mai, am fost…mi-am luat o zi libera de la birou si am petrecut 4 ore la Gaudeamus. Am iesit sfârsit de oboseala (genunchii imi tremura si acum) si cu un sac de carti in spate, desi mi-am jurat ca nu o sa cumpar mai mult de 4. Pe dracu’…n-am reusit sa ma tin de promisiune.
    Humanitas are mereu un stand foarte frumos, mare si aglomerat. Si vezi Coelho peste tot. Nemira a mai avut stand frumos…si Tritonic….Poliromul…Avem multe edituri bune si e chiar imbucurator faptul ca românii se imbulzesc la carti. Mai e o speranta inseamna…

  13. Te contrazic. La Humanitas nici urma de Coelho. Poate pentru ca ochii mei nu pe el il cautau. Ma gandeam sa vad ce scrie Hertha, dar m-am razgandit. Poate data viitoare. Si mie mi-a luat cateva ore bune, dar n-am plecat decat cu 5 carti. Dar am facut eforturi. Mari de tot.
    Spune-mi green, if u wish. :))
    Stiu ca dupa gimnaziu va fi mai usor, dar acum trebuie sa-mi desavarsesc educatia. Sper ca esti de acord.🙂
    Si, intr-adevar, mare aglomeratie. Se dadeau si cadouri pentru cei ce participasera la tombola.🙂
    Hai sa-ti zic si tie „noapte buna”!😉

  14. @ Dana, offffff….uite aici „dovada”:

    http://www.humanitas.ro/paulo-coelho

    Nu doar ca exista, mai sunt si foarte multe.

    Am incercat sa citesc ce scrie Hertha si m-a facut KO dupa 10 pagini. Am sa reiau când voi avea mai multa rabdare.
    🙂 Desigur. Educatia e foarte importanta, trebuie sa fie desavârsita. Ce carti ai luat? Sadoveanu, Calistrat Hogas, Arghezi, Blaga si Eminescu, nu-i asa?🙂

    Nu particip la tombola din principiu, nu câstig niciodata nimic.

    Noapte buna, ok. Desi e doar sase jumate trecute si diseara avem meciuri….

  15. Dragos, trebuie sa fii fericit. Dinamo se apropie vertiginos de Otelul. Asta ca sa-ti arat ca am cunostinte variate. :))
    Am luat un Cezar Petrescu in doua volume, Ion Vinea – „Lunatecii” (din curiozitate) , ceva de Eliade si Monica Lovinescu. Dar esti p’aproape, nu? :))
    Pai eu zic „noapte buna” pentru ca ies si ma bag la niste seriale.
    Ce rau esti… Cum sa-ti inchipui ca Eminescu, mai ales proza filozofica sau Blaga, sunt scriitori usori? Pe-astia ii voi citi abia la senectute, cand am experienta in… filozofie.🙂

  16. @ Uau, Dana, ma surprinzi placut🙂
    Mai, sunt pe-aproape, sunt tot lecturi obligatorii si tot români🙂
    Aha…inteleg acum ce e cu acel „noapte buna”, multumesc de explicatie. Seriale deci….🙂🙂🙂 Mi-ai zis-o….

  17. Pingback: Căldura trupului « Cristian Dima

  18. momentan am niste examene si sunt…ocupat dar promit ca fac rost de ea!

  19. Nu am auzit de cartea aceasta si nici nu stiu daca voi ajunge sa o citesc…nu stiu daca e chiar genul meu, insa ai reusit sa-mi starnesti interesul. Pentru asta Felicitari ! ;;)

  20. Fir-ar sa fie!!! Daca stiam acum o saptamana despre ea, poate as fi gasit-o la Gaudeamus😦 acum cred ca voi avea dificultati mari in a o gasi…

  21. @ Pato🙂 , asa sa faci!

    @ ZuZu, multumesc frumos, sunt onorat. Nu prea stiu care e genul tau, dar cartea asta cuprinde de toate: razboi, dragoste, suparare, iubire, actiune…

  22. @ Chocolate🙂 , poti fi linistita; la Gaudeamus am fost si eu si am cautat cartea, pentru ca voiam sa o cumpar pentru un cadou si n-am gasit-o. Asa ca n-ai de ce sa-ti faci griji. Daca vrei s-o citesti, ti-o pot imprumuta.

  23. am dat prima verificare si proful a zis in gluma cred ca iti punem un 5:)) sper sa iau 8 sau mai mult!…

  24. @ Pato…ce conteaza nota?, important e ce ai tu in cap…

    • Dragos, notele conteaza enorm. Cele din facultate si de la licenta mai ales. Sunt meserii in care departajarea canditatilor se face pe baza acestor note(medii). Dar si notele din clasele 5-8, notele de la examene(pentru a intra la un anumit liceu) sunt esentiale.

      • Mie nu mi s-a intâmplat niciodata sa ma intrebe vreun angajator ce note am avut la scoala. E drept ca n-am schimbat foarte multe servicii, dar n-am dat de nimeni sa fie interesat. Doar ca subiect de discutie la bere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s