Maxima zilei(III)

Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de cinică şi naiv de inconştientă care pretinde că este serioasă numai pentru a-şi ascunde mai bine nebunia. Eu, în schimb – nu sunt nebun. Salvador Dali

Liderul incontestabil al miscarii suprarealiste, Salvador Dali s-a nascut in urma cu 106 ani intr-un mic orasel spaniol  situat la 30 de km de Franta, la poalele Pirinieilor.

Fiu al unui prosper notar, si-a petrecut copilaria in Figueres(cunoscut pentru Castell de Sant Ferran din sec. XVIII-lea, cel mai mare din Catalunya si din Europa, dar si datorita rolului important pe care l-a avut in dezvoltarea Sardaniei – dansul national al Cataloniei) si la locuinta da vara a familiei, in satul de pescari Cadaques.

Daca la 6 ani dorea sa ajunga bucatar, un an mai tarziu se credea Napoleon, dar pasiunea pentru pictura incepe sa devina mistuitoare. Incepe sa ia cursuri de desen din 1916, primele sale tablouri fiind influentate de impresionism si de pictura spaniola a secolului al XIX-lea, apoi de futurismul italian, pina in 1920. Trece prin majoritatea curentelor si tehnicilor artistice, iar in cele din urma, dupa ce intra la Academia de Arte Frumoase ‘San Fernando’ din Madrid, isi gaseste propriul sau stil – suprarealist. Isi dezvolta o tehnica aparte, caracteristica intregii sale opere, bazandu-se pe crearea unor extraordinare efecte de iluzie optica si, mult mai tirziu, foloseste tehnici stereografice.

Intre 1939 şi 1948 traieste la New York, unde expozitiile sale obtin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mandrie provocatoare si creeaza teme in care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei si putrefactiei. Se plimba pe strazile New York-ului cu un clopotel, pe care il foloseste pentru a atrage atentia asupra sa – gandul ca ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca saracia si smerenia. Cand acorda interviuri, vorbeste despre sine la persoana a treia, folosind formularea „divinul Dalí” sau pur si simplu „divinul”. Explica in mod savant cum mananca in fiecare dimineata jambon cu dulceata de trandafiri, cum inoata in fiecare zi douazeci de minute, face o siesta de sapte minute, dar marturiseste ca frica de moarte nu il paraseste niciodata. Sustine ca aceasta spaima este, impreuna cu libido-ul, motorul creatiei lui. Pana in ultima perioada a vietii lui, Dali a continuat sa alimenteze pana la extrem faima sa de artist excentric, original pana la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului sau personagiu, orgolios si imprevizibil.

Scandalos este cuvantul perfect pentru a-l descrie pe Dali. Artist extravagant si rege al avangardismului, el si-a lasat cu siguranta amprenta asupra lumii. Geniul suprarealist a transformat abstractul si extraordinarul in bucati  simbolice de aur.

Dali nu a fost doar pictor, ci si om de stiinta, scriitor si actor. A fost in acelasi grup de artisti impreuna cu Picasso si Miro la Paris, insa a reusit sa ii enerveze pe toti si sa ii determine sa il excluda din grupul de suprarealisti. Acest lucru l-a indreptatit sa se considere singurul artist suprarealist. Stilul sau il caracteriza ca fiind rezultatul unei metode paranoico-critice. Adica ceva de genul ideile mele paranoice determinate de inconstient duc la un delir care este rationalizat – criticat – si devine astfel o opera. A folosit tehnicile utilizate de Renastere insa in forme anormale. Creaza astfel picturi largi , de mari dimensiuni, cu multe elemente, irational combinate si deformate intentionat.

Era obsedat de paine, la prima sa calatorie in America a coborat din avion cu o paine pe cap. De altfel, superbul exterior al  cladirii  care adaposteste operele sale este  imbracat in rosu cu decoratiuni in forma de paini lipite pe ziduri si oua mari deasupra – simbolurile fertilitatii. De asemenea, in jurul cladirii si in curtea interioara a acesteia o multime de statuete – niste manechine aurii in diverse pozitii care iti ureaza bine ai venit!

Si-a iubit enorm  sotia,  Gala – pe care i-a furat-o prietenului sau , poetul Paul Eluard –  o regasim in multe din operele sale, ea fiindu-i muza.

„Tu m-ai vindecat de nebunie. Mulţumesc! Vreau să te iubesc! Vreau să fii soţia mea. Simptomele de isterie dispar unul după altul ca prin magie. Pot să îmi stăpânesc râsul, zâmbetul, mimica. Starea mea de sănătate este asemenea unui boboc proaspăt de trandafir.”

„O iubesc pe Gala mai mult decât pe mama mea, mai mult decât pe tatăl meu, mai mult decât pe Picasso şi chiar mai mult decât banii.”

„Într-un moment de genială inspiraţie, am hotărât să mă dedic teoriei cuantice şi am inventat „realismul cuantic”, devenind astfel stăpânul forţei gravitaţiei. Am pictat „Leda atomică” pentru a o preaslăvi pe Gala, zeiţa metafizică, şi am reuşit să creez „spaţiul suspendat”. ”

„Dacă vei juca rolul unui geniu vei deveni unul.”

Asadar, te nasti sau devii un geniu?

Anunțuri

10 responses to “Maxima zilei(III)

  1. Mai bine… vei deveni. Daca te nasti geniu, nu stiu care e aportul tau. La sfarsitul vietii iti vei pune intrebari despre ce ai facut… si nu stiu daca va fi atat de bine…

  2. Pingback: Tweets that mention Maxima zilei(III) « Nice's Blog -- Topsy.com

  3. Maaama …interesant personaj 😆 se pare ca increderea in sine face ravagii in societate 😕

    • Ramane un model si un exemplu de urmat!? Poate putin prea excentric pentru gustul meu, dar am vazut cateva imagini inregistrate dintr-o emisiune tv si tipul parea tare linistit si sigur pe el…ma asteptam sa se manifeste mai zgomotos. Nu se potrivea cu imaginea creata despre el din ceea ce am vazut in muzeu.

      • Nu stiu daca ar fi chiar un model demn de urmat… adica nu oricine poate sa se trezeasca peste noapte, sa abereze niste chestii si a doua zi sa aiba pretentia ca lumea de pe strada sa ii ceara autografe 😆 este doar un caz…interesant, sa spunem.

  4. Unii spun ca oamenii se nasc genii, iar altii sunt de parere ca geniul se dobandeste. Anders Ericsson, doctor in psihologie la Florida State University, este unul din cei care sustin ca geniul se dobandeste prin exercitiu. El da tuturor speranta unei sanse de a deveni geniu prin regula celor 10 ani sau a celor 10.000 de ore de studiu. Aceasta regula nu-i apartine, ea a fost pentru prima data pusa in discutie in 1899, insa ea a fost confirmata de Ericsson dupa indelungi cercetari. Urmand aceasta regula, spune el, orice om ce se pregateste intens si dedicat intr-un domeniu poate deveni geniu in acel domeniu.
    Pe de alta parte, Dean Keith Simonton, doctor in psihologie la University of California, Devis, spune ca practica este necesara, dar nu suficienta pentru a crea geniul. El aduce ca si argument studiul pe care l-a facut in 2002 si care arata ca media IQ-ului a 64 de oameni de stiinta de top este de 150, adica cu 50 de puncte mai mare decat media IQ-ului oamenilor obisnuiti. Si tot dupa spusele lui in 80% din cazuri IQ-ul este dobadit prin gene, deci este nativ.

  5. Pingback: 9 ani « Orry

  6. Eu as tinde mai degraba sa cred ca se naste geniu… pentru ca prin practica indelungata poate ajunge foarte bun intr-un domeniu, maestru, aproape ca un robot perfect. Pentru geniu e nevoie de ceva mai mult, zic eu, si cu acel ceva se naste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s