Plânsul lui Nietzsche

Motto: Unii nu se pot elibera de propriile lor lanturi; cu atât mai putin isi pot ei mântui prietenii.

Trebuie sa fii gata sa te lasi mistuit de propria flacara; cum ai putea renaste daca nu te-ai transformat mai intâi in cenusa?

Asa grait-a Zarathustra

Plânsul lui Nietzsche

Editura Humanitas, 1995

Nu va impacientati, nu va speriati si nu fugiti inca! Nu e vorba de filozofie. E doar o simpla carte de beletristica. Are si dialoguri! As fi vrut sa vorbesc despre ea ceva mai târziu, dar anumite evenimente mai mult sau mai putin personale m-au facut sa scriu despre ea acum. Autorul, Irvin Yalom, este de meserie profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii Stanford.

Cartea se bazeaza pe o intriga inventata, desi personajele sunt reale: intâlnirea dintre Josef Breuer si Friedrich Nietzsche care, conform cartii (dar nu conform realitatii), a dus la nasterea psihoterapiei.

Josef Breuer a fost psiholog pentru putina vreme, el fiind mai degraba diagnostician si cercetator in fiziologia respiratiei si echilibrului.

Actiunea are loc undeva in ultimile luni ale anului 1882, când Nietzsche (cel de dinainte de „Asa grait-a Zarathustra”)  a fost la un pas de sinucidere din cauza unei iubiri neimpartasite, dupa ani de zile de tortura psihica, in urma unei scurte, intense si caste aventuri. Cel putin asa rezulta din scrisorile lui catre Lou Salome, despre care insa nu se stie daca au fost cu adevarat trimise sau au ramas doar in stadiul de ciorna. Lou Salome va ajunge, la rândul ei, psihanalist.

In realitate, inceputurile adevaratei psihanalize pot fi plasate in momentul lansarii cartii „Studii asupra isteriei”, scrisa in colaborare de Freud si Breuer si in care e descris cazul Annei O. (Bertha Pappenheim). „Cazul” a fost un succes, asa cum apare descris in carte. Azi stim ca lucrurile nu au stat intru totul in acest mod, dar  Bertha s-a vindecat si a inceput o cariera in asistenta sociala atât de impresionanta incât, in 1954, Germania de Vest a ales s-o onoreze postum printr-o marca postala.

Cine a fost de fapt Anna O? Pacienta lui Breuer, mult mai tânara, de care psihologul s-a legat atât de mult emotional incât era sa-l coste familia si cariera.  Aceste lucruri le stim din informatiile controversate provenite de la Freud si contrazise de biograful lui Breuer.

Nu are prea mare importanta insa ce e adevarat si ce nu in acest caz. Ce avem noi aici, de fapt? O suita de incurcaturi sentimentale in care sunt prinse unele din cele mai luminate minti ale sfârsitului secolului al XIX-lea. O tânara plina de viata care incearca sa salveze omul pe care ea insasi il bagase in incurcatura. Dar nu oricum. Agnosticul (sa-l numim asa…) Nietzsche e un om special si nu accepta sa fie tratat ca un simplu nebun. Asa ca trebuie intocmita o stratagema….Fermecatoarea Lou Salome ia legatura cu doctorul Josef Breuer si, impreuna, urzesc un plan.

Cine e vânatorul, cine e vânatul? Cine e medicul, cine pacientul? Cine e sanatos, cine e bolnav? Este boala un lucru cu adevarat rau sau poate fi „convertita” intr-un profesor exceptional? O perioada avem impresia ca stim ordinea lucrurilor. Apoi…in timp ce povestea se deruleaza…devenim din ce in ce mai derutati. Un filozof de geniu indragostit lulea de o pustoaica. Un medic evreu cu o reputatie fara pata, familist, vrajit de aceeasi Lou si indragostit de o tânara pacienta, Anna. Apoi…acesti doi suferinzi, Breuer si Nietzsche, incercând sa se ajute reciproc. Singurii care par cu picioarele pe pamânt printre atâtia lunatici sunt Lou Salome si Sigmund Freud. Ei stiu foarte bine ce vor.

O carte bine scrisa, nu foarte usoara, destinata celor care se simt vinovati. Fiti pe pace! Daca asemenea genii au cazut prada disperarii cauzate de iubiri imposibile, sau de legaturi condamnate de cutumele sociale, cine suntem noi sa facem intotdeauna lucrurile cum trebuie? Sa incercam sa nu ne biciuim atunci când se pare ca am gresit. Mintea si sufletul actioneaza dupa legi care nu sunt intelese, dupa cum bine reiese din aceasta carte, nici macar de cei care le studiaza intens.

Autor: Dragos

28 responses to “Plânsul lui Nietzsche

  1. How convenient… right?

  2. Cate intrigi! Este exact genul de carte care-mi place. Mersi pentru recomandare, o sa o citesc.🙂

  3. Multumesc de recomandare. M-ai convins. Se trece pe lista🙂

  4. @ KirstDay🙂 totul tine de interpretare…pe pamânt exista si oameni, nu doar ingeri.

  5. @ Alexandra, imi pare bine ca ti-am putut fi de folos🙂

    @ Iulia, asa sa faci🙂

  6. Da, Dragoş, d`aia am evitat să cumpăr cartea asta şi am ales una mai puţin convenient….😛

  7. @ KirstDay, pai nu e neaparat nevoie sa o cumperi. O poti doar imprumuta🙂 . Important e sa o citesti pâna la capat….

  8. Dragos
    Cum explici faptul ca de obicei doar barbatii se simt vinovati? Citeam si ce a scris Artificiality, si acolo tot un barbat rapus de remuscari, unul ce comite greseala dupa greseala. Ce se intampla cu voi?

  9. @ Nice, pai, de când ne-ati ademenit sa mâncam din fructul ala nenorocit, avem un simt exacerbat al pacatului. Adica simtim pericolul dar…tot pacatuim. Pe când la voi nu e cazul. N-aveti cum sa pacatuiti intrucât aveti mereu la indemâna câte o explicatie logica si onesta: asa v-a spus vipera sa faceti….Pardon, sarpele! Cu câteva exceptii, desigur.

  10. @ Nice, cu alte cuvinte barbatii pacatuiesc si femeile nu.

  11. As fi vrut sa fie filosofie…😛
    Tii minte cand te-am intrebat de Nietzsche?🙂

    Cartea inca nu am citit-o dar…. e in lista de acum…😉

  12. @ un nou sens, fiind vorba de o intâlnire intre un psiholog si un filozof, iti dai seama ca ceva filozofie exista….dar nu e o carte de filozofie in sine, are si „actiune”. Eu cred ca e chiar mai importanta decât o carte pura de filozofie, intrucât 1) e mai usor de inteles si 2) avem de-a face si câte un pic de religie si filozofie aplicata. Vom observa ca e mult mai usor sa vorbesti despre filozofie sau religie decât sa o aplici in viata de zi cu zi. Si nu e vorba de noi, oamenii marunti, ci de ditamai geniile.

    Da, tin minte ca m-ai intrebat. Sincer sa fiu, nu prea sunt de acord cu filozofia lui.

  13. Eu sunt putin de acord…😉

  14. @ un nou sens, eu nu prea sunt de acord, tu esti putin de acord….nu cred ca e diferenta prea mare…

  15. @ un nou sens, m-ai facut curios: cam cu ce ai fi de acord?

  16. @ un nou sens, nu e nicio problema, spune-le unde vrei🙂

  17. Cartea….ca orice carte . Recenzia , insa , e scrisa excelent ! Clar , cursiv , pe intelesul tuturor . Felicitari pentru articol !

  18. :O:O:O:O:O:O sunt uimita, jur! M-ai lasat cu gura cascata…MA CREZI CA EXACT ZILELE ASTEA AM TERMINAT SI EU DE CITIT CARTEA SI VROIAM S-O RECOMAND?! 🙂 acum m-am convins si mai tare de unele asemanari dintre noi doua😆 si DA, cartea e extrem de buna!

  19. @ crisuadi, multumesc foarte mult; ma simt onorat🙂

    @ Chocolate, sunt foarte incântat ca te-am lasat cu gura cascata, intrucât articolul l-am scrie eu, nu Nice🙂🙂

    Ma bucur ori de câte ori aud ca am un suflet tânar🙂

    • Dragos, tre’ sa facem ceva sa intri in constiinta maselor, uite si tu, desi am scris clar la sfarsit „Autor: Dragos”, lumea a perceput si acest articol ca fiind al meu. :)))

    • Oh, in cazul asta, felicitari Dragos >:D< suntem pe aceeasi lungime de unda in unele privintze😆 voi scrie si eu un mini-articol despre aceasta carte ca o completare ( mai mult citate), intrucat am ajuns la concluzia ca avem totusi stiluri diferite. Dar m-am mai linistit…pt ca eu si Nice aveam oricum prea mult in comun si stiu ca suna a paranoia, dar de data asta ma gandeam chiar la o posibila telepatie =)) Nu ca ar fi fost ceva de rau…totusi e ciudat sa descoperi ca impartasesi atat de multe opinii, sentimente, trairi, caracteristici cu oameni pe care nu i-ai vazut niciodata

      • Sa stii ca si mie mi s-a parut ciudat si tocmai asta a fost motivul pentru care m-am apropiat de ei si am incercat sa ne imprietenim. Surpriza insa, de cele mai multe ori aceste realtii au esuat lamentabil. Poate pentru ca ne asemanam atat de mult?

  20. Pingback: “Suntem obositi de om” « Chocolate Follie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s